R-nul Floreşti, com. Gura Camencii. Atesiat la 15 mai 1607
NOTA STATISTICA . R. Camenca. Distanţe: pînă în c-rul
r-nal şi st.c. f. Floreşti - 6 km, pînă la Chişinău -123 km. Biserica "Sf.
Nicolae". Gospodării - 524, locuitori -1.217. Gimnaziu, oficiul medicului
de familie, monument al consătenilor căzuţi оn război. Se află la 1 km
depărtare de la reşedinţa comunei.
Sat în regiune de mici
coline, situat pe
rоuleţul Camenca,
afluient de stоnga al
Răutului, lоngă o
reţea ramificată de
şosele, оntre oraşele
Ghindeşti şi Floreşti.
Arheologii susţin
cu argumente ştiiţifice că acum 14 milenii
aici au existat două vetre umane. O altă
aşezare s-a format circa 6.000 de ani о.
Hristos, descoperindu-se materiale din
epoca mezoliticului. "Prin anii 4500-4000
о. Hr., menţionează savantul Ion Hоncu, a
apărut un sat, ca la scurt timp să mai
apară оncă 3 sate. Locuitorii acestora
cultivau pămоntul, cresteau vite, practicau
diferite meşteşuguri casnice, оşi оnălţau
case din lemn şi lut, cu sau fara etaj. Toate
satele au căzut pradă focului. După
transformarea Daciei оn provincie a
Imperiului Roman, aici s-au fondat 3 sate,
care au fost devastate şi incendiate оn anul
376, cоnd a avut loc invazia hunilor. Pe
moşia actualului sat sоnt 8 movile
funerare, care mărturisesc că aici au
staţionat şi au căzut оn lupte triburi de
nomazi" (Ion Hоncu. Vetrestrămoşeştidin
Republica Moldova. Chişinău, 2003).
Documentar, satul actual este atestat la 15 mai 1607 {Documente privind istoria Romвniei. Veacul XVII. A. Moldova. Bucureşti, 1956, vol. IV). Această data e susţinută şi de cercetătorul Vladimir Nicu оn оndreptarul bibliografic "' Localităţile Moldovei оn documente şi cărţi vechi (Chişinău, 1991, vol.1). Prin cartea domnească din 15 mai 1607 voievodul Simion Movilă оi cere lui Iordache Rusu să-i prezinte documente asupra moşiei Gvozdu. La 2 sept. 1619 Gaspar Vodă оntăreşte оmpărţeala moşiilor оntre copiii lui Voico, fost logofăt. Lui Alexandru оi revine o jumătate din moşia Ciripcău cu "Gvozdul pe Camănca şi Nicoreşti, ţinutul Soroca...".
Recensămоntul din 1774 1-a găsit aici stăpоn pe postelnicul Vasile Carp, 26 de gospodării ţărăneşti, o casă părăsită, 6 bejenari din Ţara Leşască, scutire de la bir s-a făcut pentru 3 fete bisericeşti, 2 văduve si 7 arnăuti. In 1803 acelasi Vasile
Carp avea în "Gvozdul din ocolul Răutului 38 de birnici". оn 1817 ocina de aici se aflaоn posesia boierului Iordache Russo, căruia la 23 martie 1821 i se recunoscu dreptul de nobil. оn 1849 s-a deschis şcoala pe lоngă biserică, iar peste 10 ani aşezarea numără 52 de case cu 284 de suflete. оntre timp, moşia boierului Russo se extinse pe o suprafaţă de 2.018 des. de pămоnt. оn preajma anului 1875 numărul gospodă-riilor crescu pоnă la 69. оn 1882, după reforma agrară din I 1868, sătenii stăpо- | neau 608 des. del pămоnt, boierii 1.667 des.
Anul neroditorl 1896 i-a făcut pe ţărani să оmprumute | de la zemstva jud. Soroca 6.879 puduri I de ştiuleţi оn valoare de 2.338 rub., bani grei pentru acea perioadă, care trebuiau оntorşi оn cоţiva ani. La sf. sec. XIX satul număra 339 de bărbaţi şi 328 de femei.
оn 1910 Gvozdova _cuprindea 134 de case cu 667 de locuitori. De acum un deceniu oficia slujbele bisericeşti Timofei Goian оn vоrstă de 35 de ani. Maria Semigradov stăpоnea aici 474 des. de pămоnt, iar Eufrosinia Ugriumov -1.393 des. оn 1917 ţăranii au devastat prăvălia şi conacul lui Grimerman şi au prădat averea boierilor. Haosului revoluţionar i-au pus capăt trupele romвne chemate de Sfatul Ţării să facă ordine оn Basarabia.
оn 1923, după ce ţăranii fuseseră оmproprietăriţi cu pămоnt, оn cadrul
reformei agrare basarabene, anunţată de Sfatul Ţării şi decretată de regele Romвniei, оn satul Gvozdova cu 160 de gospodării erau 892 de oameni. Aveau 2 oloiniţe, o carieră de piatră, o şcoală primară, 2 cоrciume. Bucura ochiul cu o frumoasă оnfăţişare şi biserica ridicată оn piatră оn depărtatul an 1876. оn 1933, Vasile Ţugui poseda o treierătoare, Profir Prisăcaru - o oloiniţă, un urmaş al dinastiei boiereşti Semigradov, Dumitru Semigradov, creştea recolte bogate pe cele 100 ha, care оi f usese lăsate оn cadrul reformei agrare basarabene.
Cele mai exacte date ni le oferă Re-censămоntul general al populaţiei Romвniei, efectuat la 29 decembrie 1930. оn ziua respectivă la Gvozdova din plasa Floreşti au fost оnregistraţi 879 de locuitori (447 de bărbaţi şi 432 de femei); 198 de gospodării, 192 de case (Recensămоntul general al populaţiei Romвniei. 23 decembrie 1930. Bucureşti, 1938, vol. IX, partea I). După neam: 867 romвni, 4 ruşi, 1 ucrainean, 9 evrei. 868 cetăţeni au declarat drept limba lor maternă romвna, 4 - rusa, 1 - ucraineana şi 9 -limba idiş.
Tabloul ştiinţei de carte era următorul: bărbaţi şi femei оn vоrstă de la 7 ani оn sus erau 345 şi 331, ştiau carte, respectiv, 87 şi 35 sau 18,1% din total. 75 de bărbaţi şi 33 de femei aveau studii primare, un bărbat - şcoala secundară, 5
bărbaţi si o femeie făcuseră şcoala profesională, un bвrbat absolvise Universitatea.
La 10 noiem. 1940 autorităţile sovietice au оnregistrat оn acest sat 1.022 de moldoveni, un rus şi 12 evrei. După 9 ani de cumplite epidemii, război, foamete şi deportări Gvozdova s-a ales (la 1 aug. 1949) numai cu 756 de suflete. Din război n-au revenit la vatră 26 de bărbaţi, оnscrişi оn "Cartea Memoriei", editată de Ministerul Apărării al RM:
Arhirii Damian Maxim (1900-1945), Arhirii Mitrofan Maxim (1900-1945), Arhirii Pavel Ion (1900-1945), Arhirii Teofan Ga-laction (1912-1945), Beiu Tudor Mihail (1914-1945), Bоrsan Arhip Anastasie (1910-1944), Bоrsan Leontie Tomofei (1916-1945), Ceban Cozma Efim (1900-1945), Cebotari Tudor Grigore (1900-1945), Frunze Dumitru Hie (1900-1945), Frunze Roman Andrei (1900-1945), Golovco Alexandru Macarie (1910-1945), Graur Gheorghe Ion (1900-1945), Graur Ignatie Mina (1900-1945), Graur Tudor Tudor (1898-1945), Manolachi Anisim Tudor (1900-1945), Mocanu Ignatie Iacob (1920-1944), Patraşcu Hie Haralambie (1900-1945), Pilotici
Tudor Grigore (1900-1945), Postoroncă Foca Vasile (1900-1945), Postoroncă Iacob Samson (1900-1944), Roşu Efim Vladimir (1910-1944), Şura Andrei Ion (1900-1945), Tugui Andrei Tudor (1926-1945), Tugui Carp Dementie (1900-1945), Vrelea Artiom Mihail (1898-1945).
Şi peste acest sătuc nevinovat a trecut coasa nesăţioasă stalinistă, exilоnd оn Siberia оnzăpezită 9 "chiaburi", gospodari buni: Alexandru Craveţ, Eudochia Craveţ, Feodora Craveţ, Leontie Craveţ, Sofia Craveţ, Domnica Curoş, Efrosinia Ţugui, Pavel Ţugui, Dumitru Turcanu. Toţi au fost deportaţi tocmai оn Extremul Orient, pe Amur, оn alt capăt al lumii.
în anii postbelici ţăranii din Gvozdova au format două brigăzi, una pomicolă şi alta de cоmp, ale kolhozului din Gura Camencii, avоnd la dispoziţie o şcoală primară, club, punct medical şi un magazin mixt. оn 1970 satul avea 1.324 de locuitori, оn 1989 -1.228, iarоn 2002 -1.217. оn prezent pe vatra străbună din valea rоuşorului Camenca activează biserica "Sf. Nicolai", gimnaziul, oficiul medicului de familie.
Vasile Trofăilă, Tudor Ţopa
Bibliografie
Boga L.T. Documente basarabene. Răutu M. Cetatea şi monografia oraşului
Chişinău, vol.11 (1928) şi vol.XIV (1931). Soroca. Oradia, 1932.
Ghibănescu Gh. Surete şi izvoade. Iaşi, 1928, vol.XX.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-5023.Tel. primăriei - 0-250-43-235.
