R-nul Călărasi. Atestat la 10 mai 1807
NOTA STATISTICA . R.Ichel. Distanţe: pînă în c-rul r-nal
şi st. c. f. Călăraşi -14 km, pînă la Chişinău - -55 km. Mănăstirea
Frumoasa cu hramul "Sfоnta Treime". Gospodării -220, populaţia - 746
de locuitori. 2 agenţi economici. Gimnaziu, grădiniţă de copii, biblio-
tecă, 3 magazine, baie.
Acest cuib uman e o
podoabă codrea nă, aşezată оntre
dealuri оmpădurite
de o frumuseţe
f ermecătoare,
lоngă două iazuri
ce-şi varsă răcoarea оn albia rоului
Ichel. Un drum pietruit, aşternut pe lоngă
mănăstire, leagă satul cu şoseaua
Călăraşi-Răciula-Ţibirica-Orhei. Alt drum,
de ţară, urcă anevoios prin pădure la
altitudinea de 319 m. şi coboară оn
Bravicea, la autostrada Chişinău-Bălţi.
Siliştea la оnceput purta numele pоrоiaşului Biceag, apoi a оmprumutat denumirea schitului din apropiere -Frumoasa. Schitul şicătunul s-au оnfiripat, au crescut оmpreună pe moşie răzeşească. Sunt atestate оn acelaşi act de proprietate din 10 mai 1807 (Aurel Sava. Documente privitoare la tоrgul şi ţinutul Orheiului. Bucureşti, 1944). Iar dintr-o danie făcută de Iordache Bodiu la 31 octombrie 1810, оnainte de a se călugări, publicată de Aurel Sava оn aceeaşi culegere de documente, aflăm: "Adică eu Iordachi Călugăru fiindu că m-am оnchinat la sfănta mănăstire am dat şi parte me di vii cu voia ş'a ficiorilor, a
tuturor şi am dat şi doa poloboci vin danii la spit Frumoasa ţinuto Orheiu pe apa Ichelului, unde să prăznuiaşti hramu Adormirii Maicii Domnului să fii pomană moşilor, strămoşilor şi noao şi părentile Iftemi că stăpоnească cu paci оn veci. Şi pentru mai buna credinţa ne-am iscălit". Cine-i acest Eftimie? Cоnd şi cum a apărut schitul? La aceste оntrebări găsim răspuns оn culegerea "Mănăstirile din Basarabia", editată de arhimandritul Visarion Puiu оn 1919 la Chişinău. El explică: "Pe locul unde stă mănăstirea acuma, оnainte era o mare şi deasă pădure de stejari. La anul 1804 sau 1805 a venit pe acest loc răzeşul din satul Olişcani Efrem Iurcu. Era văduv şi dori să fie călugăr. După a lui rugăminte au mai venit pe urmă nu se ştie de unde trei ieromonahi: Serafim, Ioanichie şi Macarie şi un călugăr cu numele Afanasie, care la dоnşii se numea econom. Aceştia au săpat оn pămоnt şi şi-au făcut fiecare bordeieş şi trăiau оn ele. Ei aveau fiecare cite o carte de milostenie, aşa trăiau şi se hrăneau cu ce adunau de la creştini. Pe acest loc unde este mănăstirea, Efrem Iurcu avea o dreaptă răzeşie de pămоnt, dar fiindcă mica lui proprietate era numai de şapte stоnjeni, nu le era de ajuns. Atunci s-au оndreptat cu cerere către locuitorii satului
Bravicea, care le-au dăruit 50 stоnjeni. Si atunci Efrem lurcu a mai cumpărat pămоnt, astfel au mărit răzeşia lor оnspre răsărit pоnă la pоrоul Biceag, spre asfinţit pоnă la pоrоul Ichel, la miază-zi pоnă la pădurea ce se numeşte Rădiul şi оnspre miezul nopţii pоnă la hotarul Meleşenilor. Apoi i se dă mănăstirii şi o bucată de pădure. Şi aşa din dăruiri mari şi mici s-a adunat tot locul mănăstirii.
Mai sus pomeniţii monahi au gоndit să ridice o biserică şi sfătuindu-se cu răzeşii din Bravicea au ales locul. După ce au tăiat pădurea şi au curăţit locul, au sfinţit acel loc pentru biserică la anul 1805.
Mănăstirii i-au pus numele Frumuşica sau Frumoasa, pentru locul frumos, pe care e aşezată, şi a fost оntоiul egumen Serafim, care este ziditorul acestei biserici оn lemn a lui Efrem lurcu, iar оn schema monahală cu numele Eftimie. A stăreţit de la 1805 pоnă la 1830".
Pe lоngă mănăstire creştea şi cătunul de pe pоrоiaşul Biceag de sub pădure. In 1830 el оntrunea 22 de case, supuse administrativ plasei Crăsnăşeni. Peste
cinci ani aici trăiau 37 de familii (78 de bărbaţi şi 76 de femei), care aparţineau spătarului Petrache Roset. Printre ţăranii mai оn vоrstă оn 1835 erau Dumitru Spоnu, Ion Spătaru, Ion Văcaru, Eni Botezatu, Maria Vrabie.
оn 1870 Frumoasa intra оn ocolul Tuzora, număra 30 de gospodării cu 195 de locuitori, care posedau 22 de cai, 124 de vite mari cornute şi 760 de oi, dar, după cum menţiona statistica timpului, "trăiesc sărac".
оn 1872 pe lоngă mănăstire a fost dechisă o şcoală parohială, careоn 1877 a fost transformată оn spital militar cu 60 de paturi pentru ostaşii armatei ruse de pe teritoriul Basarabiei.
оn 1884 Mănăstirea Frumoasa stăpоnea 167 des. de teren agricol şi 187 des. de pădure, avea moară de apă pe rоul Ichel şi un cuptor de ars cărămidă.
Cu ajutorul financiar acordat de proprietarii Nicolae Pasat, Matfei Derojinschi, de starşinaua volostei Bravicea Constantin Magari şi ţăranii din localitate оn 1903 la Frumoasa a оnceput
să activeze o şcoală de alfabetizare. оn anul următor оnvăţătorul Ion Plăcintă organizează şi un cor bisericesc.
Dicţionarul geographic al Basarabiei, editat de Zamfir Arbore оn 1904 la
se aflau prăvăliile, oficiul postal, spitalul, administraţia şi judecata de ocol. оn 1915 statistica a оnregistrat оn Frumoasa 390 de locuitori (191 de bărbaţi şi 199 de femei). оn vara anului rebel 1917 staretul
Bucureşti, completează letopiseţul Frumoasei cu cifre şi fapte captivante: "Imprejurimele sunt pitoreşti. Călugării, оn număr de 40, sоnt toţi moldoveni. Serviciul divin se face оn limbile romвnă şi slavă.
Mănăstirea are două biserici, una construită la 1851 оn locul celei vechi de lemn, a doua la 1840. Posedă 1.720 deseatini pămоnt, pentru cari are trei hrisoave: zapisul da la 1807 a răzeşilor din satul Bravicea, оntărit de divanul Moldovei; zapisul de la 1817 de la aceiaşi răzaşi, оntărit de autoritвţile ruseşti, şi actul de vоnzare despre cumpărarea unei sfori de pămоnt, de la C. Pasatu, din anul 1847".
In 1910 satul Frumoasa număra 79 de gospodării (332 de locuitori),la Mănăstire trăiau 70 de suflete. Peste doi ani Vasile Manea şi-a demontat moara de apă, deoarece codrenii preferau să facă fănină la moara cu aburi din Bravicea, unde
Mănăstirii Frumoasa Dosifei a expediat organelor guberniale din Chişinău o telegramă alarmantă: dezertorii din armata ţaristă "i-au instigat pe ţărani să bată călugării, să prade averea Mănăstirii". Drept o impresionantă oglindă a timpului rămas оn istorie servesc şi paginile scrise de marele prozator romвn Mihail Sadoveanu (1880-1961), academician şi Erou national, care оn iulie 1919, după Unirea celor două maluri ale Prutului, a făcut o călătorie pe meleagurile noastre, lăsоndu-ne moştenire cartea "Drumuri basarabene", opera Iiterară-publicistică ţinută de comisarii roşii sub lăcată. Un capitol din aceste notiţe de călătorie poartă titlul "Frumoasa". Prin condeiul său inspirat scriitorul povestea: "După ce vedem Hоrjauca, Gвrbovăţ şi Răciula оn оncоntătoarele lor ascunzişuri din Codru, trecem printre dumbrăvi şi livezi la Frumoasa. Pe costişe line, оn soarele fierbinte, lanurile de grвu par revărsări
blonde de aur. Luciul lor dă parcă strălucire şi putere mai mare luminii. Secerătorii aplecaţi lucrează pBnă departe, pe tăcutele оntinderi:
Toată suflarea a ieşit la munca cвmpului, la secerişul grвului. Slujba cătră Domnul o оndeplinesc călugării poate mai bine aşa, subt larga boltă albastră, оn miresmele calde ale lanurilor şi'n tremurul melodios al ciocвrliilor".
Corifeiul literaturii romвne făcuse popasuri оn vara a. 1919 şi la Mănăstirile Răciula, Hоrbovăţ, Hоrjauca, оn tоrgurile Teleneşti, Căpreşti, Cotiujenii Mari, pe meleagurile sorocene.
оn sept. 1922 77 de ţărani din Frumoasa au fost оnzestraţi de autorităţile romвne cu 157 ha de pămоnt croit din moşia mănăstirii. Peste un an satul număra 103 case cu 217 bărbaţi şi 244 de femei, 3 grădini de zarzavat la Ichel, vii şi livezi mоndre оn podgorii, 4 mori de apă şi 2 de vоnt, oloiniţă, o fabrică de şiac, şcoală primară, primărie, o cоrciumă.
La 24-25 iunie 1933 оn Mănăstirea Frumoasa a oficiat o slujbă arhierească Mitropolitul Gurie. оn acel an şcoala primară din localitate petrecuse оn vacanţă 111 elevi, instruiti de оnvăţătorii Constantin Raţă şi Maria Mоncociu.
Autorităţile sovietice au găsit оn vara a. 1940 la Frumoasa 585 de locuitori, toţi de etnie romвnă.
оn primăvara anului 1944, cоnd frontul se stabilise pe valea rоului Cula, Frumoasa se afla оn raza de luptă a detaşamentelor sovietice de paraşutişti-diversionişti "Frunze" şi "Jurnalistul", care оşi făcuseră baze оn pădurea Bravicei şi Săsenilor. Conform Cărţii Memoriei (Chişinău, 2004, vol.IV) localitatea a pierdut оn eel de al doilea război mondial 20 de codreni, precum urmează: Bodоla Gheorghe Gheorghe
(1926-1945), Boicu Filip Gheorghe (1916-1945), Boicu losif Tudor (1918-1945), Casian Constantin Tudor (1925-1945), Ceban Alexei Ion (1925-1945), Ceban Efim Vasile (1913-1945), Ceban Grigore Vasile (1903-1944), Ceban Ion Gheorghe (1907-1945), Chilinca Ion Vasile (1902-1945), Latu Isae Mina (1920-1945), Moraru Sergiu Tudor (1916-1945), Muşinschi Gheorghe Ion (1921 1945), Muşinschi Pavel Ion (1917-1945), Olaru Gheorghe Rodion (1910-1945), Paic Alxei Andrei (1905-1945), Popa Ion Alexandru (1909-1945), Sadovnic Erotei Ion (1902-1945), Scorohod Ion Profirie (1908-1945), Sоrbu Tudor Anton (1920-1945), Verejan Victor Nicolae (1901-1944).
După ani pustiitori de război şi foamete, s-au desfăşurat deportări masive. Codreanul Andrei Ciobanu, inclus оn lista "chiaburilor", cоnd au venit să-1 ridice a tras un foe de armă оn căpitanul Morozov şi s-a furişat оn desişurile pădurii. Din sat au fost totuşi strămutaţi оn regiunea siberiană Kurgan:
Andrei Ciobanu cu soţia Xenia, fiica Elena, feciorii Petru, Sevastian şi Profir; Vasile Ciobanu cu soţia Ana, fiicele Zinovia şi Tamara; Isai Josan cu soţia Zinovia, feciorii Andrei şi Fiodor; Ion Latu cu soţia Maria, fiicele Parascovia şi Marfa; Constantin Vladimirov, acuzat "colaboraţionist".
Tudor Ţopa
Bibliografie
Anuarul seminarului teologic din Chisinău. Anul scolar 1925-1926. Chisinău, 1926.
Buletinul Institutului social romăn din Basarabia. Chişinău, 1937.
Mănăstiri basarabene. Chişinău, 1995.
Nica A. Monahismulоn Basarabia. 1812-1818. Bălţi, 1940
Sava A.V. Documente privitoare la tărgul şi ţinutul Orheiului. Bucureşti, 1944.
Ştirbu T.A1. Manifestări economice la Iurceni şi Nişcani. Chişinău, 1937.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-4419. Tel.primăriei -0-244-34-936.
