Situaţia social-culturală

Politica de rusificare, promovată de administraţia ţaristă, a influenţat negativ asupra culturii localităţii Rezina, la fel ca şi asupra culturii intregii Basarabii. Sistemul de invăţămănt existent in Basarabia, după 1812, a fost marginalizat şi substituit cu eel rusesc. Administraţia rusească avea nevoie de funcţionari civili cunoscători de limba rusă, devotaţi puterii ţariste. Pentru a putea inăbuşi conştiinţa naţională, autorităţile ţariste nu au deschis, după 1867, nici o şcoală cu predare in limba romănă, ba din contra, căutau să le inchidă şi pe cele ce mai funcţionau. Aceste măsuri ii vizau doar pe moldoveni, pe cănd nemţilor, bulgarilor, grecilor şi evreilor le era permis să-şi deschidă şcolile lor naţionale. Drept rezultat "dintr-o sută de moldoveni ştiau carte 10, pe cănd dintr-o sută de nemţi ştiau carte , dintr-o sută de evrei - 50, dintr-o sută de ruşi - 40 şi dintr-o sută de bulgari - 3159. Inceputurile unui invăţămănt popular in localitatea Rezina pot fi legate de anul 1864, cănd in sat s-a deschis o şcoală parohială. Elevii căpătau cunoştinţe de citit şi scris, precum şi unele deprinderi in ale socotitului. O atenţie deosebită se acorda educaţiei copiilor in spirit religios. O altă relatare despre invăţămăntul din Rezina datează cu anul 1870, cănd este infiinţată şcoala obştească cu o singură clasă in 4 grupe. După un an este deschisă o şcoală primară de o singură clasă a' Ministerului Invăţămăntului Public. Şcoala se găsea intr-o casă particulară, unde copiii erau invăţaţi a scrie şi a citi. Durata studiilor era de 2-3 ani iar predarea trebuia să se efectueze in limba rusă. Pentru anul de studii 1878-1879 au fost alocate de către zemstvă 100 de ruble, in scopul imbunătăţirii bazei materiale a şcolii. In anul 1880 şcoala este vizitată de inspectorul şcolar Mogulschi, care a constatat că predarea obiectelor in acest aşezămănt corespundea cerinţelor timpului menţionănd ca nesatisfăcă-toare doar condiţiile de lucru şi de invăţămănt. In anul 1906, in şcoală invăţau 74 de elevi, in loc de 36 - numărul de locuri pentru care era prevăzută şcoala. Instruirea o efectua un singur pedagog. In anul de invăţămănt 1912-1913 din 81 de elevi, căţi existau la inceputul anului, primăvara işi continuau studiile numai 21. S-au păstrat date şi despre existenţa unei şcoli inferioare de meserii, unde invăţau 68 de băieţi, dintre care 44 erau de la sate. Directorul şcolii era D. Gorbunov. Religia era predată de preotul A. Jujcov. In 1914, pentru intreţinerea şcolii de meserii de către zemstvă au fost alocate 1200 de ruble. In documentele de arhivă există date despre funcţionarea, in anul de invăţămănt 1886-1887, a două şcoli in satele Pripiceni şi Pereni. In satul Pereni şcoala a fost deschisă la 1 noiembrie 1885, ea fiind constituită de părinţi. In ea invăţau 10 copii de sex masculin. Pentru invăţătură părinţii care aveau copii la şcoală plateau căte 6 ruble pe lună. In satul Pripiceni nu exista un local al şcolii de aceea sătenii arendau o rasa unde işi făceau studiile 25 de băieţi. Religia era predată de preotul din satul Pereni Stefan Gobjilă. Anul de studii mcepea la 1 noiembrie şi se termina la 1 martie. In 1902, la Pripiceni-Răzeşi işi făceau studiile 50 de elevi: 36 de băieţi şi 14 fete, la Ţahnăuţi - 41 de elevi. In această perioadă funcţionau de asemenea şcoli parohiale in satele Echimăuţi, Slobozia-Horodişte, Ghiduleni, Meşeni, Buşăuca.