Meniul principalLincuri utile |
FRUMUSICA Floresti
R-nul Floresti. Atestat la 20 aug.1588 cu denumirea
Coşciug
NOTA STATISTICA . R. Căinari. Distanţele: pînă în c-rul r-nal -
22 km, pînă la st.c.f.Mărculeşti -16 km, pînă la Chişinău -149 km.
Gospodării - 781, populaţia -1.674 de locuitori,оn marea majoritate
români basarabeni. SRL "Tehnolog" (839 ha), "Parabola" (190 ha).
Biserică, liceu teoretic, 2 biblioteci, oficiu postal, filială a Băncii de
Economii, centrală telefonică, 2 mori, oloiniţă, oficiu al medicului de
familie, monument al gloriei militare, stadion, pare, cоteva magazine şi
baruri, 223 de fmtоni.
Schimbоndu-şi de patru
ori pe an decorul,
plaiurile noastre
rămоn mereu оncăr-
cate de lirism şi vrajă.
Fermecaţi de pito-
rescul meleagului
natal, străbuneii şi-au
botezat vetrele cu
nume alese, expresive. Şapte localităţi
sоnt paşaportizate Frumoasa sau
Frumuşica. Unele se află оn podgorii,
altele оn zone de cоmpie, unele-s mai
vechi, altele mai noi, unele-s mai mari,
altele mai mici, dar toate au case
arătoase, livezi mоndre, gospodari de
ispravă. Nu face excepţie nici Frumuşica
de pe rоul Căinari, aşezată la jumătate
de cale pe şleahul secular dintre Bălţi şi
Soroca, mai la vale de "colonia" din 16
izvoare a satului Izvoare.
La periferia localitвţii, pe malul drept al rоului Căinari, оn 1955 arheologii au dezvelit o staţiune umană cu obiecte din epoca de piatră.
"Specialiştii au descoperit aici urmele
unei staţiuni primitive cu o vechime de
peste 9.000 de ani. Pe locul ei au fost
depistate oase de animale, cărbune de
lemn, aşchii şi unelte din cremene, datоnd
din mezolitic (mileniile XII-VII о. Hr.). оn
anii 4500-4000 о. Hr., aici a apărut un
sat, locuitorii căruia erau оn stare sв-şi
оnalţe case din lemn şi lut, cu sau fara
etaj, produceau unelte de muncă din
cremene, deşi le era cunoscută arama,
modelau vase de
argilă de diferite
mărimi şi bogat
оnf rumuseţate.
Satul a fost mistuit
de foe, probabil, оn
urma invaziilor
popoarelor
nomade. Pe vatra
părăsită a acestui
sat au fost găsite
vase de argilă şi
alte obiecte casnice
din eneolitic (mile
niile IV-IIIо. Hr.)Un S^ulptură strвveche
piatra, gasita la
alt sat s-a format Frumusica.
aici оn perioada anilor 800-1300. Arheologii au descoperit cimitirul acestuia, unde au fost atestate schelete umane şi obiecte din secolele IX-XIV [Ion Hоncu. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova).
Dar actuala aşezare e atestată documentar pentru prima data оntr-un izvod domnesc din 20 august 1588 cu denumirea Cosciug. In unele hrisoave de mai tоrziu este mentionat cu explicativul
1723, cоnd a fost sfinţită bisericuţa de lemn, cu acoperiş de stuf, оn pоlcul de case din apropierea podului aruncat peste rоu. Recensămоntul din 1803, făcut din porunca domnitorului Alexandru Moruzi, fixa оn Frumuşica, cu moară pe apa Căinarului, 31 de gospodării ţărăneşti, pe moşia spătarului Ioniţă Roset. In 1812, făcоnd schimb de moşii, spătarul trecu peste Prut, proprietar devenind aici Zamfirachi Stamo, care dăduse jurămоnt
geografic "Coşugeni pe apa Căinarului". Trăsurile poştale, faietoanele boierilor şi furgoanele negustorilor, care circulau de la Soroca spre Bălţi şi invers, făceau popas la hanul de lоngă trecătoarea rоului Căinari, cu o crоşmăriţă drăguţă şi primitoare.
- Unde vom lua masa? se оntrebau
călătorii.
- La frumuşica cu voce dulce şi vin bun.
Cuvоntul dezmierdător căpătă treptat
sens de localitate, оncetăţenit oficial оn
de credinţă ţarului Rusiei.
După ce decedă parohul Nicolae Irimiţa mantia de preot la Frumuşica o оmbrăcă feciorul lui Ion. Din iniţiativa acestuia populaţia puse mоnă de la mоnă şi timp de nouă ani (1836-1847) construi оn piatră actuala biserică "Sf.Arhanghel Mihail". оn apropiere se afla schitul Frumuşica, care avea o buna reputatie оn cоmpia Sorocii pe la mijlocul sec.XIX.
Fiul preotului Irimiţa Ion Ion, născut la Frumuşica pe 26 septembrie 1878 şi
decedat la Orenburg оn ziua de 30 ianuarie 1955, şi-a făcut studiile la universităţile din Odesa, Tartu şi Varşovia, a muncit ca profesorоn Varşovia, or.Troiţk din regiunea Celeabinsk şi la Taşkent, e autorul manualelor "Sintaxa limbii moldoveneşti" (1931) şi "Gramatica limbii moldoveneşti" (1934), ne-a lăsat moştenire cоteva studii preţioase de filologie contemporană.
Şcoala elementară din sat a apărut оn 1894. printre primii оnvăţători de aici au fost Gheorghe Spinei, Petru Căinăreanu, Hie Vlasă. Mai tоrziu funcţia de director o pre-luă Ion Toma-cinschi, născut la Frumuşica оn 1888, ' care provenea dintr-o familie de şleahtici revolu-ţionari imigraţi din Polonia оn Basarabia. Aceasta crescu o pleiadă numeroasă de cвrturari şi profesori universitari.
оn comparaţie cu recensămоntul din 1859, cоndоn Frumuşica vieţuiau 582 de oameni, către anul 1910 populaţia se dublase, ajunse la 1.022 de creştini, 40 de evrei şi 6 rascolnici. La biserica de aici veneau să aprindă lumоnări оn fata altarului şi 728 de mireni din Trifăneşti, 518 din Nicolaevca şi 341 din Alexandrovca.
Dicţionarul geografic al Basarabiei, оntocmit de Zamfir Arbore, arată că оn 1904 Frumuşica din volostea Năduşita, judeţul Soroca, avea "o populaţie de 897 suflete de răzesi, biserica, şcoală
elementară rusă", că "lоngă sat este un heleşteu" (lac bogat оn peşte).
304 ţărani din Frumuşica, fiind оmproprietăriţi оn 1922 cu 1.115 ha de pămоnt roditor, făcu statistica să constate peste un an: carieră de piatră, cooperativă agricolă "Albina", grădină de zarzavat, 2 mori, şcoală primară mixtă, biserica ortodoxă, primărie, 3 cоrciume. Dinamica populaţiei era impresionantă, оn 1933 satul avea 1.495 de locuitori, оn 1940 cu 423 mai mult -1.918 persoane.
Din 1918
paroh al bisericii
"Sf. Arhanghel
Mihail" e Gri-
gorie Iazinschi,
născut pe 2 oct.
1885, absolvent
al Seminarului
Teoretic, оn
serviciu din
1910. оmpre-
ună cu el lucra
cоntăreţ Ion
Oliniţchi (n.
1906), absol
vent al şcolii de
din Frumuşica. cоntăreţi, оn
serviciu la Frumuşica din 1929.
Anii care au urmat au lăsat răni adоnci. Din cei 94 de bărbaţi, chemaţi sub arme оn timpul războiului, 9 оn armata romвnă şi 85 оn trupele sovietice, au căzut оn bătălii 62. Numele lor sоnt incrustate оn granitul monumentului din curtea şcolii. Iată acest pomelnic moştenit din războiul al doilea mondial:
Andrei Aşinin (1918-1945), Andrei Bătrоncea (1899-1944), Daniel Bulai (1905-1945), Ion Bulai (1912-1945), Petru Bulai (1905-1945), Timofei Bulat (1917-1945), Pavel Caminschi (1906-1945), Alexei Carnevţov (1900-1945),
Moisei Ciobanu (1900-1945), Alexei Cernăuţeanu (1926-1945), Petru Chetraru (1925-?), Grigore Covaiciuc (1900-1945), Atanasie Codreaneţ (1912-1945), Efim Furtună (1900-1945), Efim Galac (1903-1945), Ion Gaşiţoi (1926-1845),' Teodor Gaşiţoi (1900-1945), Andrei Golovatоi (1900-1945), Gheorghe Golovatоi (1921-1945), Leontie Golovatоi (1903-1945), Nichita Golovatоi (1900-1945), Ion Groza (1922-1944), Vasile Groza (1900-1945), Atanasie Guţu (1903-?), Timofei Guţu (1901-1944), Vasile Guţu (1925-?), Tudor Lai (1911-1945), Ion Mihail (1926-1945), Vasile Mihail (1924-1944), Grigore Mo-rari (1914-1945), Constantin Moruz (1900-1945), Hie Mosienco (1924-1945), Alexei Munteanu (1900-1945), Anton Munteanu (1925-?), Efim Munteanu (1921-1945), Grigore Munteanu (1900-1945), Hie Munteanu (1900-1945), Ion A.Munteanu (1900-1945), Ion Gh.Munteanu (1906-1945), Ion V.Munteanu (1920-1945), Timotei Panfil (1900-1945), Tudor Panfil (1909-1945), Atanasie Patraşcu (1901-1944), Petru Popovici (1905-1945), Petru Rusu (1900-1945), Stefan Rusu (1900-1945), Ion Serbu (1926-1945),
Andrei Sihin (1900-1945), Vasile Tomacinschi (1925-1945), Andrei Tudos (1900-1944), Ion Tudos (1907-1945), Nicanor Tudos (1920-1945), Timotei Tudos (1900-1945), Tudor Tudos (1894-1944), Grigore Tăruş (1898-1945), Pavel Ţăruş (1909-1945), Gheorghe Ţurcanu (1924-1945), Tudor Vacarciuc (1900-1945), DionisieVlas (1914-1945), Grigore Vlas (1900-1945), Tudor Vlas (1900-1945), Tudor Zgavartai (1909-1945).
Alte 54 de persoane, smulse din cuibul strămoşesc şi deportate оn Siberia, sоnt enumerate оn volumul doi al "Cărţii Memoriei". Printre aceşti "chiaburi şi comercianţi", оntоlnim! copii care nu păşiseră оncă pragul şcolii. Ion Lai, fost membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, a fost ridicat оn 1941 оmpreună cu soţia şi 4 feciori, reabilitaţi abiaоn 1989. Simion Groza a оmpărtăşit aceeaşi soartă, оmpreună cu soţia şi 3 fiice. Efim Cernăuţeanu, оmpreună cu soţia, doi feciori şi o fiică, s-au pomenit tocmai pe Amur fara nici o vină. Publicăm, pentru veşnicie, această listă a durerii din perioada stalinistă:
Agapie Cernăuţeanu, Andrei Cernăuţeanu, Constantin Cernăuţeanu, Ecaterina Cernăuţeanu, Efim Cernăuţeanu, Eugenia Cernăuţeanu,
Ana
Fiodor Cernăuţeanu, Leonid
Cernăuţeanu, Dumitru Ciobanu, Ana
Clim, Feodor Clim, Ion Clim, Maria
Clim, Mihail Clim, Nicolae Clim,
Valentina Clim, Vasile Clim, Vasilisa
Clim, Eudochia Crăciun, Nicolae
Crăciun, Făina Gherman, Morco
Gherman, Pavel Gherman, Riva
Gherman, Afanasie Groza
Groza, Andrei Groza, Axenia
Groza, Elena Groza, Ion
Groza, Nina Groza, Simion
Groza, Tihon Groza, Simion
Groza, Vera Groza, Alexandru
Lai, Efim Lai, Grigore Lai, Ion
Lai, Irina Lai, Maria Lai, Petru
Lai, Vasile Lai, Alexandra
Munteanu, Efim Munteanu,
Efimia Munteanu, Iustina
Munteanu, Luca Munteanu,
Nicanor Munteanu, Nicanor
P.Munteanu, Pantelei
Munteanu, Tihon Munteanu, Ida Rogatca, Moisei Rogatca.
"Pentru afişarea a două foi volante cu conţinut antisovietic lоngă casa preşedintelui sovietului sătesc Frumuşica, r-nul Floreşti, locuitorii acestui sat Ion şi Ana Groza au fost privaţi de libertate pe termen de 10 ani, cu suspendarea drepturilor civile pe termen de 5 ani" (Elena Postică. Rezistenţa antisovietică оn Bas-arabia, 1944-1950).
Kolhozul "Progress" ("Progresul"), оntemeiat оn 1948, a fiinţat pоnă оn 1997. Aflat la 16 km nord de gara Mărculeşti, avоnd ogoare mănoase şi oameni harnici, el оşi făcu o buna reputaţie оn toată republica. La 1 ianuarie 1977 gospodăria colectivă Grigorie lazinschi.
dispunea de 49 tractoare, 20 combine şi 24 camioane, avea mijloace fixe de circa 3 mln ruble. Două decenii a condus această mare şi bogată gospodărie Efim Tofan, originar din Gura Camencii, participant la război, care оn 1957 s-a оnvrednicit de titlul de Erou al Muncii Socialiste. a fost deputat оn Sovietul Suprem al RSSM. S-a stins din viaţă la
28 martie 1971 şi este оnhumat la Frumuşica.
Pe treapta de vоrf a gloriei muncii a urcat şi şeful fermei de lapte marfă Dumitru Groza, născut оn Frumuşica la 4 octombrie 1927, cavaler al Stelutei de Aur, fost deputat оn Sovietul Suprem al RSSM.
Dumitru Groza
In acea perioadă Frumuşica s-a оmpo-dobit arhitectural cu -^ un palat de cultură. J şcoalв medie cu trei etaje, oficiu postal, punct medical, grădiniţă de copii, magazine şi ateliere pentru prestarea ser-viciilor, diferite obie-
ctive cu destinaţie de producţie.
Vasile Tudos, Aurica Ţăruş, Fiodor Guţu, Efim Simion, Mina Munteanu, Dana Tudos, prin osоrdia şi dăruirea lor au sporit vădit onoarea satului de baştină оn tot raionul Floreşti.
Publicistul Leonid Busuioc a dedicat Frumuşicăi de pe Căinari cartea de proză documentară "Pe un mal de rоuleţ" (1967), iar savanţii D.Antoniuc şi A.Nudelman - studiul "Letopisetul satelor Frumuşica şi Trifăneşti" (1961).
De o binemeritată autoritate se bucură colectivul pedagogic: cоte 20 şi chiar mai mulţi ani au trudit оn şcoala din Frumuşica Ana Porcescu, Vladimir Tomacinschi, Mihail şi Valentina Andrianov, Petru şi Larisa Palii, Ion Vrăjmaş, Greta şi Polina Cernăuţeanu, Vladimir Lai, Ana Cojocaru, Maria Caminschi, Valentina Mihail, Ion şi Maria Capcelea, Maria şi Elena Munteanu, Vera şi Ecaterina Groza, Veronica Zamăneagră, Nina Ţăruş ş.a. Anul de оnvăţămоnt 2005-2006 1-auоnceput 350 de elevi cu 27 de profesori şi 4 оnvăţători.
Şcoala de aici se mоndreşte cu discipolii săi diplomaţi, savanţi, ingineri, pedagogi, medici, agronomi, economişti, jurişti, ziarişti.
Dumitru Munteanu (n.18 martie 1939) a absolvit Institutul Agricol din Chişinău şi Academia de Ştiinţe Sociale
din Moscova. A lucrat conducător de brigadăоn satul natal şi agronom la Mingir, preşedinte de kolhozоn satul Cobani, prim-secretar al comitetului raional de partid Criuleni, preşedinte al Comitetului de stat pentru cultură fizică şi sport, şef de direcţie оn aparatul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Intre anii 1991-1996 s-a aflat la muncă diplomatică, a fost Reprezentant permanent, apoi Ambasador al Republicii Moldova оn Bielarus şi, prin cumul, Reprezentant permanent al RM оn Secretariatul Executiv al CS1. оn anii 1996-1997 a muncit şef de secţie la Cancelaria de Stat a RM, apoi şef al Departamentului de relaţii externe la SA "Virens", acum e pensionar. A fost deputat оn Sovietul Suprem al RSSM, e decorat cu ordinele ''Drapelul Roşu de Muncă" şi "Insigna de Onoare", i s-a conferit titlul Consilier de Stat clasa I.
Maria Bulat-Saharneanu, născută оn Frumuşica la 18 febr. 1954, a absolvit şcoala medie din localitate şi facultatea de ziaristică a USM. Experienţă profesională: corespondent, şef de departament оn probleme sociale la ziarul republican "Viaţa satului", consilier prezidenţialоn probleme sociale, redactor-' şef la revista "Femeia Moldovei". Deţinătoare a mai multor premii ale USM. Semnează cărţile de publicistică: "Dor de omenie", "Noaptea cu bocete". Membru al USM.
Sergiu Palii (n. 5 aug.1962), doctor оn chimie, laureat al Premiului republican pentru tineret оn domeniul ştiinţei şi tehnicii (1992). S-a născut оn familia pedagogilor Petru şi Larisa Palii din Frumuşica. A absolvit şcoala medie din satul de baştină şi f-tea de chimie a USM, a făcut doctorantura la ASM, după care a lucrat colaborator ştiinţific оn laboratorul de chimie a compuşilor coordinativi. A susţinut teza de doctor оn chimie, a publicat cca 35 de lucrări ştiinţifice. A fost vicepreşedinte al Consiliului tinerilor savanţi de la ASM, secretar ştiinţific al celei de-a XI conferinţe "Metode fizice оn chimia coordinativă". Ultimii zece ani trudeşte оn prestigioase laboratoare ştiinţifice din California. In săptămоnalul "Literature şi Arta" din 3 aug.1995 el scria: "Pentru a menţine nestinsă lumina din lumina vechiului schit, care s-a aflat la originea satului Frumuşica, ar fi creştineşte ca sătenii să rоnduiască cele necesare unei veritabile cinstiri a memoriei оnaintaşilor lor. Un prim pas ar fi conferirea numelui cărturarului Ion Irimiţa bibliotecii din sat. Iar pentru şcoala din Frumuşica nu se poate imagina alt nume decоt eel al ctitorului ei - оnvвţătorul Petru Tomacinschi. Vitregia sorţii a făcut ca consоngenii noştri Ion Groza şi Nicolae
Vieru, personalităţi consacrate оn domeniile lor de activitate, să se stingă prematur din viaţă. S-ar cuveni ca prin eforturile sătenilor şi ale celor ce i-au cunoscut şi respectat să se instaleze plăci comemorative atоt pe clădirile instituţiilor unde au activat, cоt şi la baştină, pe casele unde s-au născut. Pentru a oferi generaţiilor ce vin un exemplu demn de urmat, ar fi oportună crearea оn sat, оn cadrul şcolii, a unui muzeu al personalităţilor marcante din partea locului. Fie ca оnţelepciunea şi adevărul - aceste nepreţuite comori ale spiritului creştin - să pogoare lin asupra noastră, a tuturora, оntărindu-ne оn speranţa de viaţă veşnică că "lumina luminează оn оntuneric şi оntunericul nu a cuprins-o" (Ion, 1:7)"'.
Ion Groza din Frumuşica a devenit doctor habilitatоn ştiinţe tehnice, a lucrat şef de catedră la Universitatea Tehnică şi a decedat оn 1993. Gheorghe Groza e doctor habilitat оn medicină, munceşte la Spitalul Clinic Republican.
Comuna Frumuşica de pe apa Căinarului оmbrăţişează două aşezări -Frumuşica şi Frumuşica Nouă. Comună cu oameni frumoşi şi bogate tradiţii etnofolclorice. |
|
