Preistoria satului

Ca şi la majoritatea popoarelor europene din această perioadă, principalele unelte de lucru ale strămoşilor noştri erau plugul, secera şi coasa. Cerealele, odată strănse, se păstrau in gropi-depozite. Pentru măcinat se foloseau răşniţe de piatră. In afară de grăunţoase, strămoşii noştri mai cultivau viţa de vie, cănepa. Un rol important in gospodăria geto-dacilor il ocupau meşteşugurile, dintre care trebuie menţionate prelucrarea metalelor, olăritul, cioplitul in piatră şi os. Au fost găsite unelte şi arme din fier şi bronz de provenienţă locală. Existau ateliere specializate in prelucrarea fierului. Urmele unui atelier meşteşugăresc au fost descoperite lăngă satul Saharna. Ţesutul pănzeturilor, cioplitul in lemn, tăbăcitul pieilor, blănurilor erau ocupaţii casnice. O amprentă adăncă asupra vieţii strămoşilor noştri au lăsat-o romanii, cu toate că pămănturile Rezinei n-au făcut parte din componenţa provinciilor romane (după războaiele daco-romane din anii 101-102 şi 105-106 d.Chr., Statul Dae al lui Decebal a fost desfiinţat şi creată provincia romană Dacia, iar mai inainte, la mijlocul sec. I d. Chr. sudul spaţiului dintre Prut şi Nistru fusese inclus in componenţa altei provincii romane - Mezia Inferioară). Populaţia băştinaşă, dacii liberi care locuiau pe aceste pămănturi s-au aflat totuşi in contact cu locuitorii provinciilor romane, insuşindu-şi cultura romană: limba, tradiţiile şi obiceiurile lor, au acceptat religia creştină. Populaţia a fost, astfel, romanizată. In perioada de după retragerea romanilor (anul 271 d.Chr.) şi pănă in sec. al XTV-lea (cănd s-a format Statul Moldovenesc) pe teritoriul localităţii noastre s-au perindat zeci de neamuri migratoare (goţi, huni, avari, cumani, slavi etc.), dar populaţia băştinaşă nu numai că n-a fost distrusă ci, dimpotrivă, a rezistat şi a supravieţuit. Pănă la apariţia glotonimului Moldova, teritoriul dintre Carpaţii de Est şi malurile Nistrului era incluse in componenţa mai multor formaţiuni statale incipiente numite: "Ţara Vlohilor", "Ţara Bolohovenilor", "Ţara Şepenitului" etc, precum şi in formaţiunile teritoriale - Vrancea, Cămpulung, Tigheci, Codrii Orheiului etc.. Fiecare regiune se numea aşa cum erau organizate societăţile locale.