R-nul Străşeni. Atestat la 1 martie 1528 cu denumirea
Tutoveni
NOTA STATISTICA (oct. 2004). Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 20 km,
pînă la st. c. f. Bucovăţ - 6 km, pînă la Chişinău - 42 km. Gospodării -
1.100. Populaţia -1.776 de locuitori, 767 de gospodării ţărăneşti, moară,
oloiniţă. Biserică, şcoală medie, cămin cultural, 2 biblioteci, oficiu
postal, punct medical, grădiniţă de copii, ospătărie, 3 magazine
ale cooperativei de consum şi 7 baruri particulare. Comuna uneşte două
aşezări - Găleşti şi Găleştii Noi cu o populaţie totală de 2.976
deoameni.
Trei mahalale mari,
aşezate оn Valea
Găleşti cu o ieşire
оungă de 4 km spre
rоul Bоc, mai jos de
Bucovăţ, alcătuiesc
satul Găleşti. Are
hotar cu moşiile
satelor Zubreşti (la
est), Tătăreşti (la sud) şi Pituşca (la vest).
Drumul de ţară care leagă satele Găleşti
şi Zubreşti urcă pe spinarea unui deal cu
o altitudine de 299 m. In jur, cоt vezi cu
ochii, se оntind plantaţii imense de vii. Din
centrul comunei o şosea largă coboară
prin Găleştii Noi spre Bucovăt, la
răspоntia automagistralelor Călăraşi-
Nisporeni-Chişinău. оn decursul secolelor
satul a crescut, cuprinzоnd оn raza sa trei
silişti - Lunga Mare, Tutoveni şi Găleşti.
Aşezarea, evident, e cu mult mai
veche, dar documentar e atestată pentru
prima data la 1 martie 1528 (Documente
privind istoria Romвniei. Veacul XVI. A.
Moldova. Vol. I şi II. Bucureşti, 1951 şi
1953). Vorbind despre satul Hăleşti din
jud. Orhei, "volostea Tuzora", aşezat sub
un hоrtop din valea Bоcului, spre sud de
satul Voinova şi spre est de satele Zubreşti şi Tătăreşti, renumitul statistician Zamfir Arbore concretizează: "Sat de răzeşi, cari posedă hrisovul lui Stefan Vodă din anul 6998 (1490 d. Hr.)', noiembrie 13, prin care se dovedeşte cum că satul a f ost dat pentru vitejia boierilor Prohoru, Sevescu şi Vascan. Un alt hrisov, din 7125 (d. 1617 d. Hr.), dat de Mihail Radul-Vodă răzeşilor, cari au fost descendenţii boierilor de mai sus, arată că au fost veniţi din Polonia şi au avut pоră pentru această moşie". Deci, răzeşii aveau aici moşii оncă de pe timpul domniei lui Stefan eel Mare. Prin cartea domnească din 17 ian. 1615 Stefan II Tomşa оntăreşte lui Avram cu ai săi o treime din ocina Lunca Mare. Iar Radu Mihneaоn 1617 confirmă dreptul răzeşilor asupra "siliştei Hăleşti". La 16 ian. 1642 Vasile Lupu оntăreşte lui Malcoci şetrarul "o jumătate de sat Goleşti" după o pоră cu Vasile Buznea. Constantin biv vornic cumpără de la Tănasă şi fratele lui, David, o parte din satul Tutoveni, confirmată prin suretul domnitorului Ştefăniţă Lupu din 5 martie 1660. Preotul Vasile din Găleşti şi Sava Roadedeal de acolo figurează martori оn
hotamica ocinei lui Constantin Crucerescu din trupul moşiei Tutoveni, datată cu ziua de 8 aug. 1668. Prin urmare, siliştea Găleşti avea pe atunci o biserică. O fi fost de lemn, ca majoritatea locaşelor sfinte din codrii ţinutului Orhei-Lăpuşna.
La 5 martie 1681 "Vasile Popa si Ion sоn Gavril, căpitan de acolo, apar martori оn zapisul, prin care Macovei din Tătăreşti vinde lui Constantin clucerul părţile sale de ocină din moşia satului Tutoveni. Lazăr Boico cu alţi răzeşi din Găleşti vin cu plоngere la curtea domnească pe 27 iunie 1713, dovedind că satul Tutoveni a fost al moşilor lor, "din care ne tragem cu toţii cei din Găleşti". Domnitorul Grigore Ghica Vodă оntăreşte la 17 iunie 1727 lui Todiraşcu Clucerescu biv vel căpitan un rоnd de sate, printre care e şi Găleşti.
Recensămоntul din 1772-1773, făcut de administraţia militară rusă, a găsit оn Găleşti 21 capi de familii, scădere de la bir s-a făcut pentru mazilii Andrei Roadedeal şi Efrem Erhan, pentru un voluntar şi 2 văduve sărace. In 1803 aici trăiau 38 de birnici. La 8 februarie 1807 căpitanul Ion Erhan din Găleşti face danie Mănăstirii Hоrbovăţ o parte din moşia Onitcani.
După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus оn 1812 fraţii Constantin şi Grigore Stamati stăruie să dovedească dreptul lor de stăpоnire, prezentоnd actul prin care tatăl lor, Toma Stamati, posedaоn Găleşti 760 des. de pămоnt cu 24 case ţărăneşti. Acest titlu, оnsă, se recunoştea numai boierilor care dădeau jurămоnt de credinţă оmpăratului rus, mulţi erau trecuţi оn categoria ţăranilor şi supuşi unor impozite istovitoare. Şi fraţii Stamati au depus acest jurămоnt. оn 1822 ei stăpоneau moşii оn Găleşti, Tutoveni şi Lunca Mare.
оn 1835 clerul bisericii "Si. Mihail" din Găleşti, construită оn 1788, era alcătuit din 12 bărbaţi şi 11 femei. Preoţi erau Vasile Bodiu (71 de ani) şi loan Bivol (42 de ani). оn locaiitate gospodăreau 16 familii de mazili, 6 familii de ruptaşi, 117 familii de ţărani. Cel mai оn vоrstă om era Iosif Gonciar (98 de ani), urmat de Nastasia Şeremet (96 deani), de Timofei Calalb, Ion Bodeanu, Mihail Fenic (cоte 85 de ani). оn 1835 Găleştii din jud. Orhei numărau 73 de case cu 292 de bărbaţi şi 272 de femei. Populaţia creştea repede. Recensămоntul din 1859 a fixat оn Găleşti 140 de case, 312 bărbaţi şi 337 de femei. оn 1863 s-a născut
Afanasie Bivol, fecior de preot, care a absolvit Seminarul Teologic din Chişinău şi a devenit profesor la aceastв institute.
O pagină pronunţată a оnscris-o оn istoria satului Găleşti dinastia boierilor Dicescu. In 1865 ea stăpоnea оn Găleşti şi Tutoveni vii şi livezi, iazuri, оntinse moşii de fоnaturi şi terenuri agricole. Precum mărturiseşte renumitul statisticean Alexandr Egunov, оn 1870 Găleştii din plasa Tuzora aveau 308 curţi şi o populaţie de 832 de suflete. In 1873 boierul Victor Dicescu s-a judecat cu Mănăstirea Căpriana pentru careva pajişti din lunca Bоcului.
Feciorul lui Victor Dicescu, Pavel (12 ian. 1837 - 12 martie 1909), după absolvirea Universitătilor din Moscova si
Berlin a devenit doctor оn filosofie. A lucrat asesor de colegiu, judecător оn Orhei, secretar gubernial, secretar de colegiu, membru titular al Băncii Nobilimii, mareşal al nobilimii la Chişinău, preşedinte al Consiliului Arhivelor, al Societăţii Basarabene pentru ajutorarea оnvăţămоntului, membru ales al Dumei de Stat a Rusiei. Retras la moşia din Găleşti, unde poseda 1.524 des. de pămоnt, se ocupa de gospodărie, construind un cpnac, pivnite, o fabrică de cărămidă.
оn 1876 preotul din Găleşti scria оn revista "Kişinevskie eparhialnоe vedomosti": "La noi serviciul divin se face оn limba moldovenească, deoarece locuitorii satului Găleşti sоnt moldoveni de baştină, devotaţi religiei. Ei cred că introducerea slujbei bisericesti оn altă limbă poate să schimbe оnvătătura şi orоnduielile moştenite de la strămoşi". De fapt, acesta' era un protest contra introducerii f orţate a limbii ruse оn biserica naţională, politică promovată activ de regimul ţarist.
In 1884 Victor Dicescu stăpоnea оn Găleşti 750 des. de pămоnt arabil şi 650 des. de pădure, răzeşii - 647 des. arabil şi numai 16 des. de pădure. La Tutoveni tоrgoveţul Nicolae Sоrbu procurase 370 des. de pămоnt, răzeşii rămоnоnd оn posesia a 97 des. In Lunca Mare Ana Hraptievschi, soţia unui funcţionar colegial de judeţ, se pricopsise cu 107 des. de pămоnt.
оn 1901 nobilul Pavel Dicescu
transmite funcţia de epitop al şcolii din
sat surorii sale Iulia Dicescu. оn 1906 el
redacta gazeta "Bessarabeţ". S-a stins
din viaţă la 12 martie 1909 оn Sankt-
Petersburg, dar a fost adus şi
оnmormоntat оn cavoul familial din
Găleşti. A lвsat moştenireоn sat fabrica
de cărămidă оn valoare de 40.000 de
rub.
"Astăzi satul aparţine răzeşilor şi
boierului Ion Dicescul, care a avut pоră
cu Mănăstirea Chiprieni la 1780 şi a
cоştigat-o, scrie оn 1904 Zamfir Arbore.
Satul Haleşti are 229 case, cu o
populaţiune de 1.804 suflete; o biserica,
construităla 1840, posedоnd cărţivechi,
vite mari 457 capete; 5 mori de vоnt.
оmprejurul satului sunt vii şi grădini cu
pomi".
оn 1910 boierul Dicescu trage оn sat telefon. Localitatea era formată din 333
de case. La 7 iulie 1912 o ploaie torenţială cu grindină distruge toată recolta de pe 733 des. de pămоnt. оn preajma lui 1916 Tutovenii deveniseră "cătun оn volostea Vorniceni".
In sept. 1922, după reunirea Basarabiei cu Romania, 283 ţărani din Găleşti au fost оmproprietăriţi cu 496 ha de pămоnt. Boierul Dicescu reuşi să-şi păstreze, chiar după оnfăptuirea reformei agrare, tocmai 500 ha de pămоnt, fapt neobişnuit pentru acea perioadă. Peste un an, precum constată "Dicţionarul statistic al Basarabiei" (Chişinău, 1923), Găleştii numărau 402 case, 655 de bărbaţi şi 668 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o fabrică de cărămizi, moară cu aburi, şcoală primară, primărie, post de jandarmi, biserica "Sf. Mihail". Peste zece ani printre boiernaşi se impuneau Anastasia Dicescu (100 ha), Eugenia Dicescu (100 ha), Natalia Dicescu (100 ha), Victor Dicescu (100 ha), Iulia Siminel Dicescu (100 ha), bune gospodării aveau Nicolae Oprea şi Sanda Pahomea. In zilele de 5-10 martie 1939 оn Găleşti, la invitaţia boierilor Dicescu, a concertat orchestra lui Barbu Lăutaru.
оn 1933 satul Găleşti avea 477 de copii de vоrstă şcolară, dar оn cataloage erau trecuţi numai 191, iar ceilalţi 286 rămоneau analfabeţi şi se speteau alături de cei maturi оn gospodăriile părinţilor.
Se vede că оndemnul оnvăţătorilor Gheorghe Ciorescu, Alexandru Comaniuc, Maria Malai şi Parascovia Rodideal оncă nu prea prindeau rădăcină оn mijlocul populaţiei de aici.
Autorităţile sovietice (sept. 1940) au оnregistrat оn Găleşti 2.133 de locuitori (2.112 moldoveni, un ucrainean, 3 ruşi, 17 evrei şi tigani). La 1 aug. 1949, după ani cumpliţi de război, foamete şi deportări, satul s-a pomenit cu o populaţie de numai 1.653 de locuitori, pierderile umane se ridicau la 480 de suflete. N-au revenit la vatră 81 de bărbaţi, rămaşi pentru vecie оn letopiseţul gloriei militare: Mihail Albu (1912-1945), Tudor Albu (1918-1945), Vasile A. Albu (1922-1945), Vasile G. Albu (1907-1945), Gheorghe Andreev (1924-1945), Mihail Andreev (1903-1945), Petru Andreev (1945), Vasile Andreev (1924-1945), Iacob Apostolache (1945), Grigore Baciu (1904-1945), Simion Baciu (1921-1945), Ion Badrajan (1925-1945), Nichita Bălăţel (1945), Vasile Bоrcă (1904-1945), Nicolae Boaghe (1919-1945), Nicolae Bostan (1924-1945), Vladimir Botezatu (1922-1945), Gheorghe Brоnză (1945), Vasile Calmоş (1906-1945), Ion Cortac (1923 1945), Nicolae Cortac (1910-1945), Vasile Cortac (1919-1945), Gheorghe Cucerean (1925-1945), Constantin Drenţa (1910-1945), Gheorghe Drenţa (1904-1945), Constantin Erhan (1923-1944), Gheorghe Erhan (1926-1945), Gheorghe Erhan (1918-1945), Stefan Gălescu (1911-1945), Vasile Gălescu (1907-1944), Grigore Gоscă (1925-1945), Nicolae Gоscă (1945), Tudor Griţco (1910-1945), Constantin Iarovoi (1945), Stefan Ionaşcu (1925-
1945), Atanasie Istrati (1909-1945), Gheorghe Maleca (1925-1945), Ion Mamaliga (1921-1945), Pavel Marinovschii (1924-1945), Petru Moraru (1916-1944), Grigore Morărescu (1925-1945), Ion Morărescu (1925-1945), Gheorghe Nica (1945), Mihail Nica (1913-1945), Gheorghe Oprea (1926-1945), Nicolae Oprea (1926-1945), Petru Oprea (1926-1945), Tudor Oprea (1926-1945), Vasile Gh. Oprea (1907-1944), Vasile Oprea (1920-1945), Anton Pahomi (1914-1945), Ion Pahomi (1923-1945), Petru Paladi (1945), Ion Panaite (1945), Ion Picigurov (1945), Dumitru Pоnzari (1925-1945), Vasile Plăcintă (1913-1945), Mihail Prepeliţă (1919-1944), Gheorghe Puiu (1906-1945), Constantin Roadedeal (1926-1945), Dumitru Roadedeal (1913-1945), Ion Roadedeal (1905-1945), Nicolae Roadedeal (1923-1945), Zaharia Rozmeriţă (1945), Simion Sobaru (1924-1945), Mihail Spataru (1913-1945), Grigore Turcanu (1922-1945), Ion Turcanu (1921-1945), Iosif Turcanu (1920-1945), Vasile
Gh. Turcanu (1915-1945), Vasile I. Turcanu (1925-1945), Grigore A. Ursu (1909-1945), Grigore I. Ursu (1914-1945), Nicolae Ursu (1921-1945), Spiridon Ursu (1924-1945), Vasile Ursu (1919-1945), Vladimir Ursu (1902-1945), Marcu Vieru (1925-1945), Ion Voinovan (1925-1945), Simion Voloc (1901-1945), Stefan Voloc (1913-1945).
Răni multe, sоngerоnde, au lăsat şi deportările practicate masiv de regimul Stalinist. După aceasta tăranii au fost mоnati cu hurta оn gospodării colective*.
Care nu consоmteau să intre оn comună erau represaţi. Din Găleşti au fost strămutaţi оn Kazahstan şi regiunea Tiumen 77 de gospodari aşezaţi, printre care Pavel Baciu; Gheorghe şi Ecaterina Berezovschi; Ion Bigovschi; Gheorghe Boaghi cu soţia Ana şi fiica Elena; Anastasia, Ioana, Pelaghia şi Vasile Cortac; Nicolae Erhan cu soţia Anastasia, fiica Maria şi feciorii Constantin, Gheorghe şi Tudor; Eudochia Erhan cu fiica Olga; Gheorghe Gălescu; Ion Gălescu cu soţia Anastasia, feciorii Constantin şi Valentin; Zinaida Gălescu cu fecioruо Gheorghe; Agafia Mămăligă
cu fiica Feodosia; Gheorghe Mogоldea cu soţia Domnica, fiicele Efimia şi Melania; Constantin si Grigore Mogоldea; Maria Mogоldea cu fiica Melania şi fiul Gheorghe; Feodosia
Olaru cu feciorul Ion;
Anton Oprea; Mihai I
Oprea cu soţia Anas-
tasia, fiica Alexandra
şi feciorii Gheorghe,
Nicolae, Petru şi Va-
sile; Gheorghe Oprea
cu soţia Feodora, fiul
.Gheorghe şi fiica
Nimfadora; Nicolae
Oprea cu soţia Maria,
fiul Constantin şi
fiicele Ecaterina şi
Sofia; Ecaterina Oprea cu fiica
Maria şi nepoata Valentina; Grigore
Pahomi cu soţia Maria; Gheorghe
Plăcintă cu soţia Anastasia, fiicele
Ecaterina şi Melania, nora Ana; Ion
Plăcintă cu soţia Vera, fiul Ion şi fiica
Reveca; Gheorghe Roadedeal cu
soţia Olga şi fiul Nicolae; Ana
Roadedeal cu mama Anica; Procopie
Roadedeal; Ion Ţurcanu.
Satul Găleşti a avut pоnă la rвzboi un deputatоn Parlamentul Romвniei. оi zicea Constantin Plăcintă, născut оn 1891 оn Găleşti şi оn 1942 şi-a pierdut urmele оntr-un GULAG din- Ural. A muncit pedagog, de 2 ori a fost ales primar de Orhei (1926 şi 1933-1938), era membru al Consiliului judeţean al Uniunii ofiţerilor оn rezervă a Armatei Romвne. La 7 iulie 1940 a fost arestat de securiştii sovietici (NKVD) şi deportat оn Siberia, de unde nu s-a mai оntors. In 1990 a fost reabilitat.
Kolhozul "Lenin" din Găleşti оn 1971 a fost transformat abuziv, fara a cere opinia oamenilor, оn оntreprindere de stat - sovhozul-fabrică "Lenin". оn anii optzeci оn Gălesti activa un centru de colectare
a fructelor, o moară, o oloiniţă, o şcoală de 8 ani, casă de cultură, bibliotecă, punct medical, ateliere de deservire socială, o cantinв, cоteva magazine cu mărfuri industriale şi alimentare. După 1990
gospodăria de stat s-a destrămat, podgorenii au revenit la drepturile strămoşeşti asupra pămоntului, făurindu-şi viaţa liber, democratic, după gustul şi posibilităţile lor.
Recensămоnturile oficiale din 1979 şi 1989 au fixat оn Găleşti respectiv 2.268 (1.072 de bărbaţi şi 1.196 de femei) şi 2.148 de locuitori (1.037 de bărbaţi şi 1.111 femei).
Printre personalităţile notorii din Găleşti s-au manifestat 2 femei оnzestrate cu un bogat har muzical, ambele din neamul boieresc Dicescu.
Anastasia Dicescu (27 febr. 1887, s. Găleşti - 1945, Bucerdea-Găvănoasa, jud. Alba), cоntăreaţă de opera, profesoară. Studii: Conservatorul din Odesa şi Academia de Muzică din Roma. A fost directoare a Operei basarabene, directoare şi profesoară la Conservatorul "Unirea" din Chişinău, profesoară de canto la Conservatorul "National" din Chişinău, solistă a Operei din Cluj, profesoară la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, a interpretat rolurile Violettei ("Traviata"); Tatianei ("Evgheni
Oneghin"), Margaretei ("Faust"), Rosinei ("Bărbierul din Sevilla") ş. a. A cоntat alături de celebri interpreţi romвni. A colaborat cu George Enescu, Enrigheta Rodigo, Umberto Pessione. Despre ea a publicat оnalte aprecieri presa timpului. Aurel Dănilă i-a dedicat un studiu оn cartea "Opera basarabeană" si оn săptămоnalul "Literatura şi Arta" - "Anastasia Dicescu, primul director al Conservatorului din Chişinău". Creaţia ei şi-a găsit reflectare оn enciclopediile "Chişinău" (1997), "Femei din Moldova" (2000), "Enciclo-pedia interpreţilor din Moldova" (1999). A fost membra a Societăţii Lirice Romвne. Maria Siminel-Fusteri (Dicescu) (22 iulie 1922, s. Găleşti - ?), folcloristă, muzicologв. Mama ei Iulia Siminel-
Dicescu a absolvit Liceul de Fete din Chişinău şi Conservatorul din Leipzig, a dat fiicei o aleasă educaţie. Aоnvătat la Conservatorul "Unirea" din Chişinău pоnă la anexarea Basarabiei la URSS, apoi a făcut studii la Academia Regală Muzicală şi Artă Dramatică din Bucureşti. Conferenţiar universitar la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" şi, оn paralel, profesoară de pian la 1 Liceul de Muzică "George Enescu" din Bucureşti. A cules folclor оn calitate de cercetătoare ştiinţifică la Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu", a adunat 600 de melodii vocale şi instrumentale. In colaborare cu Tiberiu Alexandru a editat culegerea "Cоntece populare romвneşti". Iordan Datcu scrie despre ea оn "Dicţionarul etnologilor romвni" (Bucureşti, 1998), iar savantul Ion Dron оn enciclopedia "Femei din Moldova" (Chişinău, 2000). Preşedinte al Societăţii Ortodoxe Nationale a femeilor române pentru Basarabia.
оn prezent f aima Găleştilor o оnmulţesc sute de podgoreni cu braţe harnice şi minţi cutezătoare.
Vladimir Nicu ,Tudor Ţapa
Biblоografie
Poni P. Statistica răzeşilor. Bucuresti, 1921.
Sava A.V. Documente orheiene. Mănăstirea Hоrbovăţ. Chişinău, 1934.
Universitatea Mihăileană Iaşi. Anuarul facultătii de stiinte agricole. Chişinău, 1936-1937. 'lasi, 1937.
Boldur A. Muzica оn Basarabia. Schiţă Chişinău, 1990 istorică. Bucureşti, fara an.
Costachescu M. Documente moldo-veneşti de la Bogdan voievod (1504-1517). Bucureşti, 1940.
Documente privind istoria Romвniei. Veacul XVI. A Moldova. Vol. I. Bucureşti, 1953.
Marian Alexandru. Istoria sela Galeştо.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-3717. Tel. primăriei - 0-237-53-236.
