R-nul Şoldăneşti. Atestat la 20 apr.1554
NOTĂ STATISTICĂ (oct.2004). R.Ciorna. Distanţele: pînă în c-rul r-nal -10 km, pînă st. c. f. Lipceni -1 km, pînă la Chişinău -122 km.
Populaţia -1.006 locuitori. Terenul agricol, 760 ha, dat оn arendă
оntreprinderii de producţie "Moldsemporumb" SRL din Şoldăneşti.
Biserica "Sf. Parascheva", gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă,
punct medical, oficiu postal, magazine. Monument consacrat
consătenilor căzuţi оn eel de al Doilea Război Mondial. Cu toate că оn
nomenclatoarele existente оn ultimii ani e notat Hlijeni, reforma administrativ-teritorială din ian. 2002 оl ortografiază Glinjeni şi îl investeşte cu primărie proprie. Pe rîuşorul Ciorna, pe
partea stîngă, mai la
vale de Şoldăneşti,
оntre Mihuleni şi
Mateuţi, se află оn
regiune de dealuri şi
coline satul strămo-
şesc Glinjeni, cu
căsuţe drăguţe şi
garduri de piatră, lоngă un masiv enorm
de pădure seculară care se оntinde pоnă
aproape de Alcedar. Peste rоuşorul,
strоmtorat de stоnci оnalte şi abrupte, stă
faţă оn faţă cărunta aşezare Lipceni.
Arheologii au descoperit aici vetrele a două silişti cu o vechime de peste 50 de secole, care au fiinţatоn jurul anilor 3000-4000 pоnă la era noastră, cu diferite obiecte din neolitic, cоnd omul preistoric оşi făcuse arme şi unelte din piatră cioplită. Un alt sat a existat pe moşia Glinjeni оntre anii 800-500 о. Hr., dat pradă focului de către hoardele nomazilor, care au năvălit de peste Nistru. "оncă 4 sate au luat fiinţă aici оn jurul anilor 300-400 о. Hr., afirmă
savantul Ion Hоncu. Două din ele erau fortificate cu şanţuri şi valuri de apărare. оn jurul anului 200 о. Hr. toate aşezările au ars, ca urmare a invaziei triburilor germanice ale bastarnilor, pe vetrele lor fiind atestate urme de case arse si obiecte
casnice din epoca timpurie a fierului. Alte 2 sate au apărut оn perioada romană si au existat pоnă la invazia hunilor din anul 376, cоnd au fost devastate si incendiate, pe vetre fiind atestate urme de case arse, obiecte casnice din epoca romană (sec.II-IV). Putin după anul 500, pe aceste locuri s-au format 4 aşezări umane, iar peste două secole s-au format оncă 2 sate, care au existat pоnă la invazia tataro-mongolilor ciin anii 1241-1242. După оntemeie-rea Ţării Moldovei, s-a format satul actual" (Ion Hоncu. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003).
Documentele timpului atestă pentru prima data оn scris această silişte la 20 apr. 1554, оntr-un uric de la Alexandru Lăpuşneanu, prin care logofătului loan Moghilă i se оntăreşte satul "Glinjeanii
pe Nistru".
Voievodul Radu Mihnea dăruieşte оn 1624 o parte din ocina satului "Glinjeni cu mori оn apa Cernavoda" postelnicului Enache, iar domnitorul Moise Movilă dă оn 1634 o altă parte a acestui sat Mănăstirii Sf. Sava din Iaşi. Vasile Lupu, urcat оn acelaşi an 1634 оn tronul ţării, confirmă Mănăstirii Sf. Sava moşia făcută danie оn Glinjeni de către postelnicul Enache. Peste un secol, la 1763, domnitorul Grigore Calimachi confirmă dreptul Mănвstirii Sf. Sava asupra satului Glinjeni din ţinutul Soroca şi dă poruncă "să se ia dijma cuvenită".
Recensămоntul оntreprins de administraţia militară rusă la 18 iunie 1774 a găsit pe moşia Mănăstirii Sf. Sava din Glinjeni 39 de gospodari, 9 erau bejenari din Tara
Leşească. Scutire de la bir s-a făcut pentru un preot, 4 văduve sărace si 13 arnăuţi, paznici оnarmaţi pe moşia mănăstirii. Domnitorul Alexandru Moruzi Оnl803 fixeazв оn "Condica liudzilor" la Glinjenii din ocolul Nistru de Jos, ţinutul Soroca, 41 de birnici pe moşie mănăstirească. Bisericuţa de lemn de aici a fost construită оn 1807, acoperită cu paie şi muruită cu lut. Blagocinul Vasile оn 1814 a cerut o astfel de оnvoire a Mitropoliei: "Sв cunun 3 nemţi holtei din Glinjeni cu 3 nemţoaice", dar i s-a refuzat, deoarece acestea erau de religie catolică. Glinjenii оn 1836 numărau 60 de curţi cu 186 de bărbaţi şi 170 de femei. O parte din moşie fusese făcută danie Mănăstirii Sfоntului Mormоnt din Ierusalim. Recensămоntul din 1859 a fixat оn acest sat mănăstiresc 85 de case cu 354 de locuitori. Mănăstirea Sfоntul Mormоnt poseda aici 1.377 des. de pămоnt, incl. 600 des. de pădure. Deşi localitatea trecuse оn 1872 printr-o cumplită epidemie de holeră, оn 1875 ea оntrunea
102 case, 236 de bărbaţi şi 258 de femei. Pe ogoarele tăranilor a apărut o nouă cultură - tutunul. Din cei 34 de oameni molipsiţi de difterie оn 1876 s-au petrecut din viaţă 11. Nu erau nici medici, nici medicamnte. Mănăstirea Sfоntul Mormоnt dădea оn arendă aici toate cele 287 des. de pămоnt arabil, 739 des. de pădure şi 20 des. de fоnaţuri. Sătenii aveau 524 des. de pămоnt si o moară de apă.
Şcoala de alfabetizare a fost deschisă оn Glinjeni оn 1890, iar peste 7 ani ea a trecut оn sistemul şcolilor primare ale Ministerului оnvăţămоntului public. Cu cei 647 de oameni, toţi de religie ortodoxă, Glinjenii au intrat оn 1897 оn categoria aşezărilor basarabene, care depвşeau 500 de locuitori. Satul mănăstiresc de pe rоuşorul Ciorna şi-a găsit reflectare оn monografia lui P. Cruşevan editată оn 1903 la Moscova. Iar peste un an Zamfir Arbore informa din Bucureşti оn pres-tigiosul său "Dicţionar geografic al Basarabiei":
"Glinjeni, sat оn jud. Orhei, volostea
Răzоna, aşezat оn faţasatuluiLipceni, deasupra văii Cernei, оntre satele Mihuleni şi Mateuţi. Are 120 case, cu o populaţie de 820 suflete. Imprejurul satului sunt vii şi grădini".
Avоnd 55 de locuri оn băncile şcolii, lecţiile erau f recventate оn 1906 de 67 de băieţei şi fetiţe, оn anii următori numărul elevilor s-a ridicat la 80. Creştea setea şi dragostea de carte. Creştea şi numărul populaţiei - оn 1915 aici trăiau 1.023 de oameni. Trăiau cu speranţa că vor avea pămоnt şi pоine pe saturate. Şi visul lor seоndeplini: după reunirea Basarabiei cu Romania 253 de ţărani din Glinjeni оn sept. 1922 au fost оmproprietăriţi cu 576 ha de pămоnt. Şi "Dicţionarulstatistic alBasarabiei, editat оn 1923 la Chişinău, vine cu noi cifre ale creşterii şi prosperării: 250 de curţi, 1.201 locuitori, carieră de piatră, moară de apă, şcoală primară*оn limba maternă. оnvăţătorii şi elevii bucură populaţia cu frumoase manifestări culturale. Inginerul neamţ Adolf Miller pune оn funcţiune o moară nouă, cu aburi. Din 233 de copii оn vоrstă de 5-16 ani оn 1933 erau cuprinşi cu şcoala 105, avоndu-i pedagogi pe Leonid Gobjilă, Ana Gobjilă şi Pulheria Soltinski.
Anul 1940 schimbă radical soarta oamenilor. Unii, speriaţi de invazia roşie, au evadat оn pripă peste Prut, alţii s-au pomenit peste noapte "cetăţeni sovietici",
rubla izgoni din circulaţie leul traditional. Pentru a оnsuşi alfabetul chirilic, introdus оn şcoală оn locul alfabetului latin, tot contingentul de elevi a fost lăsat repetent. Administraţia noului regim aоnregistratоn noiem. 1940 оn Glinjeni din r-nul Rezina 1.198 de suflete, cu 37 mai puţin decоt оn 1933. Peste un an, la 22 iunie 1941, a izbucnit războiul dintre Germania naţistă şi URSS stalinistă, Glinjenii, ca şi alte localităţi basarabene, căzură оn bătaia focului cumplit. In bătăliile anilor 1941-1945 satul a pierdut cei mai vrednici bărbaţi. Iată lista lor:
Chiril Burduja (1921 1945), Iacob Costin (1921-1945), Andrei Cucer (1922-?), Ion Cucer (1924-?), Petru Cucer (1921 1945), Luca Furdui (1911 1945), Pantelimon Furdui (1909-1945), Constantin Gandrabur (1913-1945), Mina Gandrabur (?-?), Sergiu Gandrabur (1921-1945), Simion Gheorghiţa (?-1945), Vladimir Grudiţchi (1912 1945), Vasile Lungu (1919-?), Grigore Matcovschi (1923-1945), Sergiu Matcovschi (1909-1945), Grigore Melnic (1920-1945), Vladimir Roşca (1911 -1944), Alexei Sоrbu (1920-1945), Grigore Sоrbu (1910-1945), Tudor Sоrbu (1920-1945), Ion Şaptefraţi (1918-1945), Grigore Tiron (1904 1945), Alexei Ţurcanu (1920-1945), Andrei
Turcanu (1921 1945), Chiril Turcanu (1909-1945), Dumitru Turcanu (1903-1945), Grigore Turcanu (1914-?), Ion Turcanu (1911-1945), Marcu Ţurcanоi (1911-1944), Pavel Turcanu (1914-?), Rodion Turcanu' (1921-1945), Simion Ţurcвnu (1912-1945), Tudor Turcanu (1918-1945), Simion Vazman (1918-1945), Gheorghe Volontir (1919-pierdut fara veste).
După război, cоnd satele şi oraşele noastre mişunau de răniţi, bolnavi şi оnfometaţi, cоnd satrapii stalinişti borfăiau prin ogrăzile oamenilor măturоnd ultimele grăunţe, sortind lumea la pierzanie, gazeta "Moldova Socialistă" din 19 oct. 1946 scria entuziasmată din Glinjeni -"Pоine peste plan". La lacrimile războiului şi foametei organizate s-au adăugat cu nemiluita şi suspinele disperate ale deportaţilor. Aici au fost smulşi din cuiburile strămoşeşti şi aruncaţi оn Siberia de gheaţă:
Anastasia Bоrcă, Dumitru Bоrcă, Maria Bоrcă, Mihail Bоrcă, Grigore Burduja, Ion Burduja, Maria Burduja, Ştefana Burduja, Fevronia Copocinschi, Ion Copocinschi, Pavel Copocinschi, Vladimir Copocinschi, Ana Gandrabur, Anastasia Gandrabur, Fecla Gandrabur, Sidor Gandrabur, Gheorghe Matcovschi, Maria Matcovschi, Valeria Matcovschi, Varvara Matcovschi, Fevronia Sorocinschi, Ion Sorocinschi, Pavel Sorocinschi, Vladimir Sorocinschi, Dănilă Turcanu, Grigore Turcanu, Mihail Turcanu, Nadejda Turcanu, Vladimir Turcanu, ş. a.
La Glinjeni (оn unele documente notat Hlinjeni) timp de cоteva decenii a muncit pe ogoare o brigadă a k-zului din Mihuleni, unde se afla şi administraţia comunei. Satul de la periferie a cam
rămas de izbelişte, ocolit de atenţia conducătorilor locali şi din raion, ţăranii nu erau interesaţi оn munca "la hurtă" şi k-zul s-a destrămat. Populate din Glinjeni, оnzestrată cu pămоnt şi cota valorică, s-a despărţit de Mihuleni, specializоndu-se оn creşterea seminţelor de păpuşoi оn cadrul SRL" Moldsemporumb". Astăzi оşi orientează sоrguinţa spre economia de piaţă.
In martie 1991 adunarea generală a locuitorilor din Glinjeni, 1.159 la număr, s-a exprimat hotărоt contra referen-dumului unional de revigorare şi păstrare a URSS. Mulţi plugari harnici şi cumpătaţi, dezamăgiţi de reformele declarate, dar neefectuate, s-au văzut nevoiţi să ia drumul anevoios de căutare de cоştig peste hotare. Deci e motivată cifra scăzută a populaţiei de aici la recensămоntul din toamna anului 2004, care a fixatоn Glinjeni doar 1.006 suflete.
Dacă satul Mihuleni şi-a făcut faimă prin doi scriitori оnzestraţi - Andrei şi Ana Lupan, ambii laureaţi ai Premiului de Stat оn
domeniul literaturii, apoi Glinjenii au ieşit оn lume prin marele talent al actorului de teatru şi cinema Mihai Volontir (n. 9
martie 1934). A absolvit Şcoala Pedagogică din Orhei. Debuteazăоn 1957 оn spectacolul "Chirita оn Iaşi" de Vasile Alecsandri, montat la Teatrul din Bălti. Peste zece ani, оn 1967, apare pe ecrane оn comedia "Se caută un paznic" după povestea "Ivan Turbincă" de Ion Creangă. Apoi s-a manifestat plenar, cu o forţă artistică uimitoare, оn mai multe filme şi spectacole: Dimitrie Cantemir оn filmul "Dimitrie Cantemir" şi Budulai оn serialul "Ţiganul", оntr-o serie de spectacole de factură profund dramatică, tragică sau comică - "Năpasta" de I. L. Caragiale, "Ultima oprire" de E. Remark, "Comedia erorilor" de W. Shakespeare, "Bani pentru Maria" de V. Rasputin, "Căsătoria" de N. Gogol, "Cel mai bun om" de Gh. Malarciuc ş.a. "Jocul lui Volontir, bazat pe o remarcabilă intuiţie artistică şi forţă de pătrundere a mesajului operei dramatice, a fondului spiritual al personajului, este susţinut şi de inepuizabila-i inventivitate şi
capacitate de improvizare. Cei peste o sută de eroi оntruchipaţi de Volontir prezintă personaje de cele mai diverse origini sociale şi particularităţi psihologice" (Enciclopedia "Literatura şi Arta Moldovei", Chişinău, 1985). S-a оnvrednicit de Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti şi Premiul de Stat al Federaţiei Ruse. Artist al poporului din URSS. оntre anii 1990-1994 a fost deputat оn primul Parlament al Republicii Moldova ales pe bază democratică, şi-a pus semnătura sub Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 aug.1991.
Din Glinjeni a venit оn arta muzicală şi Sergiu Serbov (1 mai 1898 - 5 mai 1972), absolvent al Şcolii medii de Muzică "A. Lunacearski" din Rostov pe Don. A lucrat cornist оn orchestra Teatrului de operetă şi оn orchestra Radiodifuziunii din Rostov pe Don, la Filarmonicile din Doneţk şi Rostov pe Don, la Teatrul muzical de comedie din Krasnodar. A fost mobilizat pe front, iar cоnd s-au restabilit zilele de pace a revenit оn Krasnodar. оn 1955 a trecut cu traiul la Chişinău, unde s-a angajat la Teatrul de Opera şi Balet. Este оnhumat оn capitala ţării, fiind inclus de Serafim Buzilă оn enciclopedia interpreţilor din Moldova.
Tatiana Volontir (n. 4 oct. 1933) a absolvit Şcoala Pedagogică din Orhei. A lucrat оnvăţătoare la clasele primare оn Hligeni din 1951 pоnăоn 1992. Ordinul "Drapelul Roşu de Muncă". Medalia "Pentru distincţie оn muncă". Delegată la Congresul III al оnvăţătorilor din URSS şi la simpozionul unional al pedagogilor de la Taşkent. învăţător-metodist - 1974. Eminent al оnvăţămоntului Public al RSSM - 1976. Invăţător superior - 1987. Autoare (оn colaborare) a manualului de limbă rusă pentru clasa II.
In arta fotografică şi-a făcut nume de rezonanţă Valerie Volontir (n. 9 oct. 1953), redactor-şef al revistei pentru
copii şi adolescenţi NOI, care se editează la Chişinвu оn 32 de pagini color. El e cunoscut şi ca publicist cu tematică ancorată оn educaţie, morală, ecologie. Studii: facultatea de jumalism a USM. Angajat la revista NOI din 1977; din 1994 - redactor-şef. A editat trei cărţi de publicistică: "Intоlniri la poalele vulcanilor", "File din cartea naturii", "Fereastra cu gutui". Membru al UJM. Membru al Uniunii Artiştilor Fotografi din Romania. Membru al Federaţiei Internationale a Artiştilor fotografi. Deţine titlul Excelenţă FIAP. Laureat al mai multor saloane intemaţionale de artв fotografică, incl. medalii de aurоn Danemarca, Turcia, Portugalia, la Jocurile Delfice de la Moscova, marele premiu оn Polonia, premiul special оn Japonia.
Constantin Bоrcă (n. 1948) a absolvit f-tea de jumalism a USM. Din 1974 e angajat la ziarul "Moldova Socialistă", dar scria activ şi la "Literatura şi Arta" revistele "Nistru", "Moldova" ş. a. E autor,
traducător, alcвtuitor şi redactor al mai multor culegeri de satiră şi umor, nuvele şi povestiri: "Ixul necunoscut", "Piatra de оncercare", "Moneda fermecată", "Portretul şi alte nuvele", "Poarta cu buton", "Umbre", "După chip şi asemănare", "Un an оn deplasare", alte eseuri şi texte publicistice. Actualmente e consilier de stat la Consiliul Coordonator al Audiovizualului din RM.
Din Glinjeni provine şi dna Silvia
Cotici (Ţurcanu) (n. 15 iulie 1949), şefa
Direcţiei de audienţe şi eliberare a
documentelor a Direcţiei generate de
stare civilă a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale a RM. A absolvit Şcoala de
Medicină din Chişinău şi In-tul Pedagogic
de stat "A. Russo" din Bălţi. A lucrat
asistentă medicală la Chişinău, apoi la
Soroca, şefa Oficiului Stării Civile din
Soroca, şefă a Arhivei Stării Civile din RM.
Tudor Iascenco,
Victor Ladaniuc,
Tudor Ţopa
Bibliografie
Anuarul Institutului de istorie si arheolo-gie "A. D. Xenopol", Iaşi, 1975, vol. XII. Catalogul documentelor moldoveneşti
din Directia arhivelor centrale, suplimentul 1. Bucureşti, 1975.
Documente din Basarabia. Chişinău, 1928.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD -7222. Tel. primăriei - 0-272-49-236.
