R-nul Căuseni. Atestat în 1807
NOTĂ STATISTICĂ (2005). Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 26 km, pînă
la st. c. f. Bender - 7 km, pînă la Chişinău - 68 km. Populaţia - 6.000 de
locuitori. Centra de colectare a fructelor şi legumelor, o secţie de
producere a sucurilor de fructe a f-cii de conserve din Bender.
Gospodărie agricolă. Biserică. Şcoală de economie şi contabilitate, şcoală
medie rusă, casă de cultură, 2 biblioteci, punet medical, grădiniţă de
copii, oficiu postal, ospătărie, cоteva magazine şi baruri, pare, stadion.
Aşezare rurală mare оn valea Hоrbovăţu-lui. la gura pоrоului Gоsca. cu ieşire оn iunca largă a Nistru-lui mai jos de Bender. Colinele din jur sunt bogate оn vii şi livezi. Dealul spre Hagimus are altitu-dinea de 146 m, predomină valea Nistrului pоnă la Mănăstirea Chişcani şi or .Tiraspol. Şoseaua spre Fоrlădeni urcă printre livezi la оnălţimea de 153 m. La est persistă оn zare coşurile fumegоnde ale fabricilor şi uzinelor din zona industrială a or. Bender, la nord se astern plantaţii de vii pоnă la Hоrbovăţ, la vest Gоsca aproape că se оmbrăţişează cu Fоrlădenii, la sud are hotar cu moşiile satelor Tănătari şi Hagimus.
In baza documentelor de arhivă savantul Ion Chirtoagă, autorul monografiei "Din istoria Moldovei de sud-est pоnв оn anii '30 ai secolului XIX\ constată: "оn 1807 оn Gоsca locuiau 30 familii (150 persoane) de romвni. In timpul războiului numărul locuitorilor scădea vertiginos. In 1809 au fost оnregistrate doar 10 familii (50 persoane). După această data mult timp localitatea dispare de pe paginile surselor istorice, iar la mijlocul sec. al XIX-
lea reapare ca o localitate ruso-ucraineană" (Chişinău, 1999, pag.141).
Acelaşi savant continuă: "Pоnă la оnceputul verii anului 1807, оn Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Reni şi оn Cоmpia Bugeacului s-au aflat turcii şi nogaii (la Ismail otomanii s-au aflat pоnă оn 1809). In această regiune a fost concentrată o armată ţaristă оntreţinută cu prioritate de populaţia locală. Plus la aceasta populaţia locală trebuia să asigure armata de ocupaţie cu gazde şi mijloace de transport.
După 1806 autorităţile ruseşti au dus o politică de schimbare a caracterului etnic al populaţiei. Din 1828 limba romвnă a fost scoasă din lucrările de secretariat, din anii "40 - din şcoală, iar mai tоrziu - şi din biserică". Astfel, Gоsca, veche localitate moldovenească, s-a pomenit peste ani stăpоnită de alolingvi.
Printre satele basarabene din preajma Cetăţii Bender recensămоntul din 1859 enumără şi siliştea Gоsca. Acest sat e considerat periferie a tоrgului Bender şi оn culegerea statistică alcătuită de Alexandr Egunovоn 1870. Cоţiva ani la rоnd se ceartă şi ajung la judecată unii pretinşi proprietari ai viilor şi livezilor din Gоsca. In sept. 1877 este reparat podul de pe şleahul spre Căuşeni, distrus de circulaţia oştirilor concentrate la Bender. оn 1889 s-a născut
Fedor Bunescu, feciorul dascălului, care оn 1908 a absolvit Seminarul teologic din Chişinău şi susţinu examenele de admitere la F-tea de drept a Universităţii din Varşovia. Dacă оn 1896 la Gоsca activa şcoala parohială, оnseamnă că satul avea biserică.
Dar iată cum caracterizează această aşezare Zamfir Arbore оn Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti, 1904: "Gоsca, sat mare оn jud. Bender, aşezat оn valea Hоrbovăţilor. Are 240 de case, cu o populaţie de 2.045 suflete. оmprejurul satului sunt vii, grădini cu pomi. Satul Gоsca, propriu zis, este azi o suburbie a oraşului Bender". оn 1908 boierul scăpătat Iacov Gribinenco vinde averea şi moşia sa din Gоsca şi trece оn cătunul Larga, unde moştenea 9 des. de pămоnt.
оn 1915 Gоsca număra 982 de bărbaţi şi 978 de femei, şcoala ministerială de o clasă era frecventatв de 30 de copii. Cоţiva bărbaţi s-au alăturat rebelilor din Bender, care оncercau să оmpiedice trupelor romвne să puna оn 1919 frontiera pe Nistru după unirea Basarabiei cu Romania. оn cadrul reformei agrare din sept. 1922 Instituţia romвnă "Casa Noastră", fara să ţină cont de provenienţa etnică, i-a оmproprietărit pe 400 de ţărani din Gоsca cu 1.955 ha de pămоnt confiscat din moşiile boiereşti. După ce prinse la puteri, satul crescu vertiginos. Autorităţile sovieticeоn noiem.1940 a.uоnregistrat aici 3.206 oameni, оn marea lor majoritate ruşi şi ucraineni.
Apoi au urmat ani cumpliţi de război, foamete şi deportări. Unul din cei 200 de bărbaţi plecaţi pe front, Iacob Garbazei, оn mai 1945 avu şansa să-şi lese semnătura pe Raistagul din Berlin. Recensămоntul din 1949оnsumă la Gоsca 2.149 de suflete, cu 1.057 de oameni mai puţin decоt pоnă la război. Satul pierduse o treime din оntreaga populaţie. Bărbaţii căzuţi оn lupte sunt trecuţi оntr-o listă comună cu cei din or. Bender.
43 de gospodari, trecuţi abuziv de comisarii stalinişti оn categoriile "chiaburi" şi "elemente social periculoase", au fost mоnaţi forţatоn regiunile Omsk şi Tiumen, fiind reabilitaţi tocmai după 4-5 decenii, aceştia sunt:
Andrei Brailovschi, Irina Brailovschi, Grigore Brailovschi, Maria Calaşnicov, Nichita Calaşnicov, Vasile Calaşnicov, Luca Cozacenco, Marfa Cozacenco, Ana Demcenco, Antonina Glebov, Nicolae Glebov, Valeriu Glebov, Victor Glebov, Iacov Grinico, Fiodor Ivancenco, Nadejda Ivancenco, Maria Ivancenco, Nichita Ivancenco, Petru Ivancenco, Serghei Ivancenco, Agripina Ostapenco, Grigore Ostapenco, Ion I. Ostapenco, Ion V. Ostapenco, Mihail Ostapenco, Tatiana Ostapenco, Anatol Pavlenco, Ecaterina Pavlenco, Fiodor Pavlenco, Maria Pavlenco, Nadejda Pavlenco, Natalia Pavlenco, Leonid Semionov, Agafia Tătăroi, Antonina Tătăroi, Vasile Tătăroi, Dumitru Tcaci, Lav-rentie Tcaci, Olga Tcaci, Boris Va-cula, Dana Vacula, Casian Vacula.
Gоsca оn decursul anilor ba tinea de or. Bender, ba de r-nul Căuşeni, risipindu-şi statistica prin diferite arhive. Recensămоntul din 1979 a găsit aici 2.354 de bărbaţi şi 3.504 femei, eel din 1989 a оnregistrat 2.515 bărbaţi şi 3.556 femei. Prospera gospodăria de stat specializată оn cultivarea fructelor şi legumelor. оncep sв dea producţie cоteva оntreprinderi industriale. Mulţi oameni trăiau оn Gоsca, dar munceau pe şantierele, la fabricile şi uzinele din Bender. Aveau cu ce se lăuda: şcoala medie, palatul de cultură, cele 2 grădiniţe de copii. Dar o deosebită faimă a f ăcut satului noua instituţie de оnvăţămоnt - Şcoala de economie şi planificare, care pregătea contabili şi tehnicieni-planificatori pentru economia republicii.
оn anii 1960-1965, pe baza gospodăriilor-model, оn Moldova s-au
organizat instituţii de оnvăţămоnt mediu de specialitate, sovhozuri-tehnicumuri şi sovhozuri-şcoli, care aveau scopul să lege armonios procesul de instruire cu deprinderile de muncă practică şi organizatorică. Sovhozul-tehnicum din Ţaul, bunăoară, pregătea agronomi de calificare medie; sovhozul-tehnicum din Carmanova
- felceri-veterinari şi zootehnicieni; sovhozul-
tehnicum din Qsca - contabili şi planificatori;
sovhozul-tehnicum din Soroca - tehnicieni-
mecanici şi tehnicieni-electricieni; sovhozul-
şcoală de vinificaţie şi viticulturв din Chişinău
- agronomi-organizatori, tehnologi-
vinificatori, tehnicieni-mecanici pentru
industria alimentară. Noile instituţii de
оnvăţămоnt, peste 20 la număr, şi-au făcut
o buna reputaţie.
Sovhozul-tehnicum din Gоsca mulţi ani a fost condus de Nicolae Mitiş, dar după Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova el deveni un stegar оnflăcărat al separatiştilor din Transnistria. Pe cоnd localitвţile din r-nul Căuşeni susţinuseră masiv hotărоrea Sovietului Suprem al RSS Moldova de a nu participa la referendumul unional de reanimare a URSS preconizat pentru 17 martie 1991, satul Gоsca (6.072 locuitori) au votat оmpotrivв, s-au pronunţat pentru revigorarea şi păstrarea Uniunii Sovietice. Cu o jumătate de an оn urmă, la 2 sept. 1990, оn s. Parcani din stоnga Nistrului separatiştii au declarat formarea "republicii sovietice socialiste transnistrene оn componenţa URSS". Nicolai Mitiş
оndeplinea prin cumul 2 funcţii - director al Colegiului de economie şi planificare din Gоsca şi ministru al agriculturii din Transnistria.
Apoi s-a dezlănţuit războiul de pe Nistru. La 3 aprilie 1992 patru combatanţi, anume plutonierii Valeriu Corduneanu din Chiţcani pe Rвut şi Andrei Izbaş din Dancu, locotenentul Nicolae Ţurcanu din Moleşti şi sergentul Valeriu Dumbravă din Comeşti-Nisporeni, deplasоndu-se cu o maşinăm lоngă satul Gоsca au nimerit оntr-o ambuscadă şi tuspatru au ars de vii. Au fost decoraţi post-mortem cu ordinul "Stefan eel Mare". Iar la 7 iulie, acelasi an, mercenarii au atacat satul Fоrlădeni, unde au primit o ripostă dоrză, fiind fugăriţi pоnă la margina satului Gоsca. In această luptă оnverşunată şi-au pierdut viaţa 3 combatanţi din Fоrlădeni - Sergiu Doroşenco, Sergiu Ciobanu şi Simion Juravschi. Veneticii au pus hotar оntre satele basarabene Gоsca şi Fоrlădeni.
Prin Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 25 ian. 2002 şi publicată оn Monitorul Oficial nr. 16 (901) din 29 ian. 2002, satul Gоsca este inclus оn componenţa r-nului Căuşeni. Dar оn oct. 2004 nu s-a făcut recensămоntul populaţiei, satul Gоsca continuă să rămоnă la cheremul separatiştilor din Bender.
Alexandru Ganenco ,Tudor Ţopa
Bibliografie
Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinu-lui. Chişinău, 1922.
Arbore Zamfir. Basarabiaоn secolul XIX. Bucureşti, 1898.
Berg L. S. Naselenie Bessarabii. Petro-grad, 1923.
Fulga I. G. Scoala de tip nou. Chisinău, 1975.
Sovhoz-tehnicumam - 15 let. Chisinău, 1974.
Tabliţо smertnosti ot holerо v zemskih uezdah Bessarabskoi gubernii za 1866 i 1872 godо. Chişinău, 1893.
NOTA DE UZ ACTUAL Cod postal - MD-4316.
