Preistoria satului

Informaţiile privind romănii de la est de Carpaţi, oglindite in izvoarele scrise, aparţin unor surse diverse. Ele provin din lumea scandinavă, bizantină, germanică, italiană sau cea orientală. Sunt inregistrate in diferite limbi sau dialecte cu folosirea unor sintagme ca: Vlahos, Vlahen, Voloh, Ulak, Blahi, Walati, Ciope şi altele. Ele toate denumeau unul şi acelaşi popor. Termenul de Vlah şi variantele sale din alte limbi, desemna in forma sa iniţială denumirea unei populaţii de origine romană. De subliniat că populaţia din localităţile de pe Nistru avea aceeaşi denumire de "romanus" ca şi cea de pe intreg spaţiul dintre Tisa-Nistru, Dunăre şi Marea Neagră. Chiar şi după pătrunderea popoarelor barbare pe aceste teritorii, totuşi, romanitatea orientală, de la est de Carpaţi şi pănă la Nistru şi chiar in Transnistria, a rămas unitară din punct de vedere etnic şi lingvistic. Cu timpul denumirea "romanus" a fost pronunţată de popor ca "rumăni", apoi "romăni". In secolele IX-XIII localităţile din regiunea nistreană au păstrat trăsăturile unei societăţi sedentare, legate de ocupaţiile oamenilor cu agricultura, creşterea vitelor, meşteşugăritul. De la Carpaţi şi pănă la Nistru s-au găsit peste 400 de aşezări ale culturii Dridu. In unele din aceste aşezări rurale locuinţele erau grupate, ceea ce este caracteristic pentru economia agricolă. Aşezările umane din această regiune erau amplasate in marea lor majoritate pe locuri deschise, in apropierea cursurilor de apă, pe terasele de luncă joase sau pe pantele line ale dealurilor. E posibil că şi la Rezina primele aşezări să fi apărut pe răuleţul numit mai tărziu Rezina. La Orheiul Vechi s-au găsit monede de bronz din secolele X-XI, care ne confirmă faptul dezvoltării comerţului in aceste ţinuturi nistrene. Săpăturile arheologice atestă că in sec.VIII-XI populaţia acestui teritoriu locuia numai in sate necunoscănd incă viaţa urbană. Forma organizaţională a populaţiei o constituia pe atunci obştea sătească. Exista o imbinare a formelor de proprietate colectivă cu cea individuală de stăpănire a pămăntului. Păşunile, pădurile, apa răurilor Nistru şi Rezina de astăzi aparţineau intregii obşti săteşti, iar pămăntul arabil era impărţit in loturi individuale. Ca şi intregul teritoriu de la Carpaţi spre Nistru, regiunea Rezinei a purtat amprenta influenţei bisericii creştine. Termi-nologia creştină de origine latină confirmă vechimea adoptării creştinismului de către populaţia romănească deja din secolul IV p.Chr.