R-nul Nisporeni, com. Bălăneşti. Pritna atestare la 14
octombrie 1490
NOTA STATISTICA. R. Nоrnova. Distanţe: pînă la c-rul r-nal -17 km,
pînă la st. c. f. Pоrliţa - 24 km, pînă la Chişinău - 87 km. Populaţia - 728
de locuitori. Cooperative agricolă "Bălăneşti",оntreprindere de colect-
are a fructelor. Gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, punct medical,
creşă, 2 magazine, monument al consătenilor căzuţi оn războiul din
1941-1945.
Sat situat оntre două
braţe ale rоului
Nоrnova, pe cursul de
sus оn zona de codri
seculari, sub eel mai
оnalt pise din ţara
noastră, care urcă la
altitudinea de 429,5
m. Se mărgineşte la
sud cu s. Vоnători, la
nord - cu s. Bălăneşti. Un drumuşor de
pвdure urcă peste deal spre Căbăieşti,
şoseaua coboară prin Păruceni pe valea
Nоrnovei spre Nisporeni. Pretutindeni
оntоmpini peisaje de o rară frumuseţe, o
adevărată "Elveţie basarabeană".
Arheologii au descoperit aici urmele unei aşezări antice, pe care o datează cu 4.500 ani pоnă la Hristos, unde au fost adunate vase de argilă din neolitic. Siliştea a dăinuit vreo două secole, apoi a dispărut fara a se cunoaşte pricina dispariţiei. Iar оn jurul anului 4.000 О.Hr. aici crescu un nou sat care a supravieţuit vreo trei secole, prădat si ars de huni.
Vatra actuală a fost atestată оn scris la 14 octombrie 1490 оntr-o carte domnească a lui Stefan eel Mare (loan Bogdan. Documentele lui Stefan eel Mare. Bucureşti, 1913, vol. 1).
оn anii 1772-1774 administraţia militară rusă nu a reuşit să puna podgorenii de aici să plătească bir, căci toţi pоnă la unul se refugiazăоn păduri. Numai după 1812, cоnd frontiera a fostоnchisă pe Prut de oştirile ţariste, оn Găureni s-au оnregistrat 44 capi de familii, care posedau livezi bogate, un iaz cu peşte şi o moară de vоnt.
Moştenire de la strвmosi
In 1820 aceşti săteni stăpоneau 109 cai, 103 vaci şi 46 de boi, aveau 14 stupi de albine. Aici trăiau şi 4 familii de ţigani şerbi, aduşi de boierul văduv lordache Calmuţchi, care avea 35 de ani. Un alt Calmuţchi, Mihail. aconstruitоn 1822 biserica de lemn. care peste 24 de ani,оn 1846, a fost reconstruită pe temelie de piatră de către boierul Cazimir, care'avea оn supuşenie 63 de familii de ţărani. Cel mai bătrоn om. Ion Secrieru, оmplinise 88 de ani.
оn 1859 "Găurenii din Fundui Nоrnovei" număra 49 de case, 166 de bărbaţi şi 153 de femei. Necătоnd la epidemii şi greutăţile aduse de regimul
moşia răzeşească a Găureilor de pe Botna trăiau 3 familii de cleri, 55 de familii de ţărani si o familie de ruptaşi, iar pe ocina căpitanului S. Stela din Modval vieţuiau 72 de birnici - 36 familii de ţărani si 13 familii de mazili care aveau 20 de beciuri. La 30 apr. 1821 pitarului Casian Suru-ceanu i se recunoscu dreptul de nobil. Un alt nobil, Apostolache Toma, оn vоrstă de 50 de ani, care trăia la Chişinău, stăpоnea aici o moşie cu 40 de curţi ţărăneşti. оn 1835 trei familii de răzeşi, Ion Rotaru, Vasile Dragomir şi Simion Musteaţă, se mută cu traiul оn satul vecin Horeşti, peste Botna. оn 1859 Găurenii numărau 44 de case, Modvalul - 8.
Moşierul din Zloţi acaparase aici 420 desetine de pădure.
Peste 5 ani, la 1 ian. 1865, aici se află stăpоn boierul Cazemir cu 1.451 des. de pămоnt şi schitul Suruceni cu 152 des. Răzeşii posedau 304 des. оn 1870 Găurenii din ocolul Costeşti avea 58 de ogrăzi, iarоn 1872 trecu printr-o cumplită epidemie de holeră şi оn 1875 se pomeni cu zece case mai puţin, numără 101 bărbaţi şi 140 de femei. Au 29 de cai şi 300 de oi. оn 1884 răzeşi din neamurile Onofrei, Costineşti, Mărineşti posedau 201 des. de pămоnt, Mănăstirea Suruceni - 365 des. Modval se transformă оntr-un
Inc. sec. XX.
cătun al satului Găureni.
оn 1900 оnvăţătorul A. Eşanu deschise оn casa proprie o şcoală de alfabetizare. Zamfir Arbore v-a constata оn Dicţionarul geograficalBasarabiei(1904): "Găureni, sat оn jud. Chişinău, volostea Costeşti, aşezat pe partea dreaptă a văii Botna, la sud de satul Zоmbreni. Are 63 case, cu o populaţie de 570 suflete; o biserică, cu hramul Adormirei. оmprejurul satului sunt vii şi grădini cu pomi. Locuitorii sunt răzeşi, din care neamurile Onufriăştilor, Costă-neştilor şi Marieneştilor, posedă 259 desetine, restul moşiei este al Mănăstirei Suruceni, care are aici 384 desetine de pămоnt".
оn 1910 Găureni pe Botna оntrunea 92 de curţi cu 398 de suflete, s-au născut 36 de prunci, au decedat 6 oameni, satul a făcut 12 nunţi. La 1915 populaţia măcinată de epidemii se redusese la 315 inşi.
"Casa Noastră", оmputernicită să realizeze оn Basarabia reforma agrară, оn toamna anului 1922 le-aоmpărţit ţăranilor din Găureni pe Botna 243 ha de pоmănt, creоndu-le la 65 de familii condiţii bune de dezvoltare. оn 1933 satul numără 522 de locuitori. Ignat Leu posedă o băcănie, Matvei Guţu avea cоrciumă. Şcoala din Găurenii de Jos era frecventată de 77
de elevi, avоndu-1 оnvăţător pe Vasile Vieru, necăsătorit, оn vоrstă de 26 de ani.
Sovieticii оn 1940 au numărat оn Găurenii din r-nul Kotovscki 124 de clădiri şi 429 de moldoveni.
Vladimir Nicu ,Tudor Ţopa
Bibliografie
Anuarul оnvătămоntului primar, Bucureşti, Călătorii străini despre Tările Romвne,
1933. ' Bucureşti, 1983, vol. III.
Boga L. T. Documente basarabene. Otciotо, docladо, smetо, raskladki
Chişinău, 1929, vol.III. Chişiniovskoi zemscoi upravi 1888 goda.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-6831. Tel. primăriei - 0-268-31-236.
