R-nul Ungheni, com. Todireşti. Prima atestare documentară la 24 martie 1534 cu denumirea Greceni.
NOTĂ STATISTICĂ . Case - 303. Gospodării - 353, populaţia 824 de locuitori. Distanţe: pînă la c-rul r-nal -18 km, pînă la st. c. f.
Pоrliţa - 7 km, pînă la Chişinău - 95 km. Asociaţie de gospodării
ţărăneşti. Gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, ambulatoriu, creşă, 2
magazine, monument al consătenilor căzuţi оn război.
Aşezare оn regiune
de cоmpie şi mici
coline, pe marginea unui mare iaz
оntre Buşila (la
nord) şi Pоrliţa (la
sud). Pe timpuri
satul era compus
din două părţi -
Grăsenii Vechi şi Grăsenii Noi, care s-au
contopit, supunоndu-se administrativ
primăriei din Todireşti, aflată cu 6 km mai
la vale pe pоrоul Bladnic. Cea mai оnaltă
colină din apropierea Grăsenilor are 192
m. оn jur e pămоnt gras, bogat оn
cernoziom, prielnic pentru cereale şi
culturi tehnice.
Siliştea a fost menţionată оn scris оntr-un hrisov din 24 martie 1534 {Documnte privindistoria Romвniei. VeaculXVI. A. Moldova. Bucureşti, 1953, vol. I). Moşia Grăseni e pomenită şi оntr-o carte domnească semnată оn 1640 de Vasile Lupu. La 28 iunie 1763 voievodul Grigore Callimachi porunceşte lui Constantin Gоndul să determine hotarele moşiilor lui Nicolae Cogоlniceanu, printre care şi ocina Grăseni din apropierea Pоrlitei. оntr-o hotarnică făcută de Dimitrie
Sturza la 6 mai 1806 e pomenită siliştea Grăseni ca punct de hotar al moşiei Pоrliţa. оntre anii 1812-1821 o parte din moşia Grăseni, cu iaz şi 12 suflete de ţigani şerbi, aparţinea medelnicerului Andrieş Manolachi, căruia i se recunoscu dreptul de nobil.
Recensămоntul din 1835 оl găsi moşier оn Grăseni pe Ion Brăescu cu 38 familii de ţărani. оn 1849 el va cumpăra şi va aduce оn sat 6 familii de ţigani. Peste 6 ani moşia trecu оn posesia nobilei Smaranda Carastati, fiica lui Brăescu. оn 1859 satul aduna pe vatra sa 37 case, 105 bărbaţi şi 116 femei. Boieroaica Carastati stăpоnea 728 desetine de pămоnt. Statisticianul Alexandr Egunov arată pentru anul 1875-42 case, 134 de bărbaţi şi 126 de femei, care au 100 cai, 250 vite mari cornute şi 905 oi. Ţăranii aveau 10 pluguri, 20 care trase de boi, o moară de apă şi 2 mori de vоnt, mai posedau 40 ştiubeie cu albine.
La sfоrşitul sec. XIX, оn 1898, ţăranii din Grăseni aveau 466 desetine de pămоnt, boierul Buharin - 453 des. Aceste cifre le repetă şi Zamfir Arbore оn Dicţionarul geografic al Basarabiei (Bucureşti, 1904): "Grăseni, jud. Bălţi,
aşezat оn valea Bladnic. Face parte din volostea Ungheni. Are 44 case, cu o populaţie de 489 suflete. Ţăranii posedă pămоnt de оmproprietărire 446 desetine, proprietarul 453 desetine".
In 1910 satul оncă nu avea şcoală. Nobilul Constantin Precu stăpоnea aici 517 desetine de pămоnt, pe cоnd la cele 78 de gospodarii (323 locuitori) reveneau doar 465 desetine - "nadeluri" adică loturi de оmproprietărire. Şcoala a fost deschisă abia оn anul 1916, pe banii adunaţi de la plugarii din localitate.
La 21 ian. 1918 escadroanele Diviziei 1 romвne de cavalerie, chemate de Sfatul Ţării să potolească haosul din Basarabia molipsită de rebeliunea bolşevică, au trecut Prutul pe la Ţutora şi seara au staţionat оn Pоrliţa şi Grăseni, ţinоnd calea spre Bălţi şi Călăraşi. Patru ani mai tоrziu 89 de familii ţărăneşti din Grăseni au fost оnzestrate cu 320 ha de pămоnt. Moara cu motor a lui I. Rоbalcencu măcina zilnic pоnă la 1.600 kg de fănină. Peste un an satul era compus din 88 de curţi, 183 de bărbaţi şi 195 de femei, avea o moarв cu aburi şi 2 de vоnt, şcoală primară, o cоrciumă, o gospodărie boierească. "Primul proprietar al satului Grăseni din plasa Comeşti a fost Ioniţă Brăescu", tine să ne convingă Dicţionarulstatistic al Basarabiei (Chişinău, 1923).
оn documentele anului 1933
оntоlnim Grăsenii Vechi cu 402
locuitori şi Grăsenii Noi cu 123
de oameni. Dar ambele aşezări
lipsesc din Anualul
оnvăţămоntului priinar, din acel an copiii de aici bătătoreau
zilnic drumul spre şcoala din Todireşti, unde erau trecuti оn cataloage 200 de elevi şi lucrau 4 оnvăţători.
Administraţia sovietică la 10 noiem. 1940 a оnregistrat separat aceste două aşezări din r-nul Corneşti: Grăsenii Vechi aveau 533 de locuitori, Grăsenii Noi -123 de suflete. оn ambele sate trăiau 32 de ucraineni, restul erau romвni basarabeni. Si оn 1949 s-a făcut
numărarea populaţiei separat: оn Grăsenii Vechi s-au оnregistrat 392 de oameni, оn Grăsenii Noi -130. оn primul predominau moldovenii, оn al doilea -ucrainenii. Apoi sătişoarele menţionate au fost comasate şi purtau.o singură denumire - Grăseni.
Din Grăseni оn Războiul al Doilea Mondial au căzut: Bacalu Constantin Tudor (1903 1945), Cucoş Matei Lion (1903-1945), Dercai Gheor-ghe Grigorc (1921-1945), Dolgaru Dumitru Nicolae (1912-1945), Duda Sava Ion (1917-1945), Gorojan Vasilc Petru (1923-1945).
Familiile deportate sоnt incluse оntr-o listă comună cu "chiaburii" din Todireşti.
Recensămоnturile din 1979 şi imaziacaru 1989 au fixat 818 suflete (405
bărbaţi şi 413 femei) şi, res-pectiv, 781 (362 de bărbaţi şi 419 femei). Ei formau 3 brigăzi (de tractoare, pomi-viticulă şi de cоmp) ale k-zului "Biruinţa" din Todireşti.
Pe timpuri mai оndepărtate .satul Grăseni a fost stăpоnit de boieri vrednici
coborоtori din neamul lui Stefan Brăescu, vornic de Botoşani. Din această veche dinastie se trăgea şi fostul ministru de război generalul Constantin Brăescu.
Ultimii zece ani plugarii din Grăseni оşi orientează sоrguinţa la economia de piaţă, trecоnd dureros de la un sistem de gospodвrire la altul. Dar fericirea le zоmbeşte din faţă.
In şcoala din Grăseni оnvaţă 144 de elevi sub оndrumarea a 15 pedagogi. Profesoara de biologie Elena Duda a trudit оn această şcoală 39 de ani. Cоte 20 şi mai mulţi ani au adunatоn biografia lor de muncă profesoarele Eudochia Duminică, Ala Baţală, Ala Roman. Actualmente (a. 2005) celectivul didactic
este dirijat de profesoara Maria Cibotaru.
Andrei Tamazlвcaru (n.13 dec. 1940) - dirijor de cor şi folclorist. St: Se. muz.-ped. Călăraşi, Inst. de Arte "G. Musicescu". Metodist la Casa de Creaţie populară, lector la catedra de folclor a In-tului de Arte, consultant la Societatea Corală (ulterior Uniunea Muzicienilor din Moldova), dirijor şi cond. artistic al Ans. etnografic "Tălăncuţa". Lucrător emerit al culturii. Eminent al оnvăţămоntului public. Culegeri: "Trandafir bătut la poar-tă", "Tăpuşele-tăpuşele", "Cоntece populare pascale".
Teodor Nită
Bibliografie
Arbore Zamfir. Basarabia оn secolulX-IX. Bucureşti, 1898.
Bezviconi Ch. Boierimea Moldovei din-tre Prut şi Nistru. Bucureşti, 1945, vol. I.
Documente din Basarabia. Chişinău, 1928.
Istoria Moldavii. Documentо i materialо. Chişinău, 1962. torn III.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-3630. Tel. primăriei - 0-236-49-236.
