Mun. Chisinău, com. Ciorescu. Atestat în 22 martie
1656
NOTA STATISTICA . R. Ichel. Distanţe: pînă la c-rul com. -
1 km, pînă la Chişinău -13 km. Populaţia - 385 de locuitori. Apţi de
muncă - 280. Casă de cultură, magazin alimentar, biserică.
E aşezat pe traseul auto Chişinău-Dubăsari. E оnconjurat de vii şi livezi. Se оnvecinează cu satele Ciorescu - la vest, Făureşti - la nord, Hruşova - la est şi Goianul Nou - la sud. Apare оntr-un document vechi, din 22
martie 1656, indicоndu-se că voievodul
Gheorghe Stefan "cu silă domnească" a
făcut un schimb de moşii cu boierul Neniu
şi a primit satele Goianul şi Cricova. Drept
că ceva mai tоrziu i le restiuie şi ia altele
pentru a le da unei mănăstiri, dar pentru
noi e importantă acum atestarea satului
Goian. Din acelaşi
catalog de documente
moldoveneşti mai
depistăm informaţia că la
15 martie 1709 el este
оntărit lui Constantin
Roşca.
Administraţia militară
rusă găseşte aici оn
1772-1773 11 gospodari, care i se supuneau
vornicesei Parascovia.
Peste un an aceeaşi
administraţie fixează deja
32 de curţi şi face scădere de la bir pentru 27 de scutelnici ai spătarului Donici şi pentru preotul Timofte.
La оnc. sec. XIX Goianul deja avea biserică. In 1812 оn ea au fost botezaţi 3 băieţei şi o fetiţă, s-a oficiat o cununie şi au fost prohodiţi un bărbat şi trei femei decedate. Biserica era clădită din lemn оn 1806, darоn 1817 se clădeşte alta, de piatră. Stăpоn pe moşie era Nicolae Racu, dar din 1816 satul оi apartine comisului Nicolae Racoviţă.
Franton ca la Goian.
Ne mai survin nişte informaţii la 14 apr. 1835, cоnd moşia trece оn posesia Zoiţei Racoviţă (născută Donici). Ea' stăpоnea aici 2.200 des. de pămоnt. оn sat erau 44 de familii de tărani cu 104
şi-a instalat primul aparat de telefon. Ana Balinski rămоne cu 853 desetine. Satul оncă nu are şcoală, deşi оn sat sunt 27 de
bărbaţi si 89 de femei. Toader Ştirbu atunci avea 75 de ani, iar soţia sa Maria -58, aveau 3 copii. Tot 75 de ani avea si Nani Bolohan, dar Ileana, soţia sa, era şi mai tоnără, оmplinise 55 de ani. Ei au crescut 2 copii. O familie cu mulţi copii (6) se considera cea a lui Costin şi a Agafiei Topor. Mai tоrziu, оn 1851, Zoiţa Racoviţă, оmprumutоnd de la negustorul grec Demetr Feodoridi 10 mii ruble argint, pune zalog moşia şi, neavоnd posibilităţi să-i restituie, la 4 sept. 1854 este anunţată scoaterea оn vоnzare a acestei moşii. Această Zoiţă, se vede, оi cam plăcea să оmprumute, dar nu оntotdeauna putea să achite datoriile, căci şi оn 1857 este data оn judecată de către Felix Timofeiev pentru suma de 40.084 rub. 72 kop, care оi datora.
La 1 ian. 1865 satul cu 1.734 des. de moşie aparţine moşierului Donici.
26 oct. 1873: zemstva hotărăşte să construiască un pod peste Ichel оn s. Goian, costul lui fiind de nu mai mult de 800 ruble.
Aceeaşi moşie de 1.763 des. de pămоnt arabil, incl. 80 des. de pădure, se menţine şi оn a. 1881. оn 1884 negustorul Hariton Uscatu tinea aici 1.582 des. de pămоnt, iar sătenii numai 104. оn sat erau 880 de oi şi 159 de vite cornute mari.
Erau hoţi mari şi atunci. Ei nu s-au sinchisit să prade chiar biserica de multe lucruri scumpe. Văduva negustorului Pelaghia Baburov, pentru a recupera măcar ceva din cele furate, jertfeşte 175 ruble.
оn 1904 Goianul avea 73 de case cu 590 de suflete. Gospodarii ţineau 210 vite, 104 des. de pămоnt, iar Ana Balinski - 1.437 desetine. O parte tree apoi оn posesia lui Adam Balinski, care оn 1912
copii de vărstă şcolară. Dar un alt eveniment se cere remarcat: оn biserica "Sf. Gheorghe" din Chişinău pe 12 sept. 1912 a cоntat corul ţărănesc din s. Goian, dirijor - preotul Vladimir Cleminschi. Ziarul "Drug" ("Amicul") scria la 21 sept, cu deosebit entuziasm despre această manifestare: "E greu de conceput că acest cor e alcătuit оn exclusivitate din ţărani, căci denotă o ţinută şi armonizare deplină şi nişte voci minunate".
Goianul număra оn 1915 125 de bărbaţi şi 116 femei. Activa deja o şcoală bisericească parohială cu 56 de elevi. оn 1922 Instituţia romвnă "Casa Noastră" оi оmproprietăreşte pe 67 de locuitori cu 317 ha de pămоnt. оn 1933 are 300 de locuitori., оn 1940 - 306, toţi moldoveni, оn 1949 - 484 (293 - moldoveni, 190 -ucraineni), оn 1970 - 473, оn 1979 - 370 (161 de bărbaţi şi 209 femei), оn 1989 -542 (369 de bărbaţi şi 173 de femei).
Goienenii căzuţi оn luptele celui de al Doilea Război Mondial alcătuiesc o listă comună ce cei din s. Ciorescu. "Cartea memoriei" (Chişinău, 1999), оnsă prezintă lista celor represaţi. Aceştia au fost:
Andrei Morozan, condamnat оn 1945 la 10 ani de muncă silnică pentru "colaboraţionism", urmat оn 1949 de Nichita Cotorobai cu soţia Ustina şi 5 copii, Chiril Gorceac cu soţia
Alexandra şi un fecior, Eugenia Panfii şi 4 copii, Gheorghe Răileanu cu soţia Alexandra şi 5 copii.
Un timp оndelungat la Goian s-a aflat un sector experimental al In-tului de cercetări ştiinţifice оn domeniul zootehniei şi medicinei veterinare, care-şi avea sediul la Cricova Nouă (Ciorescu). Se
exploatează o carieră de piatră. In anii şaptezeci-optzeci aici functiona şcoala de 8 ani, 2 biblioteci, un punct medical, o creşă-grădiniţă de copii, un oficiu postal, 2 magazine. Cu regret, acum multe dintre aceste institutii nu mai există, iar numărul populaţiei scade mereu.
Victor Ladaniuc
Bibliografie
Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a statului. Vol. III. Bucureşti, 1968.
Bezviconi Gh. Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru. Vol. I. Bucureşti, 1940.
Bossy R. V. Mărturii finlandeze despre Romania. Bucureşti, 1937.
Buletinul Comisiei istorice a Romвniei.
Vol. IV. Bucureşti, 1925.
Moldavia v ăpohu feodalizma. Slaveano-moldavskie gramotă. Vol. I. Chişinău, 1961.
Sava A. V. Documente privitoare la tоrgul şi ţinutul Orheiului. Bucureşti, 1944.
Şişmarev V. F. Pomanskie poselenia na iughe Rossii. Leningrad 1975.
NOT A DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-2089. Tel. primăriei - 45-63-44, 45-62-38.
