R-nul Edinet. Atestat la 27 mai 1429.
NOTA STATISTICA . R. Racovăţ. Distanţe: pînă la c-rul
r-nal -10 km, pînă la st. c. f. Brătuşeni -19 km, pînă la Chişinău - 215
km. Gospodării -1.220. Populaţia - 3.460 de oameni. Biserica "Sf. Arh.
Mihail şi Gavriil". SRL "Albvior", SRL "Lemisona" şi SRL "Lionius-
Com". 8 оntreprinderi individuale. Şcoală medie de cultură generală,
carieră de coteleţi, uscătorie de tutun, vărărie, casă de cultură, 2
4 biblioteci, grădiniţă de copii, oficiu postal, punct medical, farmacie,
librărie, 6 magazine, baruri, cafenele.
Fundaţia "Draghiştea",
care şi-a împrumutat
denumirea de la
numele rоului-geamăn
al Racovăţului, vărsоn-
du-şi оmpreună apele
in fluviul de frontieră
Prut, lоngă Corpaci,
primeşteоntr-o zi, spre
bucuria noastră, de la primarul satului
Gordineşti, stimatul Leonid Vieru, pedagog
de profesie, un amplu pachet cu informaţii
despre localitatea оn fruntea căreia se află,
dar ne-a derutat mult faptul că оn primărie
(şi, probabil, оncă pe undeva prin sat) se
considerăоnceputul istoriei satului de la anul
1760. Dovezi documentaYe drept că nu se
aduc, dar eroarea, bănuim, izvorăşte din
creaţia orală a poporului, căci anume de
pe atunci vine o legendă cu un voievod
polonez pe nume Gordоnski. Cică, acest
voievod a fost pedepsit pentru ceva, pentru
vreo faptă rea, pentru vreo оncălcare de
nişte restricţii, poate, şi a fost exilat оn
pustiu. Ce fel de pustiu, ne оntrebăm noi,
căоn Moldova, după mijl. sec. XVIII nu mai
erau pe aici pustiuri, mai ales, оn partea ei
de nord. Cum nu erau nici оnainte. Căci
deşi satele erau prădate, ruinate, arse,
trecea un timp şi apăreau altele. Atestarea lor documentară e cu totul altceva. Dar, mă rog, legenda zice că după acel Gordоnski au mai venit 6 oameni, care s-au apucat să lucreze pămоntul. Mai mult, această legendă precizează că Gordоnski şi-a pus casa pe stоncă, оn grădina lui Mihail Ciubotaru, unde a trait Lidia Drăgan. Adică nişte oameni reali, mai dincoace. Şi iată că оn 1762, cică, acei oameni tree Prutul, de unde au adus-o şi pe moldoveanca Alba, care a devenit soţia lui Gordоnski, iar pоnă оn 1770 s-au оnsurat toţi acei bărbaţi polonezi. Cu moldovence, desigur. Dar legenda nu se termină aici, cum s-ar părea. Deşi e dotată şi cu o cronologie mult prea concretă. Gordоnski, cică, era militar, adică foarte punctual, şi toţi ceilalţi i se supuneau оntru totul. Aveau oi, vaci, cultivau mălai tătвresc, din care s-au оnvăţat să facă pоine şi mămăligă. Mălaiul оl păstrauоn gropi de pămоnt, căci erau pricepuţiоn toate. Unul din ei, Tănase Ferea, a constant o moară cu lopeţi, iar locul ei era chiarоn grădina lui Iorga, unde astăzi locuieşte Victor Mancuş, Victor al lui Valuşa, cum i se zice оn sat.
Legenda, aşadar, parcă nici nu e prea legendă, ci chiar o pagină de istorie veridică, căci prea concrete sunt şi locurile,
lucrurile şi, mai ales, oamenii. De aceea mai că nu am оnclina s-o punem la оndoială. Acea istorie ce se păstrează оn primărie a fost adunată şi povestită, frumos de altfel, de regretatul profesor al şcolii din sat Aurel Albu şi apoi preluată de fostul primar de Gordineşti Ion Jalbă, dar ea nu are la bază argumentele documentare.
Dar există nişte documente mult mai
vechi, reale, ce se păstrează prin arhive şi
biblioteci, care ne trimit la o silişte Neagăuţi,
pe Racovăţ, pe aproape de Ciuhur,
localitate dăruită de
Stoian Procelnicul, cu
uric de la Alexandru
eel Bun, lui Ivan
Cupcini la 27 mai
1429. Neagăuţi e,
fara оndoială,
Gordineşti, pentru căоl mai descoperim şi оntr-un document de privilegii de la Stefan eel Mare dat lui Drăgan şi lui Furcă şi e mentionat cu acelaşi loc pe Racovăţ, ca punct de hotar. Satul mai era numit şi Horbineşti (vezi Documenta Historica Rumaniae. A. Moldova. Vol. Jj. Aceeaşi precizare se poate găsi şi оn alte culegeri de documente. Culegerea "Documente basarabene vol. I, de exemplu, оntr-un document din 17 apr. 1576 chiar precizează că Negăuţii"ce se cheamă acum Horbineşti', suntоntăriţi de Petru Şchiopul pisarului Gavril, dar nu chiar tot, ci numai un sfert de ocină, cumpărată de el, apoi peste un an şi de un oarecare Simion şi de fraţii lui cu 250 de monete tătăreşti de aur. Se rоnduiesc şi alţi proprietari pe această moşie, unii cu drepte cumpărături, alţii cu alte оmpricinări şi conflicte. Domnitorul ţării
оl trimite оncoace ba pe pоrcălabul de Hotin, ba pe altcineva să facă hotărnicia pămоnturilor, astfel, оncоt aici se schimbă stăpоnii cu mult mai des, decоt оn alte părţi. Localnicii se arată şi ei nemulţumiţi. mai ales, nemeşii, care cer pămоnt, şi domnitorul decide să le cedeze __ din moşie, dar nimic mai mult, iar dacă aceia iar vor fi nemulţumiţi, să-i scoată din sat. Astfel, localnicii se ogoiesc.
Apoi, оn apr. 1634 şi оn febr. 1643,
domnitorul оi conf irmă nişte părţi de moşie
spătarului Grigore
Ureche, marelui
nostru cronicar. Aceste
momente, confirmate
de documente, nu se
pot omite din istoria
timpurie a satului.
Administraţia militară
rusă, efectuоnd
recensămоntul ei din 1774, оnregistreazăоn sat 23 de gospodării, dintre care 20 sunt impuse la biruri grele ţarului rus, scădere făcоndu-se doar pentru protopopul Hie, preotul Ion şi dascălul Ion. Dar iată că vomicul Iorga şi vătămanul Iosif nu sunt scoşi din bir. Un lucru, оnsă, devine clar: satul avea deja biserică. Şi nu o biserică oarecare, ci cu protopop! оn arhivele guberniei Basarabia se păstra, оnsă, un document, care confirma, totuşi, că biserica de lemn din 1777, nu era prea mare, deci cea de mai оnainte fusese şi mai mica.
оn aceeaşi arhivă s-a depistat şi informaţia că оn 1817 satul ortografiat Gurdineşti, dar care e aproape de Trinca (la 4 verste) şi de Tоmova (la 3 verste), avea 82 de gospodării de categorie inferioară cu 15 văduve şi 20 de burlaci, ocina
aparţinоnd maioailui Linevici. Acesta avea acolo 900 fălci de fоnaţuri, 700 fălci de arătură, 600 fălci de imaşuri, un iaz, o moară. оn sat era un preot, un diacon, un paracliser. оn felul acesta se răstoamă şi versiunea, din nou nedocumentată, că chiar şi оn 1822, cоnd, cică, moare Gordоnski, siliştea abia de număra 28 de oameni şi numai 4 gospodării. Cu toate că e frumoasă şi legenda frumoasei Floarea, cea care nu a vrut să se mărite cu un turc, pentru care
atunci, оn 1862, se deschide şi şcoala bisericească parohială. Satul e răzeşesc, dar (la 1 ian. 1865) 2.565 des. оi aparţin lui Scordeli. 130 de gospodării mai dispun de ceva pămоnt, dar 22 - nu au deloc.
Pe la mijl. sec. XIX aflăm aici, din documente veridice, desigur, un nou proprietar - loan Pruncu
Subunităţile militare ruseşti aduc noi probleme ţăranilor din Gordineşti - ei sunt obligaţi să pregătească оn 1854, pentru cavaleria muscaiilor, 1.300 puduri de fоn. оn 1859 satul era constituit din 130 de case, оn care vieţuiau 366 de bărbaţi şi 285 de femei. Dar apare o gоlceavă legată de pădurea de aici cu o suprafaţă de 407 des. - a cui e, a Gordineştilor sau a Feteştilor? Degeaba gоlcevesc răzeşii, pentru că 320 des. aparţin moşierului Scordeli şi numai restul e a lor. Tot pe
de case cu 342 de bărbaţi şi 346 de femei, care ţineau оn gospodării 95 de cai, 323 de vite cornute man, 800 de oi. Holera, оnsă, face şi ea ravagii. оn 1866 aici s-au născut 34 de prunci, dar şi au decedat mulţi oameni - 25, оn 1872, respectiv, 44 şi 72, mulţi - de holeră. O progenitură a lui Scordeli, Olga, rămоne să deţină 1.377 des. de pămоnt arabil şi 373 des. de pădure, dar pоnă la finele aceluiaşi an 1871 arătura ei atinge 1.750 des. Comparaţi: toţi sătenii aveau 1.280 des. Olga Scordeli mai avea şi o moară.
A propos, în versiunea istorică a primăriei există nume, care au o asemănare cu cele autentice - Scordilă e
Scordeli, Pazia e Aspazia, Cofman ş.a. Cu toate că unele оntоmplări par a fi verosimile.
Putin cоte puţin satul se lăţeşte, creşte, оn 1875 numărоnd deja 161 de case cu 385 de bărbaţi şi 369 de femei. оn gospodării aveau deja 110 cai, 480 de vite cornute mari, dar numai 302 oi. оn 1884 210 gospodării primesc 1.216 des. de aşa-numite "nadeluri", loturi, pe care оn cоţiva ani trebuiau să le răscumpere. Totuşi, 60 de gospodării mai rămоn fara pămоnt.
Olga Scordeli şi urmaşii ei оşi lărgesc mereu pămоnturile, оn 1885 moşia lor ajunge deja la 1.380 des., strоmtorоndu-i mereu pe săteni. A crescut şi pădurea moşieresei - pоnă la 554 des. Dar iată că şi pe ei оi atacă nenorocirile: оn 1890 o apă mare le distruge şi le ia moara. Noua stăpоnă, Maria Nicolaevna Scordeli, declară la 17 dec. 1895 că ea are оn Gordinesti numai... 1.736 des. de pămоnt. Apoi apare оncă o Scordeli - Ana Nicolaevna, după soţ Cerepenkov, care caută să dovedească precum că оncă оn 1895, se pare că chiar la sfоrşitul anului, o parte din moşia ei a trecut pe numele lui Nicolai Martos, iar impozite, pe nedrept, i se reţineau ei.
Victor Ladaniuc
Bibliografie
Ambrojevici T., Potlog A. Monografia agricolă a judeţului Hotin. Cоmpina, 1929.
Bczviconi Gh. Boierimea Moldovei din-tre Prut şi Nistru. Vol. II. Bucureşti, 1943.
Bezviconi Gh. Călători ruşi оn Moldova şi Muntenia. Bucureşti, 1947.
Costăchescu M. Documente moldoveneşti оnainte de Stefan eel Mare. Vol. I. Iaşi, 1931.
Expunerea de situaţie a judeţului Hotin pe anul 1934. Chişinău, 1935.
Kravciuk I. P., Verina V. N., Suhov I. M. Zapovedniki i pameatniki prirodоMoldavii. Chişinău, 1976.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-4618. Tel primăriei - 0-246-60-336.
