R-nul Şoldăneşti Atestat la 12 aprilie 1620
NOTA STATISTICA . R. Dobruşa. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 20 km, pînă la st. c. f. Cobоlea - 17 km, pînă la Chişinău - 110 km. Populaţia - 1.520 locuitori. Moşia satului - 1.843 ha. Cooperativa agricolă "Speranţa". Biserica "Sf. Arh. Mihail şi Gavriil", gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, oficiu postal, punct medical, cоteva magazine. Pоnă la reforma administrativ-teritorială din 2002 asezarea se afla în
subordinea primăriei Răspopeni, оn prezent localitatea are primăria sa.
Sat situate mai jos de Mănăstirea Dobruşa într-o regiune de mici coline, legat printr-un drum pietruit cu localitatea Răspopeni, fost centru raional. Are hotar cu moşiile : satelor Chipeşca (la est) şi Prodăneşti (la vest). Prin mijlocul aşezării curge un pоrоiaş, braţ de dreapta al rоuşorului Dobruşa. Dealul dintre Găuzeni şi Prodăneşti dăinuie peste valea Răutului de la оnălţimea de 318 m. Meleag fara păduri, livezi şi vii, predomină culturile de cоmp. Pe moşia satului se mai păstrează două movile funerare, rămase moştenire din epoca luptei dоrze a băştinaşilor cu triburile nomade din stepele asiatice оn anul 376 după Hristos. Actuala localitate a fost menţionată оn scris la 12 apr. 1620, cоnd voievodul Gaşpar Graţiani i-a оntărit lui Costea Bubuioc, mare vornic, "ocina Găozanii pe apa Dobruşei" (Documente privindistoria Romвniei. Veacul XVII. A. Moldova. Vol. IV. Bucureşti, 1956). Iar domnitorul Alexandru Iliaş la 10 apr. 1621 confirmă că tnarele vornic Bobuioc i-a făcut danie
Mănăstirii Secul "ocina Vlădeni cu vaduri de moară оn Dobruşa", prevenind că "cine va pescui оn iaz să dea gloabă 12 boi". Vlădeni, presupunem, e fostă silişte din apropierea satului Găuzeni. оntr-un hrisov din 17 martie 1664 Găuzenii sunt pomeniţi ca punct de hotar al moşiei Zahorna.
Gingăşia pădurii.
Din culegerile de documente "Uricarul", publicate la Iaşiоn 1886, aflăm că "Toderaşco Iordachi, biv spătar, şi Dumitrache Malai vоnd la 25 dec. 1669 jumătate din ocina satului Găozeni lui Hie Sturza drept 200 lei bătuţi". Acelaşi lucru şi оn aceeaşi zi fac şi nepoţii lui Costea
Bubuioc, care vоnd pămоnt la Găuzeni "cu tot venitul lor". оn a treia domnie a lui Gheorghe Duca o parte din această moşie aparţinea bătrоnului cronicar Miron Costin. оn 1742 găsim satul оn proprietatea Mănăstirii Secul. Iar la 3 iulie 1763 voievodul Grigore Callimachi оmputerniceşte pe jitnicereasa Maria Canano "să fie volnic a stăpоni ocina sa ce zice că o are la Găozeni si pentru a-şi strоnge zăciuala din ţarină, livezi si bălţi".
In 1774 satul a fost оnregistrat de către administraţia militară rusă cu 39 de gos-podării răzeşeşti şi 7 birnici, scutire s-a făcut pentru 9 arnăuţi, un preot, 2 "ostavnici" şi 4 văduve. Divanul domnesc оn 1786 dovedi stăpоnirea оndelungată a răzeşilor asupra moşiei Găuzeni şi le confirmă drepturile.
Găuzenii din ocolul Nictrul de Jos, ţinutul Soroca, оn 1803 avea 35 de birnici ai medelnicerului Costache Paleologul. оn toamna anului 1812 e sfinţită biserica, ctitorită de boierul Vasile Anastasiu, care după sfinţire, se mută cu traiul la Iaşi. Biserica avea pereţi оmpletiţi din nuiele muruite cu lut, era acoperită cu paie. оn 1814 moşia de aici, aparţinоnd Mănăstirii Neamţu, a fost luată оn arendă de boierul Dumitrachi Balasache, soţul Catincăi Greceanu din Teleneşti, care plătea anual 450 lei şi 100 chile de grоu. Balasache arendase 200 fălci de arătură şi 130 de fоnaţuri, avea оn supuşenie 46 de familii ţărăneşti şi 3 burlaci. оn 1821 satul Găuzeni aparţinea aceluiaşi boier Balasache.
La 23 apr. 1835 decedase preotul Ion Munteanu, оn locul lui făcea slujbă la biserica "Sf. Mihail" din Găuzeni preotul Parfenie Burcovschi. Satul număra 50 de familii (152 de bărbaţi şi 131 de femei). Cea mai оn vоrstă era Elena Eftenie, ea оmplinise 85 de ani. Iar recensămоntul din 1859, publicat peste doi ani la Sankt-Petersburg, a fixatоn Găuzeni 53 de case,
211 bărbaţi şi 188 de femei, cătunul din vecinătate Vlădeni avea 4 case şi 9 suflete.
оn 1865 moşia satului Găuzeni din jud. Orhei eraоmpărţităоntre trei boieri: moşierul Purcel stăpоnea 525 de desetine, fraţii Ion şi Grigore Paleologul - cоte 466 desetine.
Statistician^ AlexandrEgunovоn 1870 a fixat оn Găuzeni 67 de curţi, оn care vieţuiau 145 de bărbaţi şi 151 de femei. Vlădenii rămăseseră cu două case. оn decurs de cinci ani satul Găuzeni crescuse numai cu 2 case, iar populaţia, după holera din 1872, se micşorase chiar. оn 1884 Mănăstirea Neamţu de peste Prut mai poseda aici 580 des. de pămоnt arabil şi 100 des. de pădure. оn localitate a apărut un nou proprietar - Vasile Grigorovici, care cumpărase aici 383 des. de pămоnt arabil şi 77 des. de
pădure. In 1888 moşia satului se оmpărţea оntre 4 proprietari: Mănăstirea Neamţ (580 des.), Ion Paleologul (210 des.), Grigore Paleologul (202 des.) şi Vasile Grigorovici (329 des.).
Dicponarulgeografic al Basarabiei, editat de Zamfir Arbore оn 1904, constată: "Găuzeni, sat оn jud. Orhei, volostea Căzăneşti, aşezat spre vest de satul Răspopeni. Are 86 case, cu o populaţie de 616 suflete ţărani". In 1910 satul оntrunea 133 de case şi 497 de locuitori, epidemiile frecvente bateau nemilos оn populaţie.
După оmbrăţişarea celor două maluri ale Prutuluiоn 1918, ţăranii din Găuzeni, 198 la număr, au fost оmproprietăriţi de administraţia Romвnă cu 615 ha de pămоnt. оn 1923, conform statisticii timpului, satul avea 205 curţi, 503 bărbati si 520 de femei, o gospodărie
boierească, biserică de piatră,
construită оn 1890, şcoală
primară, 3 cоrciumi. Din cei 284
de copii de vоrstă şcolarăоn 1933
erau оnscrişi оn cataloage 138 de
elevi, pe care-i dăscăleau trei
оnvăţători - Teodor Dincă, Stefan
şi Neonila Safonov.
оn 1940 administraţia sovietică a оnregistrat aici 1.309 locuitori, dintre care 1.287 de moldoveni, 42 de ucraineni, restul - de alte etnii. La 1 aug. 1949 оn Găuzeni, r-nul Răspopeni, supravieţuiseră războiul, foametea şi deportările 1.201 | suflete. Din bărbaţii mоnaţi pe front n-au revenit la casele lor 29, fiind оnscrişi pe vecie оn Cartea Memoriei:
Andrei Braga (1922-1945), Filip Braga (1898-1945), Petru Braga (1918-1945) Vasile Braga (1925-1945), Alexandru Brоnză (1902-1945), Andrei Brоnză (1907-1945), Nicolae Brоnză (1921-1945), Pavel Brоnză (1921-1945), Alexandru Burete (?-1945), Alexandru Ciobanu (1905-1945), Procopie Ciobanu (1919-1945), Vasile Ciobanu (1925-1944), Profir Cuculescu (1920-1945), Andrei Derin (1919-1945), Nicolae Derin (1924-1945), Alexandru Garas (1924-1945), Gheorghe Goroh (1926-1945), Victor Guma (1920-1945), AlexeiMelente (1904-1945), Gavril Munteanu (1924-1944), Ion Munteanu (1923-1945), Gheorghe Răzmeriţă (1919-1945), Savelie Răzmeriţă (1920-1945), Ion Rusu (1924-1945), Tudor Rusu (1916-1945), Grigore Smоntоnă (1915-1945), Vasile Stratencu (1920-
1945), Grigore Teslaru (1912-1945), Simion Teslaru (1920-1945).
Ei au trecut оn eternitate şi zac оn morminte comune ostăşeşti din Polonia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Germania.
In primăvara a. 1992 a căzut cu moarte de viteaz оn luptele de la Nistru pentru drepturile şi onoarea republicii noastre Constantin Ciobanu (4 febr. 1953-18 mai 1992). El absolvise Colegiul agricol de la Brătuşeni, specializоndu-se оn zootehnie. оn anii 1971-1973 şi-a satisfăcut serviciul militar. оntors la baştină, muncea оn gospodăria agricolă din satul natal. Cоnd veneticii, otrăviţi de propaganda şovină, au ridicat arma asupra poporului care оi găzduia, el n-a putut să rămоnă indiferent, a plecat cu batalioanele de voluntari să apere independenţa şi оntegritatea ţării.
E оnmormоntat оn cimitirul din satul nistrean Corjeva.
Timp de trei decenii populatia din Găuzeni, repartizată оn 3 brigăzi, alcătuia o structură a k-zului "Drujba" ("Prietenia") din Răspopeni, cu o administraţie locală comună. Satul a trecut administrativ prin r-ne: Răspopeni, Rezina şi Şoldăneşti. оn 1970 avea 1.650 de locuitori, оn 1979 -1.525, оn 1989 - 1.337 de suflete.
Fiind оmproprietăriţi cu pămоnt, ţăranii s-au asociat оn cooperativa agricolă "Speranţa" condusă de Nicolae Moisei.
Din Găuzeni a venit оn arta teatrală Anatol Răzmeriţă (n. 5 aug. 1946). A absolvit Institutul de Artă Teatrală "A. V. Lunacearski" din Moscova (1969) şi a fost angajat actor la Teatrul Moldovenesc Academic "A. S. Puşkin" din Chişinău. A jucat rolurile lui Gulită оn spectacolele "Două fete ş-o neneacă" de Vasile Alecsandri, Mercuţio оn "Romeo şi Giulieta" de Shakespeare, Fimca оn "Tata" de Dumitru Matcovschi, Dikоn "Al patrulea" de Constantin Simonov, Terinte Merişor оn "Pe-o gură de rai" de Ion Podoleanu ş.a. S-a filmat оn "Podurile", "Trоnta", "Dulcea şi tandra mea fiară". Artist emerit. Ultimii ani trăieşte în SUA!
Victor Ladaniuc ,Tudor Ţopa
Bibliografie
Boga L. T. Documente basarabene. Vol XX. Chişinău, 1938.
Buletinul Comisiei istorice a Romвniei. Vol. VII. Bucureşti, 1928.
Darea de seamă a Consiliului Eparhial Chişinău pe anul 1928. Chişinău, 1929.
Otciotо, dokladо, smetо, raskladki
Orgheevskoi uezdnoi zemskoi upravо 1886 goda. Orhei, 1887.
Tomescu C. N. Clerul bisericilor din ţi-nuturile Orhei şi Lăpuşna la 1813, octombrie 15. Chişinău, fara anul publicării.
Sava A. V. Documente privitoare la tоrgul şi ţinutul Orheiului. Bucureşti, 1944.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-7221. Tel. primăriei - 0-272-44-236.
