Meniul principalLincuri utile |
FLORITOAIA VECHE
R-nul Ungheni. Atestat la 26 noiem. 1643
NOTA STATISTICA . Distanţe: pină la c-rul r-nal şi st. c. f. Ungheni - 9 km, pină la Chişinău - 109 km. Populaţia - 920 de locui-tori. Gospodării ţărăneşti individuale. Biserică, gimnaziu, bibliotecă, casă de cultură, punct medical, 2 magazine ale cooperaţiei de consum. Comuna uneşte 3 sate - Floriţoaia Veche, Floriţoaia Nouă şi Grozasca. оn toate trei se instalează o reţea de gazificare.
Semenii acestui sat de
codru îngrijesc întinse
plantaţii de vii şi
livezi, care urcă pe
creste de dealuri,
unele ajungоnd pоnă
la o altitudine de
275-318 m. La est
se оnvecinează cu
Cetоrenii, la sud - cu cătunul Qrneşti, la
vest - cu aşezarea Grozasca. Din podgorii
se văd оn zare oraşele Ungheni şi Iaşi.
locaiităţile romвneşti de peste Prut
Ţuţora, Oprişeni, Moreni.
Precum susţine renumitul arheolog Ion Hвncu, primii oameni au vieţuit aici circa 3.300 de ani оn urmă. Siliştea оntemeiată de ei peste un timp a ars. Cam 2.700 de ani оn urmă aici s-a format un alt sat, care, de asemenea, a ars. Pe locul unde au trait oameni se găsesc bucăţi de lut carbonizat, cioburi de vase şi vestigii specif ice pentru epoca timpurie a fierului, secoleleVIII-Vlо. Hr.
După ce Dacia a fost cucerită de Imperiul Roman оn a. 106 e.n. aici s-au
fondat două sate, care au fiinţat pоnă оn a. 376 e.n., cоnd au fost prădate şi incendiate de huni. Pe locurile unde au fost satele antice se găsesc obiecte, vase din lut tipice pentru epoca romană din istoria Moldovei, sec. II-IV e.n. După tragedia din a. 376 e.n. mult timp oamenii parcă ocoleau aceste locuri pоngărite şi pоrjolite de mai multe ori. Tocmai după ce s-a constituit Ţara Moldovei, oamenii au оntemeiat un sat, dar şi acesta n-a existat mult. Pe vatra părăsită se observă urme de arsură (incendii), se găsesc oale de lut din sec. XV-XVI.
Floriţoaia Veche a fost atestată оn scris оn zapisul de la 26 noiem. 1643, cоnd "Boldescul ot Floriţoaia" apăru martor la cumpărarea de către cămăraşul Iorga a ocinelor nepoţilor lui Mihail Ciurea din s. Ciureşti cu 100 galbeni, moşii pe care-i aşezat astăzi oraşul Ungheni (Gh. Ghibănescu. Surete şi izvoade. Vol.III. Iaşi, 1907). Iar la 7 oct. 1660 citim оntr-un act de proprietate că "Floriţoaia din ţinutul Iaşi aparţine răposatului Iorga".
In 1803 Floriţoaia din ocolul Prutului avea 6 birnici ai boierului Tudor Pascal. Bisericuţa de lut fusese construităоn 1812. Alături de moşierul Pascal, оn 1821 a mai apărut un boier - medelnicerul Andoni Pantiniutisi, care se pricopsi aid cu un iaz. o moară, 5 vii şi 20 de livezi. оn 1835 biserica "Sf. Nicolae" era pusă pe seama diacului Andrei Rotaru оn vоrstă de 54 de ani. оn sat trăiau 42 de familii de ţărani. Ion Moraru depăşise 90 de ani, Nistor Vrоnceanu şi Gheorghe Mirchiş rotungiseră cоte 80 de ani. оn 1850 aici s-a născut Macarie Untu, care a absolvit Academia Teologică din Kiev şi a devenit profesor la Şcoala Duhov-nicească din Chişinău.
оn 1854 ţăranii din Floriţoaia au fost impuşi să pregătească pentru cavaleria armatei ţariste 8.000 puduri de fоn. Localitatea, secătuită de impozite şi nenumărate corvezi, bătută de epidemii şi calamităţi naturale, rămоnea mica şi săracă. оn 1859 eaоntrunea doar 37 de case, număra 104 bărbaţi şi 112 femei. Satul se afla оn continuare supus moşierilor din dinastia Pascal, ei stăpоneau aici 1.744 des. de pămоnt, boierului Bodescu оi revenea 581 des. оn timpul holerei din vara a. 1872 s-au născut 15 prunci, dar au decedat 42 de oameni.
Şi totuşi satul podgorean supra vieţuia. оn 1875 el avea 42 de case, 266 de suflete umane, 500 de vite cornute mari şi 2.050 de oi. оn anul următor ţăranii, оnarmaţi cu 25 de pluguri şi 30 de boroane, auоnsămоnţat 300 des. cu grоu, 50 - cu orz şi 5 - cu cartofi. Ei posedau 120 de stupi de albine, o moară de apă şi 2 mori de vоnt. оn 1888 aоnceput zidirea
unei biserici noi de carămidă, cu cheltuielile boierului Dumitru Cuţоlu, care a fost sfinţită оn 1890. Biserica şi-a luat hramul "Sf. Dumitru". Satul avea 102 gospodari.
în 1898 ţăranii posedau 376 des. de pămоnt, boierul Bodescu - 206 des.. noul
proprietar D. Cuţоlu - 1.698 des. Aceste cifre le repetă şi Zamfir Arbore оn "Dicţionarul geografic al Basarabief din 1904: "Floriţoaia, sat оn jud. Bălţi, spre sud de satul Cetоreni. Face parte din volostea Ungheni. Are 88 case, cu o populaţiune de 779 suflete. Locuitorii au pămоnt de оmproprietărire 376 desetine. Proprietarul D. Cuţălu (Cuţоlu - n.n.) are 1.698 desetine, iar căpitanul Bodescu -206 desetine. Sunt vii şi grădini cu pomi". La 29 apr. 1906 un alai de credincioşi cu cruci şi steaguri, care оnsoţeau Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Hоrbovăţ, a rămas pe noapte оn Floriţoaia, venea de la Moleşti spre Cetоreni.
оn 1910 satul nu aveaоncă şcoală, deşi număra 93 de curţi şi 382 de suflete. La 1 mai 1912 Banca zemstvei din Herson a scos la vоnzare 409 des. de pămоnt din moşia lui Cuţоlu pentru nişte datorii nerambursate. Оnl915 Floriţoaia Veche
număra 242 de bărbaţi si 211 femei.
Instigaţi de bolşevici, оn 1917 ţăranii au luat cu forţa roada şi pămоntul moşierului din Floritoaia. Pretutindeni оn satele basarabene domnea haosul, dezertorii din armata taristă de pe Frontul Roman se uneau оn bande de tоlhari, devastau dughenele, aprindeau conacurile boiereşti, prădau locaşele sfinte. Sfatul Ţării a chemat оn ajutor armata Romвnă, apoi la 27 martie 1918 a votat Actul Unirii Basarabiei cu Romania.
In toamna a. 1922 Instituţia Romвnă "Casa Noastră" i-a оnzestrat pe 99 de ţărani din Floritoaia Veche cu 285 ha de pămоnt. In anii treizeci biserica rămăsese fara preot şi unele servicii le săvоrşea doar cоntăreţul loan Popovici (n.1888) cu studii speciale, se afla оn lucru din 1906.
In 1933 satul număra 527 de locuitori, Gheorghe Cuţоlu avea moară, Teodor Rusu şi Nicolae Damian - cоte o cоrciumă. Şcoala primară cu doi оnvăţători, Silvestru Cătuneanu şi Serafima Popescu, era frecventată de 107 din cei 156 copii оn vоrstă de 5-16 ani.
Administraţia sovietică, adusă pe tancuriоn 1940, a оnregistrat оn Floritoaia Veche 660 de locuitori (635 de moldoveni, 4 ucraineni şi 21 de ruşi).
Războiul, foametea şi deportările au tăiat nemilos şi оn populaţia acestui sat de codru. Schijele şi gloanţele au curmat vieţile podgorenilor:
Anatolie Bambuleac (1923-1945), Ion Cozaru (1910-1945), Ion Drăgan (1920-1945), Stefan Dumitraş (1912-1944), Chiril Gavrişev (1924-1945), Ion Gorincioi (1918-1945), Nicolae Gorincioi (1907-1945), Nicolae Grigore (1921-1945), Vladimir Iachim (1915-1944), Anton Irimca (1900-
1945), Mihail Moraru (1908-1945), Vasile Moraru (1912-1945), Chiril Rusu (1926-1945), Mihail Tanja (1919-1945), Constantin Uşurelu (1922-1945), Sergiu Vieru (1915-1945), Stefan Visan (1916-1945).
In războiul de la Nistru pentru demnitatea şi independenţa ţării la 17 iunie 1992 a dispărut fara urmă la vоrsta de 20 de ani militarul оn termen Hie Mihalache, născut la 12 aug. 1972 оn Floritoaia Veche, fiind оncadrat оn Brigada de artilerie "Prut" pe platoul de la Tighina.
Amintiri amare au lăsat şi deportările forţate staliniste, оn ţinutul Altai, regiunile Tomsk şi Tiumen, au fost strămutaţi: Vladimir Cucu cu soţia Vera, feciorii Grigore şi Nicolae; Constantin Halipli cu soţia Tamara, fiica Camelia, feciorii Alexandru şi Eugen; Gheorghe Istrati cu soţia Maria, feciorii Nicolae şi Vasile; Alexandru Paladi cu soţia Domnica, fiicele Elizaveta, Maria, Serafima şi Tatiana; Ion Podaru cu soţia Ioana şi fiul Vasile; Tudor Popovici cu soţia Zinova; Constantin Rusu cu soţia Parascovia şi fiica Claudia.
Nina Ermurache Ilie Mihalache
Primul recensămоnt de după război, din aug. 1949, a constatat оn Floritoaia Veche 616 suflete. Populaţia, inclusă pe timpuri оn raza comunei Cetоreni, unde activa sovhozul-fabrică "Kotovsk", s-a
specializat оn viticultură şi pomicultură. Aceste ramuri predomină оn agricultura localităţii şi оn prezent. Căci podgoriile din zona Corneştilor sunt menite pentru aşa ceva.
Bogăţia şi frumuseţea meleagului şi-au găsit ecou răsunător оn muzica populară interpretată cu atоta patimă şi măiestrie de actriţa Nina Ermu-rache, n.15 iulie 1949 оn Floriţoaia Veche. Ea a făcut studii la Şcoala medie de muzică "Stefan Neaga" din Chişinău. A fost coristă оn Capela corală "Doina", solistă a Orchestrei de muzică populară "Folclor" a Radioteleviziunii, a
Orchestrei de muzică popularв "Moldoveneasca" şi a Orchestrei de muzică populară "Arta" din Chişinău. Maestru оn Artă. Cоntecele populare "Lăsaţi-mă să cоnt", "Sunt fata de moldovean", "Frunză verde iasomie", "Aseară la poarta mea", "Dragostea e o boală grea", "Măi cucule blestemat", interpretate de ea, adună nenumăraţi admiratori. Activ-itatea ei scenică e reflectată cu iubire şi respect оn "Enciclopedia interpreţilor din Moldova" şi оn enciclopedia "Femei din Moldova". |
|
