R-nul Cimislia. Atestat la 15 martie 1527
NOTA STATISTICĂ . R. Cogоlnic. Distanţe: pînă în c-rul r-nal -14 km, pînă la st. c. f. Cimislia - 27 km, pînă la Chişinău -
60 km. Gospodării - 827, populaţia 2.500 de locuitori. SRL
"Grădişteanu", cooperativa pentru prestarea serviciilor tehnice "Gradagroservice". Suprafaţa 4.400 ha, dintre care vii şi livezi - 363 ha. Moară,
oloiniţă. Biserica "Sf. Gheorghe". Şcoală medie de cultură generală.
Casă de cultură, bibliotecă, centrul medicilor de familie, grădiniţă de
copii, oficiu postal, stadion, 5 magazine şi baruri. Monument al
consătenilor căzuţi оn eel de al Doilea Război Mondial. Comuna
Gradişte cuprinde şi satul Iurevca, populaţia căruia e de 526 de suflete.
De partea stоngă a rоului Cogоlnic, la gura văii Hradiştea, mai jos de Gura Galbenei, se aşterne sub coline оmpo-dobite cu vii şi livezi satul pitoresc Gradişte, cu o denumire faimoasă moştenită din străbuni. La intrare оn sat te оntоmpină un pise plantat cu brazi şi mesteceni falnici.
"în Europa, explică ESM, primele grădişte au apărut оn neolitic şi s-au răspоndit оn epoca fierului. Ele erau fortificate cu valuri de pămоnt şi lemn, ziduri de lut, piatră ori cărămidă şi cu şanţuri adоnci. Grădiştea era, de obicei, оnconjurată de aşezări nefortificate - silişti. In timpul săpăturilor, оn interiorul grădiştei au fost descoperite rămăşiţe de locuinte, construcţii, diferite obiecte, care atestă că aici au trait oameni un timp оndelungat. Studierea lor arheologică prezintă o importanţă foarte mare pentru reconstruirea istoriei formatiilor sociale".
Toponimia acestor aşezări nu-i оntоmplătoare, ea are o mare greutate semantică.
Arheologii, coborоnd оn straturile adоnci ale istoriei, au dezvelit la gura pоrоului Hradiştea două aşezări antice, una cu o vechime de 3.300 de ani, alta cu o vоrstă de 2.300 de ani, ambele dăinuiseră cu mult pоnă la naşterea lui Hristos. Ultima a fost pоngărită şi arsă оn timpul invaziei triburilor germanice ale bastamilor.
"După includerea Daciei оn componenta Imperiului Roman aici au luat fiinţă 2 sate, ne informează regretatul arheolog Ion Hоncu. Locuitorii acestora оşi durau case spaţioase, cultivau pămоntul, creşteau vite, оntreţineau relaţii comerciale cu negustorii din oraşele Imperiului Roman, de la care procurau diferite mărfuri şi cărora le vindeau produse agricole. оn anul 376 satele au fost prвdate şi arse оn timpul invaziei hunilor. оn sec. IV aici se lucra intens la săparea şanţului şi la оnălţarea Valului lui Traian de Sus, urmele căruia s-au păstrat оn unele locuri pe moşia satului. în jurul
anului 700 aici ia fiinţă un sătuc. Locuitorii lui se adăposteau оn bordeie şi foloseau оn viaţa de zi cu zi cele mai simple unelte. Satul a fost, la un moment dat, părăsit. Pe vatra lui au fost atestate vase de argilă
putea folosi un sat оn destul" (Documente privind Istoria Romвniei. Veacul XVI. A.Moldova. Vol.1. Bucureşti, 1953).
Peste acest sat răzăşesc, cu moldoveni gospodăroşi, au dat năvală triburile
din sec. VIII-IX. O nouă оncercare de a fonda aici un sat s-a оntreprins după оntemeierea Ţării Moldovei. Nomazii, care au făcut popasuri aici de mai multe ori, au lăsat 4 movile funerare".
Localitatea actuală şi-a fвcut apariţia оn documente scrise la 15 martie 1527, cоnd voievodul Petru Rareş i-a оntвrit lui Vitold, slugă domnească, un locоn pustie, "mai sus de gura Raduroasei, оn Gradişte, să-si оntemeieze sat şi să-i fie uric: cоt va
tătăreşti. La 7 mai 1757 a fost mentionat ca punct de hotar al moşiei Gura Galbenei. оn 1775 alături de satul Gradişte a apărut o cоşlă tătărească la hotarul ţinutului Hotărniceni, lоngă gura văii Hradiştea, care apaţinea hoardei lui Mengli Mоrza.
în 1803 la Gradişte au fost оnscrişi 105 birnici. Aveau o bisericuţă veche de lemn acoperită cu paie. Tătarii din vecinătate erau musulmani hapsоni,
оndrăzneau să răpească oi din turmele băştinaşilor. Şi atunci moldovenii puneau оn mişcare săbiile şi buzduganele. Cu ajutorul oştirilor ruse tătarii au fost izgoniţi pentru totdeauna din Bugeac оn 1812, cоnd Basarabia e alipitв la Rusia.
Deoarece bisericuţa era veche şi putredă, căpitanul Cociu din Copciac s-a angajat оn 1814 să ridice una nouă cu cheltuiala sa. Biserica a fost sfinţită la 17 mai 1819, avea hramul "Sf. Gheorghe" şi era оnzestrată cu cărţi moldoveneşti de cult.
Satul Gradişte, cu cele 216 gospodării ţărăneşti, 2 preoţi, 4 mori de vоnt şi 3 puse оn funcţie de cai, оn 1817 era proprietatea boierului loan Balş, care depusese jurămоnt de credinţă ţarului rus.
оn 1835 Gradiştea număra 382 de bărbaţi şi 322 de femei, clerul local era alcătuit din 13 persoane de genul masculin şi 14 de genul feminin, preot era Stefan Sălcuţan оn vоrstă de 50 de ani. Nu-ţi vine a crede că pe atunci ţăranii de aici aveau o longevitate fenomenală -Eugenia Ţоpurdea şi Alexandru Qrpоşca оmpliniseră cоte 112 ani, Pantelei Mocanu -115, iar loan Gulipa - 119 ani. Ultimul a decedat оn 1836 la vоrsta de 120 de ani, Pantelei Mocanu murise оn 1838 la vоrsta de 118 ani, iar Alexandru Qrpоşca la cei 118 ani neоmpliniti trecuse оn 1841 cu feciorul Andrei la Chişinău.
Grecul Fiodor Rodokanaki, care comercializa grоu la Odesa, a pus stăpоnire la Gura Galbenei şi Gradişte pe o moşie de peste 40.000 des. de pămоnt basarabean cu ajutorul funcţionarilor corupţi din administraţia ţaristă. Recensămоntul din 1859, publicat la Sankt-Petersburg оn 1861, a fixatоn satul Gradişte din jud. Bender 147 de case, 349 de bărbaţi şi 290 de femei. Şcoala parohială fusese deschisă aici оn 1861, după ce preotul din localitate dădu
garanţie administraţiei guberniale că "lecţiile se vor tine numai оn limba rusă". Deşi holera din vara a. 1872 făcuse pоrjol оn populate din Bugeac, satul Gradişte a suferit mai puţin - epidemia răpise aici doar 4 suflete. Moşierul Rodocanachi poseda la Gradişte 3.688 des. de teren arabil, pe cоnd toţi ţăranii luaţi laolaltă aveau numai 1.199 des.
La 6 oct. 1873 оn Gradişte s-a născut Ion Ciorbă, scris оn documente Ivan Ciorba, savant la Institutul Industrial din Gorki (azi Nijnii Novgorod). Ajuns оn postura de director-adjunct, el a fost prin denunturi condamnat la 8 ani de оnchisoare şi a decedat оn temniţa din Kovrov la 27 iulie 1942, cоnd se dădea marea bătălie cu trupele fasciste оntre Don şi Volga.
Alexandru, feciorul ţăranului Costache Dulghier din Gradişte, născut оn 1874, a absolvit F-tea juridică a Un-ţii din Moscova, dar nu se ştie care a fost soarta lui de mai departe.
Ţăranii din Gradişte aveau 1.293 des. de pămоnt, inclusiv 9 des. de livezi, iar "cetăţeanul de onoare" Pericl Rodocanachi - 3.630 des. de pămоnt arabil.
Recensămоntul localităţilor basarabene cu 500 şi mai mulţi oameni, оnfăptuit оn 1897, a trecut оn registre la Gradişte 830 de suflete (419 bărbaţi şi 411 femei), toţi creştini ortodocşi. In acel an la biserica de aici făcea slujbă preotul Pavel Bobeică, menţionat la 15 ian.1900 cu o gramotă de laudă "pentru sоrguinţă". In 1898 tovărăşia ţărănească din Coştangalia a procurat 1.005 des. de pămоnt din moşia grecului Rodocanachi. Datoriile capitalului alimentar, umflate оn anii secetoşi precedenţi se ridicase оn 1 ian. 1901 la 2.187 rub. 76 kop.
Alexandra Ganenco ,Tudor Ţopa
Bibliografie
Atlasul lingvistic moldovenesc, vol.1. Chişinău, 1968.
Anuarul Romвniei pentru comerţ, Industrie, meserii şi agricultură. Bucureşti, 1931-1932.
Dergaciov V. A. Pamiatniki epohi
bronzо. Chişinău, 1973.
Panaitescu S. Valurile lui Traian din Basarabia. Bucureşti, 1926.
Sava A. V. Documente privitoare la tоrgul şi tinutul Lăpusnei. Bucureşti, 1937.
Uricarul. Vol. VII. Iaşi, 1886
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-4117. Tel. primăriei - 0-241-78-236.
