Situaţia economică

Principalele indeletniciri ale rezinenilor la inceputul sec. al XlX-lea erau cultivarea cerealelor, viticultura, tutunăritul, legumăritul, creşterea animalelor. Ţăranii cultivau grău, porumb, creşteau bovine, ovine, porcine etc. Aproape in fiecare familie se prelucra lăna, cănepa, inul, ceea ce permitea oamenilor să se ocupe mai intens cu meşteşugăritul casnic: confecţionarea incălţămintei, ţesutul covoarelor şi pănzei, confecţionarea uneltelor de muncă ş.a. Pentru pămăntul primit de la moşierul Nicolae Rosseti Roznovanu (noul stăpăn al moşiei Rezinei), ţăranii plateau acestuia o anumită sumă de bani şi dijmă din toate produsele acelei parcele de pămănt. Ei mai erau datori de asemenea să muncească pentru moşierul Roznovanu 12 zile pe an, fiind totodată liberi de a se muta de pe o moşie pe alta, după ce-şi Indeplineau toate indatoririle faţă de vechiul proprietar In timpul dominaţiei administraţiei ruseşti ţăranii plateau de asemenea pentru Intreţinerea oştirilor, a lucrătorilor administrativi, a oficiilor poştale, a drumurilor publice. Ei mai erau obligaţi să dea a zecea parte din roadele obţinute, din fănul adunat, să dea plată pentru oierit, pentru stupul de albine ş.a. Contele P.Kiseliov recunoaşte la 1816 că guvernatorul Basarabiei, generalul Harting "nu numai pradă averea, ci şi suge săngele nefericiţilor locuitori" din acest ţinut. Jafurile administraţiei ţariste sporeau din an in an. După 1812, suferinţele populaţiei intreceau orice măsuri. Pe vremea ocupaţiei ţariste Moldova plătea Rusiei un tribut de 8 milioane piaştri faţă de 3 milioane, cat plătise turcilor. La mijlocul sec. al XlX-lea pămănturile Rezinei, Stohnaiei şi Ciornei, care numărau 2649 desetine, din care 1295 erau păduri, aparţineau deacum principesei Ecaterina Ghica. In 1857 are loc judecata cu privire la vănzarea unei părţi din păduri de către Ecaterina Ghica negustorului din Odesa I.Paşcov şi fraţilor acestuia. Ţăranii răzeşi din localitatea Stohnaia care aveau puţin pămănt s-au adresat guverna-torului Basarabiei cu rugămintea de a li se permite să se transfere pe pămănturile de stat. In anul 1868 are loc reforma agrară in Basarabia. Conform legii, pămăntul devenea "obştesc", adică după răscumpărare trebuia să devină proprietatea "obştii săteşti" şi nu se permitea trecerea lui in proprietate individuală. Erau prevăzute şi alte restricţii. In caz de lipsă a moştenitorului, pămăntul trecea la obştea sătească. Plata pentru răscumpărarea pămăntului trebuia să se facă in fond prin munca prestată moşierului. Termenul de răscumpărare era de 20 de ani.