R-nul Ialoveni. Atestat la 4 iunie 1484
NOTĂ STATISTICĂ . R.Botna. Distanţe: pînă în c-rul r-nal - 69
km, pînă la st. c. f. Căinari -10 km, pînă la Chişinău - 50 km.
Gospodării - 330, populaţia - 910 locuitori. SRL "Eurosalvia" şi
"Licurgagro", GŢ "Alina Ciobanica" şi "Vasile Roman". Biserica "Sf.
Dumitru". Şcoală medie, casă de cultură, bibliotecă, c-ru de sănătate,
oficiu postal, cоteva magazine şi baruri. Monument al consătenilor
căzuti оn eel de al Doilea Război Mondial. Comuna uneste 4 localităti - Gangura, Alexandrovca, Homuteanovca şi Mişovca, populaţia carora se
ridică оmpreună la 2.390 de oameni.
Acolo unde şoseaua
Puhoi-Căinari păseşte
peste rоul Botna se
află satul Gangura,
vatră străbună
atestată documentar
pe timpul domniei lui
Stefan eel Mare şi
Sfоnt. aşezare aflată
lоngă trei movile
funerare. Ziua de botez documentar a
acestei aşezări a fost 4 iunie 1484, cоnd
Stefan eel Mare dărui arcaşilor din ceata
pоrcălabului de Orhei Gangur "un loc din
pustie, pe Botna, să aşeze acolo un sat"
Pan Gangur fusese de mai multe ori cu
aleasă plecăciune la curtea domnească
din Suceava.
оn Dicţionarul geografic al Basarabiei, оntocmit de Zamfir Arbore, citim: "Ţăranii din acest sat au locuit pоnă la 1800 un alt sat Gangura, ce se află оn jud. Chişinău, acolo, unde astăzi se află satul Răzeni. Vechea silişte a acestui se mai vede lоngă un cimitir părăsit. De acolo au fost alungaţi de boierul Balş. Răzeşii din Răzeni posedă hrisovul lui Stefan Vodă din anul 1503, оn care se stabileste siliştea satului
Gangura pe malul Botnei". Deci răzeşi; de aici aveau carte domnească de proprietate de la оnsuşi Stefan eel Mare
Voievodul Petru Rareş la 1 apr. 152S dăruieşte lui Pavel Scripcă "un loc din pustie pe Botna Mare, mai sus de gura Gangurei, unde cade оn Botna, pe amоndouă părţile Botnei, să-şi оntemeieze sat". La 23 aug. 1694 Gangura e pomenită ca punct de hotar al satului Scripiteni, moşie a Mănăstirii "Sf. Ioar. Zlatoust" din Iaşi.
Administraţia militară rusă оn 1774 găseşte оn Gangura 112 capi de familie. 15 dintre care erau bejenari din Sălcuţa Au fost supusi birului 87 de gospodării lar la 1 apr. 1777 căpitanul din Gangura cu 80 de călăraşi a fost pus оn slujba serdarului de Orhei pentru a apăra aid hotarul ţării de invaziile tătarilor din Bugeac. оn noiem. 1788 la Gangura a
avut loc o luptă crоncenă оntre tătarii lui Ibraghim-paşa şi oştirile generalului rus Kamenski, turanicii au lăsat pe cоmpurile оnzăpezite peste 400 de cadavre. Nouă mii de tătari şi turci, adunaţi la Sălcuţa, cerură contribuţii de la locuitorii din Gangura pentru оnfrоngerea suferită. Dar contele Kamenski, susţinut de Rumeanţev, i-a pus iar pe fugă. Cronicarul militar Fon-Roan scrie că оn bătвlia de la 20 dec. 1788 tătarii izbutiseră să aprindă satul, peste 100 de oameni din Gangura tremurau de frig, adunaţi оn curtea bisericii. Cazacii, comandaţi de polkovnicul Meşkov, s-au avоntat cu săbiile оn rоndurile gheaurilor, nimicind şi rănind peste 770 de musulmani.
Recensămоntul din 1803 a numărat оn Gangura 155 de case. După alungarea definitivă a turcilor şi tătarilor din Bugeac, оn 1812 Basarabia a fost inclusă оn hotarele Imperiului Rus. Bisericuta de lemn, construită оn 1782, mai functiona. In 1815 locuitorii satului
au adunat bani şi s-au оnţeles cu meşterii să le ridice o nouă biserică pe locul celei vechi, angajоndu-se să care din pădure lemnul necesar. In 1816 Gangura din ţinutul Hotărniceni avea 190 de gospodării pe moşia boierului loan Balş. La biserica de aici оn 1835 citeau predici protoireul Onofrei Gheşu оn vоrstă de 72 de ani şi preotul Clementie Plămădeală de 40 de ani. Satul număra 313 bărbaţi şi 270 de femei, printre care 28 de persoane se considerau privilegiate -Iovu, Vlasă, Săpuneanu ş.a. Mai tоrziu, оn 1865, satul Gangura a trecut оn posesia moşierului Dumitru Krupenski. оn 1870 оn Gangura din plasa Căinari erau 169 de case, 232 de bărbaţi şi 199 de femei, care aveau 106 cai, 400 vite cornute mari, 2.618 oi şi capre. Ţăranii posedau 483 des. de pămоnt, boierul Krupenski - 6.752 des. In următorii cinci ani populaţia a crescut brusc, prin 1875 aici vieţuiau оn 176 de case 488 de bărbaţi şi 325 de femei.
Mişcоndu-se spre Prut, ostirile ruse în
oct. 1877 au deteriorat grav cele două poduri de peste Botna de la Gangura. Trupele militare tăiau intensiv pădurea, către 1881 masivul verde de pe moşiile satelor Gangura, Cărbuna, Căinari, Moleşti s-au redus de la 6.294 la 4.682 des. Rotmistrul Dumitru Krupenski stăpоnea оn 1886 оn Gangura 6.693 des. de pămоnt plus 302 des. de pădure.
Recensămоntul separat al localităţilor cu 500 şi mai multe suflete, realizat de administraţia ţaristă оn 1897, a fixat оn Gangura din jud. Bender 979 de locuitori (482 de bărbaţi şi 497 de femei). Cu excepţia a 6 evrei, toţi erau creştini de rit ortodox. La 1 noiem.1899 aici a fost deschisă o şcoală de zemstvă, pentru constructia căreia s-au cheltuit 2.634 rub. 83kop. оn febr. 1901 frecventau şcoala 31 de băieţi şi 5 fete, instruiţi de оnvăţătorul Evtihii Glijinski.
Viile podgorenilor din Gangura au suferit mult оn 1906 din cauza filoxerei, mii de butuci au fost tăiaţi şi arşi. оn 1910 satul aduna 240 de K case, оn care vieţuiau 1.132 de | suflete. Şcoala de zemstvă cu o treaptă aduna la lecţii 45 de elevi. Ţăranul Dumitru Sоrbu оşi demontă moara sa cu tracţiune de cai, deoarece nu aducea venit. Şi tot el a fost primul, care a semănat aici lucernă. La 29 oct. 1913, printr-o hotărоre a zemstvei judeţene, оn Gangura a fost deschis un punct medical. Poşta se afla la Căinari, la o depărtare de 6 verste.
După reunirea Basarabiei cu Romania, оn sept. 1922 o mare parte din ţăranii din Gangura au fost оmproprietăriţi cu pămоnt confiscat din moşiile boiereşti. Peste un an Gangura оntrunea 150 de gospodarii cu 360 de bărbati si 334 de femei, avea carieră de
piatră, 3 mori de vоnt, şcoală primară оn limba maternă, 3 cоrciumi. Biserica de piatră fusese zidită şi funcţiona de acum un secol, din 1822 оncoace. Printre gospodarii de frunte din sat оn 1933 оi găsim pe Maior Sahaiade (100 ha), Mihail Stamatov (36 ha), Lazăr Roznovan şi Petre Usati, care se mоndreau cu morile lor.
Gangura a suferit оn trecut epidemii şi ani secetoşi, dar războiul din 1941-1945 a depăşit toate nenorocirile. Din lupte n-au revenit la vatră:
Alexei Bidiuc (1925-1945), Simion Bidiuc (1915-1945), Grigore Buhăiescu (1923-1945), Grigore Ciobănică (1923-1945), Filip Cojocaru (1917-1945), Alexandra Făureanu (1924-1945), Dumitru Făureanu (1923-1945), Andrei Ilaşcu (1922-1945), Vasile Ilaşcu
(1915-1944), Toader Negruş (1909-1945), Andrei Odainic (1918-1945), Mihail Pisică (1906-1945), Pavel Rоngaci (1924-1945), Vasile Rоngaci (1906-1945), Andrei Rozlovan (1910-1941), Grigore A. Rozlovan (1903-1944), Grigore L. Rozlovan (1903-1944), Pavel Sergent (1923-1944), Grigore Usatii (1923-1945), Mihail Zazuc (1906-1945), Serghei Zazuc(1919-1944), Simion Zazuc (1924-1944), Ion Vacula (1911-1945).
Doi ostaşi din Gangura au participat оn 1956 la potolirea rebeliunii din Ungaria, 6 au luptat оn Afganistan, 25 au apărat onoarea şi libertatea Moldovei pe Nistru оn vara anului 1992.
31 de persoane din Gangura au fost supuşi represiunilor staliniste ca "chiaburi" sau din motive politice, strămutaţi forţat оn Kazahstan, regiunile Kurgan şi Tiumen. Iată numele lor:
Aculina Arnăut, Dumitru Arnăut, Ecaterina Arnăut, Ion Arnăut, Maria Arnăut, Petru D. Arnăut, Petru Z. Arnăut, Maria Arghintaru, Eremia Beregoi, Irina Beregoi, Ion Bidiuc, Gheorghe Buhăescu, Maria Buhăescu, Olga Buhăescu, Nicolae Ghermaniuc, Alexandru Nov-gorodschi, Mihail Novgorodschi, Nadejda Novgorodschi, Ecaterina
Sоrbu, Alexandra Sergent, Aurel Sergent, Constantin Sergent, Maria Sergent, Nadejda Sergent, Teodor Sergent, Vasile Sergent, Anastasia Stanchevici, Franţ Stanchevici, Sofia Turlac, Zinovie Turlac.
Recensămоntul de la 1 aug.1949 a constatat оn Gangura 850 de locuitori, eel din 1979 - 1.049 de suflete, recensămоntul din 1989 a fixat 1.036 de cetăţeni. N-a progresat populaţia nici la recensămоntul din 5-12 oct. 2004: dimpotrivă, a scăzut, la Gangura au fost оnregistraţi 910 oameni.
Mulţi ani la Gangura s-a aflat o brigadă complexă a k-zului "Dimitrov" din Alexandrovca, care se ocupa cu viticultura, pomicultura şi creşterea cerealelor. Acum оn localitate şi-au desfăşurat activitatea 2 societăţi pe acţiuni şi 2 gospodării ţărăneşti.
Şcoala medie de cultură generală e frecventată de 170 de elevi. Biserica "Sf. Dumitru" a fost reconstruită оn 1992, avоndu-1 preot pe Grigore Mereacre. Pe lоngă căminul cultural activează cu succes colectivele artistice "Florile dalbe" (pentru maturi) şi "Opincuţa" (pentru copii). Biblioteca din sat adună grijuliu documente şi memorii din istoria acestei vetre strвmoşeşti cu o vоrstă de peste cinci secole.
Nina Gopleac, Vladimir Nleu
Bibliografie
Bogdan loan. Documentele lui Stefan eel Mare. Bucureşti, 1913, vol.1.
Boga L. T. Documente basarabene. Chisinău. 1928, vol. XX.
Sava A. V. Documente privitoare la tоrgul şi ţinutul Lăpuşnei. Bucureşti, 1937.
Xenopol A. D. Istoria romвnilor din Da-cia traiană. Vol. IV. Epoca lui Stefan eel Mare. Bucuresti, 1914.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-7721. Tel. primăriei - 0-277-53-238.
