Dezvoltarea social-culturală

După Unirea de la 1918 era evidentă lipsa unor şcoli naţionale. In Basarabia funcţionau 1084 şcoli primare cu predare in ruseşte şi nici o şcoală primară cu predare in romănă, deşi majoritatea populaţiei o constituiau moldovenii". La o mie de copii de vărstă şcolară in satele moldoveneşti reveneau mult mai puţine şcoli decăt in satele ruseşti, ucraineşti, nemţeşti etc. Este suficient să arătăm, pe baza datelor recensămăntului populaţiei din 1897, că ştiutorii de carte in Basarabia alcătuiau numai 15,6 la sută. Acesta era tabloul general, dar situaţia era cu mult mai grea in răndurile populaţiei băştinaşe, la care printre bărbaţi ştiutorii de carte alcătuiau doar 10,5%, iar printre femei - 1,7%. Moldovenii ocupau ultimul loc la acest capitol rămănănd cu mult in urmă faţă de grupurile conlocuitoare. Cel mai inalt indice al ştiinţei de carte il aveau nemţii, printre care cunoscătorii de carte la bărbaţi alcătuiau 63,5%, iar la femei - 62,9%, urmănd apoi polonezii, evreii, bulgarii etc. Această situaţie impunea necesitatea unor trans-formări radicale urgente pe care să se axeze intreaga politică culturală in Basarabia după Unire. In Constituţia Romăniei de la 1923 se accentua asupra dreptului tuturor cetăţenilor, inclusiv celor din Basarabia, la invăţătură. La 1924 a fost adoptată Legea pentru invăţămăntul primar, conform căreia invăţămăntul obligatoriu se prelungea de la 4 pănă la 7 ani, fiind impărţit in două cicluri. Cel de-al doilea ciclu, de 3 ani, numit supraprimar, avea un caracter practic şi era legat de specificul regiunii in care erau situate şcolile, ele fiind profilate in trei tipuri: agricol-gospodăresc, industrial şi comercial. Invăţămăntul secundar a fost reorganizat prin Legea din 1928, potrivit căreia liceul avea 7 clase, impărţite in două cicluri: gimnazial şi superior. Procesul de instruire avea un carac­ter unitar, elevii primind astfel o pregătire uniformă fara o anumită specializare. Acest sistem s-a dovedit a fi nesatisfăcător, şi in 1934 a fost adoptată o nouă Lege prin care perioada de studii in liceu cuprindea 8 ani, incluzănd specializarea in două secţii: literatură şi ştiinţifică. Aceasta a marcat un progres in invăţămăntul liceal, inceputul de specializare pe care o obţineau elevii, fiind util mai ales in cazul cănd ei işi continuau studiile in instituţiile de invăţămănt superior. Programa şcolii secundare era mai amplă decăt cea a şcolii primare. Pe lăngă obiectele generale ce se studiau şi in şcolile primare: citirea, istoria, religia, geografia, gramatica şi compunere, matematica, caligrafia, lucrul manual, cunoaşterea şi ingrijirea omului etc., aici se mai studiau căntul laic şi bisericesc, gimnastica, apicultura, pomicultura, legumicultura. La 1927 in comuna Rezina erau 5 şcoli primare şi 3 şcoli secundare de stat şi particulare, in care activau 53 cadre didactice. In plasa Rezina funcţionau 4 şcoli secundare, 38 de şcoli primare şi 2 grădiniţe de copii, unde lucrau 176 de pedagogi.