R-nul Briceni. Atestat la 2 mai 1589
NOTA STATISTICA . Rоul Lopatnic. Populaţia - 4.211
oameni. Circa 1.800 de case, aproape 400 - gazificate şi tot atоtea -
telefonizate. Asociaţia "Victoria". Suprafaţa terenurilor agricole - 3.270
ha. 3 SRL. Şcoală medie, 3 biblioteci, casă de cultură cu 650 de locuri,
ambulatoriu, centru de asistenţă medicală cu 14 lucrători, farmacie,
ficiu postal, grădiniţă de copii cu 140 de locuri, 8 magazine şi baruri
Situat la 2
km de c-rul r-nal, 6
km de gara feroviară
Văscăuţi (Ucraina) şi
237 km de Chişinău,
şoseaua Chişinău-Cernăuţi abia de atinge
c-rul de reşedinţă administrativă r-nală,
iar despre Grimăncăuţi, care-i puţin mai
la nord, nu pomeneşte nimic, nici eel mai
neоnsemnat indicator rutier. O movilă
funerară de 0,5 mоnălţime şi un diametru
de 15 m, ce se află оn partea de sud-est
a satului, pe locul numit Sub Pădurea
Trebisăuţilor, ar vrea să spună că aici au
trait oameni оn vremuri străvechi,
deoarece nu оntоmplător au ajuns pоnă aici
triburile nomade. Cоndva, după cum
povestesc bătrоnii satului, movila avea cca
2 mоnălţime, dar, arоndu-se mereu, acum
ea mai că s-a egalat cu restul ţarinei.
Documentar оnsă satul e menţionat la 2
mai 1589, оn mărturia hotarnică a moşiei
Adicăuţi, vechea denumire a Bricenilor.
Este pomenit ca sat şi оn hotarnica satului
Văscăuţi. E vоndut de Gheorghe Mălai şi
soţia sa Tudosia оn ziua de 8 aug. 1665
lui Prodan Spătaru, care, neştiind carte, şi-a pus pe document degetul, ca să se ştie că a făcut această cumpărare.
La 2 aug. 1671 Miron Stоrcea a răscumpărat de la vecinii s. Culicani o parte din moşia s. Grimăncăuţi, pentru care aceştia plătiseră o moarte de om cu 6 boi şi 10 bani de aur. S-a păstrat şi un zapis de vоnzare al lui Toader, fiul lui Nacu Stolnic, pentru s. Grimăncăuţi, cumpărate de la ei de marele vistiernic Iordache Russet cu 300 galbeni. Hotarele moşiei satului au fost alese de Costea Chirilovici, pоrcălabul de Hotin, şi de Ion Căpitanul оn 1772, cоnd asupra moşiei aeestui sat pretindeau mai mulţi boieri străini de sat. Oricum, la această perioadă de timp existenţa satului nu mai era pusă la оndoială.
Există o versiune despre provenienţa satului оntr-o perioadă anterioară menţiunii sale de pe moşia Adicăuţilor. Cică, оn pădurea din nord-vestul satului şi
azi se mai pot găsi nişte cruci de piatră. Aici, susţin ei, ar fi fost prima vatrв a satului, dar a dat o epidemie straşnică şi au pierit aproape toţi locuitorii lui. Cei rвmaşi au hotărоt să se mute de aici, că locul, cică, era blestemat, dar au hotărоt să se mute оn partea, din care оn primăvară vor auzi primul tunet de ploae. Satul e оn imediata vecinătate cu Ucraina şi "tunet" оn ucr. оnseamnă "grom". Tunetul a răsunat dinspre sud-est, adică de unde este situat satul astăzi, şi оncolo s-au mutat. La оnceput, cică, satul chiar se numea Grimcăuţi sau Hrămcăuţi, nume, care se mai face auzit şi azi. Dar nu se mutaseră, zice legenda, oamenii aşa, la оntоmplare, ci i-au pus unuia оn spate o cruce grea şi i-au poruncit să meargă spre sud-est, spre "grom", adică, şi unde n-a mai putea merge de oboseală, acolo оşi vor оntemeia noua aşezare. Şi aşa şi au făcut. Cică, biserica de azi e tocmai pe locul unde a căzut bietul om, istovit de greutatea crucii.
O altă legendă asemănătoare cu aceasta, de altfel, zice că-1 chema Grom pe un bătrоn, care i-a оndemnat pe cei ocoliţi de ciumă să-şi mute aşezarea оn cоmp. Oricum, pe crucile din pădure se mai pot citi şi azi frоnturi de nume: Cad:, :nic, :Bej. Probabil, era scris: Caduc, Lesnic sau Odainic, Bejenaru, Dobuleac, nume existente şi azi.
Pe vatra nouă a satului au оnceput să se aşeze familii, care veneau din cele mai diferite părţi ale lumii. De aceea şi astăzi se zice că numele Craveţchi, Ghiboltovschi, Gorodeţchi, Medveţchi, Vornoviţchi sunt de origine poloneză, Borcoman, Gogoman - de origine turcească, Andronic, Auzeac, Cuşnir, Moscaliuc - de origine ucraineană, Bejenaru, Ciubotaru, Dohotaru, Vacaru - că-s veniţi din dreapta Prutului, iar Ostaficiuc, Panteleiciuc, Timciuc sunt de
origine sоrbă.
Legendele sunt legende, dar оn sec. XVIII despre s. Grimăncăuţi, după cum ne argumentează cu date concrete istoricul Vladimir Nicu, se ştie deja precis. Pe timp de iarnă, cоnd locuitorii lui nu prea se оncumetau să se ascundă prin păduri, la 25 dec. 1772, administraţia militară rusă оnregistrează aici 32 de gospodării şi le supun la bir. Aceste date aproape coincid şi cu cele ale recensănоntului populaţiei Moldovei din 1774, din care aflăm că s. Hrămăncăuti din ocolul Mijlociu tin. Hotin avea o sumă totală de case de 36, dar, deşi 2 sunt scutite de bir, 34 de oameni rămоn birnici. Aflăm şi lista lor, care au nume de familie Toma, Vatamanu, Gogian, Bоrcă, Moraru, Josu, Cojocaru, Căldare, Plăcintoi, Tărcuţă, Cocieru, Popencu etc.
Unităţile militare ruseşti, care veniseră оncoace pentru războiul cu turcii, şi-au completat rоndurile din contul băştinaşilor.
Au nimerit оn ele si mulţi grămăncăuţeni, care оnsă s-au оntors acasă cu multă оntоrziere: Toader Ciubotaru şi lacob Oster - оn 1790, Mihai Liznicu şi Onofrei Serviciuc -оn 1799, Onofrei Ostafi şi lacob Jitaru -оn 1800, Timofei Rusu -оn 1802, Toader Jitaru şi Andrei Ofici - оn 1804, Pavel Herghelegiu - оn 1806.
In 1817, cоnd autorităţile guberniale оi оnregistrau pe basarabeni pentru a le cere jurămоnt imperiului şi ţarului rus, оn s. Grimăncăuţi se aflau 114 gospodării ţărăneşti, iar moşia apartinea vistiemicului Iordachi Rossetti Roznovanu. Pe o progenitură a acestui boier, dar cu numele schimbat оn Gheorghe Rosset, o aflăm aici şi la 21 apr. 1835, cоnd preot оn sat era Constantin Cuniţchi оn vоrstă de 60 de ani, diac - Teodor Gherbonoschi, iar dascăl - lacob Colibaba.
Pe la 1859 Grimăncăuţii erau sat mare: 200 de gospodării cu 634 de bărbaţi şi 645 de femei, dar moşia apartinea boierilor Marazli. Ei aveau aici 4.385 des. de pămоnt arabil şi 979 des. de pădure. Din această moşie ţăranii primesc "nadeluri" pe o suprafaţă de
1.926 des. Fara aceste "nadeluri" rămоnоnd 65 de familii.
In 1870 satul avea 225 de gospodării ţărăneşti, 723 de bărbaţi şi 683 de femei, care erau oameni săraci. In 1872 satul a suferit din cauza holerei, iar la sf. anului 1877 mulţi s-au оmbolnăvit de difterie. оn noiem. şi dec. 1870 chiar au decedat. Ceilalţi, оngroziţi, se pregăteau să părăsească dinnou satul.
Autorităţile au оnregistrat şcoala parohială оn 1861, cоnd băştinaşilor li se interzicea să mai оnveţe carte оn limba lor romвnă. Din cauză că nu erauоnvăţвtori, care ar poseda limba rusă, lecţiile au fost suspendate de mai multe ori, apoi aceeaşi şcoală se redeschide la 1 noiem. 1882, cu concursul arendaşului moşiei boiereşti S. N. Nicolau, care a donat оn susţinerea ei 100 rub. Au lucrat ca pedagogi Maria Soroceanu, Antonie Jolondcovschi, Gavril Nicolaevici, Sofia Pivovarova.
Un timp şcoala s-a aflat оn casa lui lacob Caduc, iar оn 1902 s-a terminat construcţia şi a fost deschisă o şcoală nouă, care a costat 3.538 rub. In ea puteau оnvăţa 100 de elevi, dar оn scurt timp şi aceasta a devenit neоncăpătoare. Primul оnvăţător a fost Serghei Pivovarov. оn 1909 sătenii aveau 264 de copii de vоrstă şcolarв. Preotul Teodor Trofimov, care de 17 ani preda оn şcoală religia, cerea insistent să se organizeze o bibliotecă şi ea оşi primeşte primii cititori оn 1910, deşi aveaоncă prea puţine cărţi. Totuşi prin a. 1914 fondul ei ajunge deja la 385 de volume şi un număr de 90 de cititori.
оn 1937 şcoala a dat prima promoţie de 7 clase оn număr total de 8 elevi. Pоnă atunci au mai lucrat оnvăţători fraţii Pavel şi Gavril Jeju, Anatolie Tcaciuc, S. Bajec ş.a.
Victor Ladaniuc
Bibliografie
L.T. Boga. Documente basarabene.Vol. XX. Chişinău, 1938.
Cercetări istorice. Revistă de istorie romвnească (1929-1931). Iaşi, 1932.
Catalogul bibliotecii societвţii istorico-
arheologice basarabene din Chisinău, 1924. Chişinău, 1925.
Radu Rossctti. Pămоntul, sătenii şi stăpоnii оn Moldova. Bucureşti, 1907.
Ziarul "Viata Nouă". Briceni, 1972-1989.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-4726. Tel. primăriei - 0-247-48-336; 0-247-22-613.
