Preistoria satului

Descoperirile arheologice efectuate pe teritoriul raionului Rezina stau mărturie faptului că primele aşezări omeneşti pe aceste meleaguri au apărut in epoca neoliticului (mil VII-V a. Chr.). Lăngă satele Solonceni, Stohnaia şi Echimăuţi s-au găsit urme ale existenţei unor comunităţi teritoriale şi culturale ale familiilor unor triburi inrudite. Solul mănos, potrivit pentru creşterea vitelor şi pentru agricultură, apa Nistrului şi pădurile, care constituiau un bun adăpost, au fost elementele care au favorizat apariţia aşezărilor omeneşti pe aceste locuri. Primele ştiri despre strămoşii noştri tracii de nord ne parvin din sec. al Xlll-lea. a. Chr. La inceputul sec. I a. Chr. conducătorul geţilor Burebista uneşte comunităţile getice formănd un stat geto-dac unitar. Acest stat, numit Dacia, includea şi teritoriul de astăzi al localităţii Rezina. La marginea de sud-vest a oraşului Rezina se află un deal nu prea malt format de două vălcele. Strămoşii băştinaşi ai acestor locuri au ales acest deal pentru mfiinţarea unei aşezări intărite. Coastele laterale ale promontoriului, nu prea inalte dar destul de priporoase, apărau de nădejde aşezarea in caz de atac. Marginea de nord a promontoriului a fost fortificată suplimentar cu un val de pămănt, deoarece, in această parte, dealul avea o pantă mai lină. Istmul ingust care lega promontoriul cu cămpia era intretăiat de un şanţ adănc, care din interior a fost intărit cu un val inalt de pămănt. Linia de fortificaţii unea malurile opuse ale răpii, intretăind promontoriul şi barănd accesul pe promontoriu dinspre cămpie. Construirea şi cătorva altor fortificaţii a transformat dealul intr-o adevărată cetăţuie. Aşezarea inaltă, cu o lungime de 100 m şi o lăţime de 50 m, avea o forma ovală. In anul 1946, cănd a fost descoperită, şanţul avea adăncimea de 1,5 m şi lăţimea de circa 4 m, iar valul de pămănt atingea inălţimea de 2 m. Arheologii au constatat că această cetăţuie a fost construită de către populaţia getică, care a locuit in aceste ţinuturi cu 2300-2400 de ani in urmă. Aici au fost găsite de asemeni şi obiecte ce au aparţinut populaţiei băştinaşe din sec. al X-XII-lea. Aceasta, probabil, a folosit ruinele cetăţii parasite de populaţia getică cu zece secole anterior. Pentru determinarea mai precisă a timpului cănd a fost creată cetăţuia, a perioadei de existenţă şi a cauzelor pieirii ei, e nevoie de cercetări arheologice in continuare, de investigaţii sistematice de teren. Cu părere de rău, cetăţuia a fost aproape in intregime distrusă in procesul construcţiei instalaţiilor de epurare de la fosta fermă de vite, cu toate că ea era inclusă in lista monumentelor de importanţă republicană ocrotite de stat Aşezări analogice ale geto-dacilor au fost descoperite şi lăngă satele Horodişte, Mateuţi, Saharna. Săpăturile arheologice stau mărturie faptului că strămoşii neamului nostru au locuit pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Ei se ocupau cu agricultura, albinăritul, produceau nu numai pentru hrană, dar şi pentru a face comerţ cu satele vecine. Cerealele erau exportate pe Nistru pănă la colonia grecească Tyras, (viitoarea Cetate Albă) unde exista un mare centru al comerţului antic.