R-nul Floresti. Atestat la 7 iunie 1661
NOTA STATISTICA . Suprafaţa - 40,67 ha, populaţia -1.875 locuitori. Distanţe: or. Chişinău -115 km, or. Floresti -14 km. Staţie de
de familie, dispensar veterinar, staţie de alimentare cu gaz.
cale ferată. SRL "Tetracorn-Agro", GT "Tocan Veaceslav". Biserica "Sf. Spiridon", centru cultural comunitar, bibliotecă, centrul medicului
Pămоntul de pe
ambele maluri ale
Răutului tăinuieşte
numeroase dovezi ale
vieţii omului din
perioada preistorică.
Obiecte din cremene
din perioada paleoliticului mijlociu şi tоrziu,
un vas de lut, o seceră de bronz şi оncв
multe obiecte, confecţionate de om, au
dezgropat arheologii din cele 4 situri,
descoperite оn jurul satului. Au văzut ei şi
vestigii ale unor cuptoare de lut, construcţii
de uz gospodăresc, au adunat bolduri din
bronz, unelte de lucru etc. (Svod
pamiatnicovistoriiikulitunMoIdavskoiSSR.
Kişiniov, 1987).
La nord-est de sat arheologii au identificat şi vatra unui sătuc din perioada romană tоrzie, fondat după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman. Satul respectiv şi-a оncetat existenţa оn urma invaziei hunilor din a.376, fiind devastat şi incendiat de năvălitorii barbari. Acolo s-au făcut observate urme de case arse, grămezi de lut ars cu amprente de nuiele, diverse obiecte de uz casnic, toate din perioada romană (sec. II-IV) (Hоncu I. Vetre
strămoşeşti din Republica Moldova. Chişinău, 2003, p.357.)
Vatra satului actual a apărut mai tоrziu.
Dicţionarul statistic al Basarabieiaivrmв că satul Gоndeşti (Ghindeşti) a fost оntemeiat оn 1604. Asa să fie? Posibil. Cu regret, nu dispunem de un document care să conf irme această data. Primul document cunoscut, оn care se vorbeşte despre satul Ghindeşti, ortografiat Ghengheştii, este o mărturie a boierilor moldoveni cu privire la moşiile Prodăneşti, Ghengheşti, Ţipleşti şi Vadurile, toate pe Răut, datată cu 7 iunie 1661, оn care se spune: Constantin Rămandii, fost vistiernic mare, nepot de soră lui Dumitraşcu Chiriţă ce au fost mare postelnic, a vоndut a sa dreaptă ocină şi cumpărătură ce a avut de la Dumitrache Chiriţă tot satul Prodăneşti. "Aşăjdere şi giumătate de sat de Ghengheştii ce sоnt la acel ţinut a Sorocii pe Răut şi cu loc de hălişteu şi cu vad de moară оntru apa Răutului ce au fost cumpărat Dumitrache Chiriţă postelnic di la Druţul şi soră-sa Maria, ficiorii lui Dumitru Greculeţ, nepoţii Grecii celui bătrоn şi sămоnţia lor Văchian şi Ana şi Tudosia feciorii lui Culic, nepoţii lui Lupşa din uric ce au avut de la [şters оn manuscris] wod. Şi iar din giumătate de sat din Ghengheştii din a trie parte, două părţi ce-au fost cumpărate de la Qrste şi de la sorăsa Alba, ficiorii lui Culic, nepoţii lui Lupşa din uric ce a avut di la [....] wod şi după aceia iar au fost cumpărată toată partea popei Savei. Iar dintr-acel sat can parte au fost cumpărat Ion di la Sămion feciorul lui Culic nepotul lui Lupşan, iar dintr-acel uric şi iar giumătate din sat din Ghingheşti ce au fost cumpărată de la Mănăilă şi di la sora lui Irina, ficiorii Voicăi, nepoţii Grecii ce au fost dreaptă ocină şi cumpărătură moşi-său Grecii cu loc di hălişciu şi cu vad de moară оn Răut din uric ce au avut de la
[ ] acesta sat Ghingheştii, iar 1-au vоndut
a lui nostru frate lordache marile vistiemic şi оn tot hotarul" {Documente din Basarabia. Chişinău, 1928, vol.IX, p.187.)
Deci, satul Ghindeşti a existat cu mult оnainte de atestarea sa. Chiar dacă fiecărei din cele 3 generaţii pomeniteоn documentul
de mai sus i-a revenit să stăpоnească părţi din această moşie doar cоte 5-10 ani, putem conchide că moşia Ghindeşti exista оncă pe la mijlocul sec. XVI.
O parte din moşia Ghindeşti a aparţinut lui Ion Prăjescu, fost mare vomic al Ţării de Sus. In 1664 părţile lui din moşiile "Stоrceni, la Soroca, Ghindeşti, tot acolo" au fost vоndute pentru datorii [Catalogul docu-mentelormoldoveneştidinDirecţaiarhivelor centrale. Suplimentl. Bucureşti, 1975)
Pe la 1757 moşia Ghindeşti se afla оn proprietatea lui Hie Neculce, оnrudit cu familia Cantacuzino. El o lasă lui Ianachi Canta.
In 1785 s-a făcut hotărnicirea a patru moşii aflate pe Răut: Rogojeni, Murguceni, Lungeni (zis şi Vadul Ţării) şi Domulgeni. "Au оnceput a măsura moşiile din cursul superior al Răutului, de la Ghindeşti", scrie Gh. Ghibănescu, şi i-au găsit hotarele "de 28 funii şi 11 stоnjeni - adică de cca 1900 metri. Apoi, au măsurat moşia Lungeni (adicв Ţоra - n.a.), moşie răzăşească vecină pe din jios, оn curmeziş şi o găseşte 27 funii 12 stоnjeni, adică 1830 metri" {Ghibănescu Gh. Ispisoace şi zapise. laşi, vol. VI, partea I, p. 104) оn 1796 оl aflăm proprietar la Ghindeşti pe banul Iordachi Darie.
După anexarea teritoriului Moldovei dintre Nistru şi Prut de către Rusia (1812), se efectueazв catagrafia Basarabiei. Astfel aflăm căоn 1817 Ghindeştii se numărauоn categoria satelor cu bunăstare de mijloc. Aici locuia un ruptaş, 19 gospodari, 3 văduve, 8 burlaci. Moşia era stăpоnită de Ianacache Cruşevan, asesor colegial, avea 16 fălci selişte, 60 fălci de fоnaţ, 100 fălci de arătură, 100 fălci de imaş, o moară оn Răut. {Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău. 1928, vol.XVIII, p. 72) Acest Ianacache Cruşovan (Cruşevan) era un boier romвn, căsătorit оn 1815 cu Smaranda, fiica lui Stefan Isacescu, şătrar, proprietarul moşiei megieşe, Stоrceni.
In toate actele legislative cu privire la ţăranii dependenţi de moşier, promulgate de guvernul ţarist оn prima jumătate a secolului XIX, este consfinţit aşa-numitul drept de libertate personală al lor. In realitateоnsă ţăranii basarabeni, inclusiv cei din Ghindeşti, se aflau оntr-o dependenţă totală de feudal. La 24 ianuarie 1834 ţarul a aprobat "Regulamentul cu privire la ţărani sau agricultorii liberi din Basarabia" şi a ordonat executarea lui. Potrivit acestuia, moşierii şi ţăranii trebuiau să оncheie оntre ei, pe baza unei оnţelegeri benevole, un contract scris pe un termen de la 3 pоnă la 20 de ani privind folosirea de către ţărani a pămоntului moşieresc şi prestaţiile pentru acest pămоnt. Dar, cоnd ţăranii оncercau să оncheie contracte, moşierii puneau condiţii atоt de grele, оncоt ţăranii nu puteau să le accepte. Conform punctului 11 al regulamentului, la expirarea termenului contractului (sau chiar mai оnainte) ţăranii aveau dreptul să treacă de pe pămоntul unui proprietar pe pămоntul altuia. Următorul punct prevedea că оn timpul respectivei
treceri ţăranii pot să-şi ia cu dоnşii animalele lor, inventarul agricol propriu şi toată averea mobiliară, să vоndă viile plantate de ei, dar nu şi pămоntul pe care se aflau. In realitate se оntоmpla aşa cum aveau să scrie ţăranii din Ghindeşti оn documentul de mai jos. In 1835 оn calitate de succesor al lui Ianacache оl aflăm pe Ivan Cruşevan, care s-a dovedit a fi un exploatator fara milă al ţăranilor. In acest an оn sat erau mai mulţi longevivi printre care şi Parascovia Zmeu оn vоrstă de 100 ani. La 7 iunie 1837 ţăraniiоi scriau guvematorului Basarabiei P. Feodorov:
Vasile Trofăilă
Bihlоografie
Constantinescu N. Dicţionar înomastic românesc. Bucureşti, 1963.
Documente privind istoria Romвniei. A. Moldova. Veacul XVII. Bucureşti, 1956, vol. V.
Recensămоntul general al populaţiei Romвniei. 29 decembrie 1930. Bucuresti, 1940, vol.IX, partea I.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-5022.Tel. primăriei - 0-250-71-261, 0-250-71-5-33.
