R-nul Ocnita. Atestat la 20 dec. 1437.
NOTA STATISTICA . Suprafaţa - 37 kmp. Aria satului - 126 ha.
Distanţa pînă la c-rul r-nal - 25 km, pînă la Chişnău -210 km. Populaţia
- 977 de oamnei (429 de bărbaţi şi 548 de femei), incl. 916 moldoveni, 60 ucraineni, 1 rus. Biserica "Adormirea Maicii Domnnului". Satul este conectat la magistrala de gaze naturale. Fоntоni - 250. Iazuri - 5. Rоul
Ciuhur. Magazine şi baruri - 4, grădiniţă de copii, şcoală medie, şcoală
auxiliară. Cămin cultural, bibliotecă, oficiu postal, bancă de economii,
centru al medicului de familie
Sat aşezat pe malul stîng al rоului Ciuhur, cu case şi porţi frumos omamentate. Istoria şi-o оncepe de pe timpul lui Iliaş şi Stefan.
Republica Moldova, оn actualele hota-re, posedă cinci sate cu denumirea Grinăuţi. Patru din ele -Grinăuţi-Moldova, Grinăuţi-Raia, Colegiul agro-industrial şi localitatea căii ferate Griinăuţi - sunt situate оn raionul Ocniţa. Cel de-al cincilea sat Grinăuţi se află оn r-nul Rоşcani, lоngă Corlăteni. In ceea ce priveşte data atestării documentare există cоteva opinii. Autorii ESM susţin că aşezarea Grinăuţi-Moldova esteоntemeiată оn sec. XVII. Regretatul cerecetător Vladimir Nicu afirma că localitatea vizată a fost atestată la 3 iulie 1575. Ion Dron, doctor habilitat оn filologie, scria că toate cele cinci sate menţionate la оnceputul acestui articol au avut un "strămoş" comun - Grinăuţi eel situat "pe Ciuhur".
în urma investigaţiilor am depistat documentul din 20 dec. 1437, pe careоl reproducem partial: "1437 (6945) decembrie 20, Suceava. Din mila lui Dumnezeu, noi, Hie Voievod, domn al ţării Moldovei şi fratele domniei mele, Stefan voievod, facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat boier al nosru credincios, pan Mihail de la Dorohoi, a slujit sfоntrăposatului tatălui nostru cu dreaptă şi credincioasă slujbă, iar astăzi ne slujeşte nouă cu dreaptă şi credincioasă slujbă. De aceea noi... 1-am miluit cu deosebita noastră milă şi i-am dat şi i-am оnnoit şi i-am оntărit satele lui şi privilegiul pe care i 1-a dat sfоntrăposatul părintele nostru, anume: satul Ghindiţi şi satul lui Herţea, pe Prut, satul Peceialăuţi, la Pecialova, şi satul Urginăuţi... "(subl. aut).
Acest hrisov de danie оntărit cu pecetea ţării şi iscălitura domnitorului se păstrează оn Arhiva Naţională de Stat a Moldovei.
Alexandru I. Gonţa precizează: " Urginăuţi, sat probabil Grinăuţi, r. Ocniţa RSS Moldovenească, оntărit lui Mihail de la Dorohoi.". Accentuăm: satul studiat este atestat la 20 dec. 1437.
recensămоnturi efectuate de administraţia militară rusă. La 25 dec. 1772 s. Grinăuţi (Moldova) din stand Ciuhurului, tin. Iaşi, apartinоnd Mănăstirii Burdujeni, era alcătuit din 16 case locuite, 2 tigani supuşi
Pînă оn 1856 aşezarea Grinăuţi Moldova făcea parte din tin. Iaşi, mai tоrziu este inclus оn tin. Soroca. Secole la rоnd a suportat regimurile polon, turc, rus, fapt ce a оnfluenţat modelarea definitivă a actualului toponim: Grinovţ', Grinăuţi, Grinăuţi de Jos. Este firesc că toponimul Grinăuţi-Moldova s-a format mai mult sub influenta dominatiei moldoveneşti. Mai sus am mentionat că оn evul mediu satul făcea parte din tin. Soroca. Potrivit lui Zamfir Arbore, nici оntr-un alt tinut nu s-a vărsat atоta sоnge cоt s-a vărsat pe meleagurile tinutului Soroca.
Cele mai timpurii date referitoare la numărul populaţiei ne oferă recensămоnturile din 1772-1773 şi 1774,
boierului, 12 moldoveni, bărbaţi liberi, şi un mazil. In 1775 a fost construită prima biserică de lemn din sat.
In evul mediu ţăranii din partea locului lucrau pămоntul, creşteau mei, orz, secară, ovăz, griu. In sec. XVIII sporeşte mai mult ponderea porumbului, care mai оnainte apărea rar pe ogoarele din Moldova. Pe lоngă cultivarea pămоntului, trăitorii de prin părtile locului se ocupau şi cu creşterea animalelor - mai mult oi şi vite cornute mari.
Primele date privind populaţia satului de la оnceputul sec. XIX (Catagrafia din 1817, de ex.) arată că la Hrenauţi din ocolul Ciuhurului, tin. Iaşi, locuiesc 60 de bărbaţi (numărul femeilor şi al copiilor din
acele familii nu este indicat). Informaţii preţioase oferă şi Catagrafia din a. 1835. Conform ei, pe atunci оn sat (Griăuţii de Jos) locuiau 3 familii ale clerului alcătuite din 21 de persoane slujitori ai bisericii şi 508 ţărani, incl. 271 de bărbaţi şi 273 de femei (după cum se poate vedea, numărul bărbaţilor era mai mare decоt eel al femeilor şi aceasta se explică prin faptul că оn prima jum. a sec. XIX mortalitatea оn rоndurile femeilor era mai mare decоt cea din rоndurile bărbaţilor). оn sat existau 113 familii compuse din 508 suflete, ceea ce оnseamnă că, оn medie, o familie era alcătuită din 4,5 persoane, medie ceva mai scăzută decоt cea оnregistrată la acea oră оn alte ţări europene. Dar existau şi familii оn care creşteau şi cоte mai mulţi copii. оntоietatea la acest indice o deţineau Eremia şi Maria Laiu cu 3 fii şi 4 fiice, Vasile şi Maria Ursan cu 2 fii şi 5 fiice. Deşi mortalitatea оn acea perioadă era mare, unele persoane ajungeau la o vоrstă destul de оnaintată. Pintre longevivi s-au evinenţiat Ion şi Elena Meşencu care au trait cоte 80 de ani, Timofei şi Parascovia Grosul (cоte 90 de ani), pecum şi Mihail I. Voloşciuc şi Andrei I. Usatоi care au atins vоrsta de 103 şi, respectiv, 105 ani.
Potrivit recensămоntului din 1835, nume de familie identice pe ambele maluri ale Ciuhurului (Grinăuţi de Sus şi Grinăuţi de Jos) fuseseră оnregistrate numai patru: Balan, Ciobanu, Vangheli şi Vrabie. Restul populaţiei purta cele mai diferite nume, majoritatea absolută fiind nume de origine moldovenească.
La finele sec. XIX multe sate din Basarabia aveau o populaţie ce se ridica şi depăşea 500 de locuitori. Anume astfel de aşezări au fost incluse оn prima
Catagrafie generală a populaţiei din Imperiul Rus pentru anul 1897. Recensămоntul оn localitatea Grinăuţi din tin. Soroca a оnregistrat 602 bărbaţi şi 550 de femei.
Ca şi оn secolele precedente locuitorii
din aşezarea data lucrau pămоntul, creşteau animale. Pe timpul recensămоntului din 1817 despre Grinăuţi Moldova se scriau următoarele: "Ţărani, 57 de gospodării. Total 60 de bărbaţi. Moşia aparţine Mănăstirii Burdujeni din Moldova, deţin destul pămоnt arabil, fоneaţă şi păşune; este şi o pădure mica; o moară pe Ciuhur". Aflоndu-se pe moşia mănăstirii, ţăraniii erau nevoiţi să ia pămоnt оn arendă de la stăpоnul monahal. Pentru terenul arendat ţăranul era obligat
să remită jumătate de recoltă si să lucreze оn folosul mănăstirii: 13 zile de scont, 26 de zile obişnuit si 14 zile ca dijmă. In total 53 de zile. Ţăranul muncea mai mult pe pămоnturile mănăstirii decоt pe eel arendat, fiind exploatat de monahi оn modul cel mai aspru.
Ion Leasco
Bibtiografie
Aspecte din reforma agrară basarabeană. X. Chişinău, 1930.
Ion Dron. Studii şi cercetări. Chişinău, 2001.
Chişinău, 1922.
Boga L. P. Documente basarabene. Vol
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-7123. Tel. primăriei 0-271-74-272.
