Situaţia economică

Unul din factorii care in cea mai mare măsură a influenţat intreaga dezvoltare social-economică a Basarabiei a fost, desigur, reforma agrară. Improprietărirea ţăranilor devenise in mersul evenimentelor din 1917-1918, lozinca principală pentru fortele politice naţionale. Legea agrară pentru Basarabia a fost alcătuită după aceleaşi principii ca şi cea din Romania, deosebirea esenţială constănd nu in prevederile legii, ci in procedeele realizării reformei. Se pornea de la situaţia reală creată in urma mişcării agrare din 1917, cănd ţăranii in mod anarhic,' deseori prin violenţă, abuziv luaseră in măinile lor cea mai mare parte a pămănturilor moşiereşti, mănăstireşti şi de star. Totodată, s-au luat in considerare datele statisticii ruseşti de pănă la 1917 care arătau că din toată populaţia provinciei nu aveau pămănt deloc sau dispuneau de loturi mici 98 000 de familii ţărăneşti. Celelalte categotii de ţărani posedau: - 90.000 căte 0,5 desetine, 230 000 de ţărani de la 2 pănă la 7 desetine şi numai 130 000 posedau peste 7 desetine de familie. Legea agrară a fost votată in Sfatul Ţării la şedinţa din 27 noiembrie 1918, dar nu s-a aplicat pănă la legiferarea definitivă la 11 martie 1920. Efectuarea reformei a cuprins intreaga perioadă a anilor 20-30. Prin legea agrară se expropriau pămănturile ce aparţineau statului, coroanei, băncii ţărăneşti, mănăstirilor din străinătate, cetăţenilor străini, ale zemstvelor şi oraşelor. Se expropiau de asemeni pămănturile moşierilor care depăşeau 100 ha de suprafaţă cultivabilă. Mănăstirilor locale li se lăsau căte 50 ha pămănt cultivabil . Legea prevedea mărirea loturilor de improprietărirc m limita de 6-8 ha, iar a celui de colonizare - 8 10 ha, ţinnnd cont de calitatea şi preţul pămăntului. Erau asiguraţi cu pămănt in primul rănd ţăranii ce locuiau pe moşie şi posedau mai puţin pămănt decăt prevedea norma stabilită, in a I do i I cu rănd, agricultorii care n-aveau deloc pămănt şi locuiau pe moşie urmănd apoi celelalte categorii de ţărani, care nu aveau pămănt ori posedau loturi mai mici decăt norma. In Rezina moştenitorilor baronului Rozen li s-au lăsat 120 ha de pămănt arabil şi 15 ha de viţă de vie. Suprafaţa medie a lotului de improprietărire in Rezina-sat şi Rezina-tărg a fost mai mica decăt prevedea legea, constituind in medie 2,5-3 ha. Reforma agrară a satisfăcut cerinţele minime ale majorităţii populaţiei săteşti, "asigurănd intrucătva condiţii de viaţă mai bune pentru sute de mii de ţărani". Agricultura era ramura principală a economiei in comuna Rezina. O trăsătură caracteristică a evoluţiei agriculturii era extinderea suprafeţelor cultivate cu cereale.