Meniul principalLincuri utile |
GAIDAR
UTA "Găgăuzia ". întemeiat în 1813
NOTA STATISTICA .R.Lunguţa. Distanţe: pînă la oraşul şi st. c. f. Ceadоr-Lunga -10 km, pînă la Comrat - 25 km, pînă la Chişinău -120 km. Populaţia - 4.528 de locuitori. Gospodărie agricolă colectivă. Biser-ică, şcoală medie, casă de cultură, bibliotecă, centru al medicilor de familie, grădiniţă de copii, oficiu postal, ospătărie, cоteva magazine şi baruri, un stadion.
Localitate cu o
populaţie mare şi
compactă de găgăuzi
оn c-rul Bugeacului,
pe rоuşorul Lunguţa,
оntre două iazuri man,
mai jos de Tomai, оn
regiune deluroasă cu
оntinse plantaţii de vii.
Şoseaua ce duce spre Ceadоr-Lunga urcă
la оnălţimea de 155 m, spre Tomai - la
altitudinea de 187 m. Se mărgineşte cu
satul Joltai (la est), cu or. Ceadоr-Lunga
(la sud), cu marile aşezări Baurci (la vest)
şi Tomai (la nord).
Ştiinţa arheologică a identificat aici vatra unui sat străvechi cu o vechime de peste 3.200 de ani. "Pe locul vetrei acestuia, scrie savantul Ion Hоncu, au fost atestate vase de argilă şi alte obiecte din epoca bronzului (sec. XIV-XII о. Hr.). оn jurul anului 1200 pоnă la Hristos, aici a luat fiinţă un alt sat, pe vatra lui fiind colectate diferite obiecte din perioada tоrzie a epocii bronzului. După includerea Dacieiоn componenţa Imperiului Roman, pe aceste locuri s-a оntemeiat un nou sat. Locuitorii lui cultivau pămоntul, creşteau vite, practicau diferite meşteşuguri, оntretineau relatii comerciale cu orasele
romane. Satul a fost devastat şi mistuit de flăcări оn anul 376, cоnd a avut loc invazia hunilor. Au fost pe aceste meleaguri şi cete de nomazi, care au lăsat aici 5 movile funerare".
Firul vieţii umane la apa Lunguţa a fost rupt de mai multe ori. Pe aceste meleaguri voievodale arcaşii lui Alexandru eel Bun şi ai lui Stefan eel Mare au ţinut piept hoardelor păgоne, ei au pus umărul la zidirea fortăreţelor Cetatea Albă, Chilia şi Ismail, au intrat оn legendă cu domnitorul Ion Vodă eel Viteaz оn bătălia de la Cahul.
оn vara a. 1484 gonaşii din straja hotarelor i-au adus lui Stefan Vodă vestea alarmantă că 100.000 de osmanlоi, susţinuţi de pe Dunăre de 100 de corвbii, oştire numeroasă comandată de Baiazid II, au atacat la 5 iulie portul fluvial Chilia, 1-au asediat şi se оndreaptă spre Cetatea Albă de la limanul Nistrului. Stefan eel Mare a dat bătвlii crоncene nu numai cu otomanii care invadaseră ţara, ei şi cu hoardele оncоrdăşite de tătari nohaici care au năvălit оn Bugeac de peste Nistru. O parte din moldoveni s-au refugiat оn codrii seculari, o altă parte au căzut prizonieri. Nu se оncununase cu izbоndă nici războiul de eliberare naţională sub steagurile lui
Ion Vodă eel Viteaz. căruia gheaurii оn 1574 i-au tăiat capul la Cahul. Trei secole Bugeacul a gemut оn chingile turanicilor. Armatele ruse оn repetate rоnduri s-au ridicat cu război оmpotriva Porţii Otomane, croindu-şi drum spre Dunăre. După ce turcii si tătarii au părăsit Bugeacul, Basarabia a fost anexată оn 1812 la Imperiul Rus. S-a оnceput colonizarea Bugeacului. Promiţоndu-le terenuri imense şi scutiri de impozite pe termen lung, administraţia ţaristă a adus aici imigranţi bulgari, găgăuzi, greci. albanezi de peste Dunăre, germani din voievodatul Varşoviei, ruteni din Tauria şi Poltava, ruşi din guberniile Tambov, Kursk. Oriol. Cei 8.284 de colonişti nemţi fondat оn 1814-1817 оn sudul
Basarabiei 13 colonii germane. "O comisie specialăоn frunte cu A. Iuşnevski şi D. Vatikioti a adunat o bogată informaţie despre numărul imigranţilor transdunăreni. In raportul ei adresat generalului Bahmetiev, din 13 iulie 1816, e menţionat că la data indicată оn Basarabia locuiau 24.360 imigranţi transdunăreni, inclusiv 20.496 de bulgari şi găgăuzi, 3.534 de romвni dobrogeni şi 330 de greci. La o cercetare mai atentă se vede că din 1811 pоnă оn 1816, cu prioritate оn a doua jum. a anului 1812 оn 1813, numărul imigranţilor
transdunăreni s-a majorat de la 10.933 oameni la 24.360" (Ion Chirtoagă. Din istoria Moldovei de sud-est pоnă Tn anii 30 ai secolului al XlX-Jea. Chişinău, 1999).
оn acea perioadă apăru şi colonia găgăuză din valea rоuşorului Lunguţa. După cum arată Dicţionarul statistic al Basarabiei, editat оn 1923 la Chişinău, "Gaidar din plasa Comrat a fost оntemeiat оn 1813". Cercetătorul Vladimir Nicu găseşte o atestare a acestui sat din ziua de 25 mai 1816, iar acad. de origine basarabeană L. S. Berg (1876-1950), vestit geograf şi naturalist, оn monografia "Populaţia Basarabiei. Numărul şi componenţa etnografică", editată la Petrogradоn 1923, considerăcă actualul
sat Gaidar a fost fondat оn 1813, pe baza unei i cоşle parasite de tătarii nohaici.
"Haidar", оn limba arabă оnseamnă "leu", cu sensul de "bărbat оndrăzneţ". Probabil, toponimul localităţii readuce din trecutul tumultos numele vreunui viteaz conducător de trib. "Gaidar", fac unii presupuneri, ar fi provenit de la cuvоntul tătăresc "gaidar"-"gonaci", călăreţ cu funcţie de cercetaş uşorоnarmat. Oricum. patronimul aşezării are un sens falnic.
La 5 mai 1817 după ezitări 18 capi de familii din Gaidar au depus jurămоnt de credinţă оmpăratului rus. In 1821 aici s-a născut Simion Topal, care оn 1845 a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. оn 1827 оn cele 66 de case din Gaidar trăiau 76 de familii (199 de bărbaţi şi 201 femei). Satul avea 2 mori de vоnt şi 181 de cai, 16 fоntоni, biserică cu pereţi оmpletiţi din nuiele şi acoperită cu stuf.
Moşia satului se extindea pe 4.560 des. de pămоnt, dintre care 120 des. aparţineau preotului. Clerul bisericii оn 1835 era compus din 9 bărbaţi si 11 femei.
Şcoala de alfabetizare a fost deschisă оn 1842 şi era оntreţinută pe banii sătenilor. оn 1848 Gaidarul era alcătuit din 74 de case, 326 de bărbaţi şi 309 femei. Colonia imigranţilor creştea repede. Recensămоntul din 1859 a numărat aid 112 curţi y şi 693 de locuitori. Apoi au W urmat două epidemii de holeră, i care au redus nemilos |Ş populate: оn 1866 s-au născut 48 de prunci, dar au decedat 115 oameni, оn 1872 au venit \ pe lume alţi 49 de copilaşi, dar s-au stins din viaţă оncă 89 de suflete. Alexandr Egunov, preşedintele Comitetului de statistică din Basarabia, a fixat оn 1870 la Gaidar din plasa Ceadоr-Lunga 133 de case cu 478 de bărbaţi şi 444 de femei, care ţineau 217 cai, 577 vite cornute mari şi 2.016 oi. Episcopul Chişinăului şi Hotinului, vizitоnd оn 1873 biserica din Gaidar, a scris оn jurnalul său cuvinte de laudă şi admiraţie la adresa preotului Efstafie Neftalimov. In acel an ţăranii au оnsămоnţat 4.388 des. cu culturi cerealiere. Aveau 52 de livezi оn lunca rоuşorului Lunguţa. Şcoala primară laică оl avea оnvăţător pe Gheorghe Topal.
Statistica anului 1875, după Alexandr Egunov, găsea la Gaidar 149 de case, 509 locuitori, 306 cai, 745 de vite cornute mari, 4.010 oi. In următorii ani secetoşi nevoiaşii оmprumută de la zemstva judeţeană pоine şi cad оn datorii faţă de capitalul alimentar. In timp de două decenii coloniştii au tăiat din jurul satului 34 des. de pădure, sporind eroziunea
solului. Cu cei 1.409 locuitori, toţi de religie ortodoxă, satul Gaidar a intrat оn 1897 оn condica aşezărilor basarabene care depăşeau 500 de suflete. Şcoaia ministerială de o clasă era frecventată оn anul de оnvăţămоnt 1897-1898 de 57 de elevi, deşi оn bănci erau doar 43 de locuri. lar 145 de copii de vоrstă şcolară creşteau analfabeţi, munceau alături de părinţi pe ogoare. 125 de ţărani din Gaidar оn 1902
au expediat Sinodului o plоngere, prin care cereau "să fie luat părintele Petrov" din satul lor, "deoarece nu ştie să săvоrşească ceremoniile religioase". In locul lui оncoace a fost trimis preot Daniil Taranovski.
Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti, 1904, editat de Zamfir Arbore, ne informează: "Haidar, colonie bulgară, оn jud. Bender, face parte din volostea Ceadоr-Lunga. Are 178 de case, cu o populaţiune de 997 suflete; şcoală elementară rusă; 567 vite cornute şi cai; 1.020 oi. Imprejurul satului sunt numeroase vii, grădini cu pomi". |
|
