Meniul principalLincuri utile |
FLORESTI
Oraş, centru raional. Atestat la 20 aug. 1588
NOTĂ STATISTICĂ . R. Răut. Distanţa pînă la Chişinau -131 km. Populaţia -15.520 locuitori; 1.219 subiecţi economici, inch 539 оntreprinderi individuale, 20 SA, 96 SRL, 12 cooperative, 23 оntreprin-deri de stat; sectorul industrial -13 agenţi economici, inclusiv 6 оntreprinderi mari, dintre care 4 - din industria de prelucrare, 1 - industria uşoară, 1 - industria sticlei; reţeaua de apeduct -112 km, conducte de gaze naturale - 53,6 km; fondul de locuinţe - 274.578 mp; fondul funciar -1.512,3 ha; fondul forestier -110 ha; unităţi comerciale "Universal coop" şi agenţi privaţi; staţie de cale ferată, gară auto, 4 oficii de telecomunicaţii; 3 şcoli medii, Liceul teoretic "Ion Creangă", o şcoală primară, 2 grădiniţe de copii; Şcoală profesională polivalentă; biblioteca orăşenească "Ion Creangă" cu 2 filiale; centru al medicilor de familie,
spital raional cu 380 de paturi, staţiune de asistenţă medicală de ur-
genţă; 3 case de cultură. Muzeul de Istorie şi Etnografie, şcoala de arte;
o librărie, un cinematograf, 3 monumente, un stadion, 3 parcuri.
Calea Răutului a avut menirea să devină vatra strămoşească, leagănul multor aşe-zări omeneşti оncă din străfundurile timpului.
Fiecare domni-tor al Moldovei căuta să-şi "miluiască" slugile credincioase. Nu a fost o excepţie nici Petru Şchiopul. Menţionоnd că Andrei, hatman de Suceava, i-a slujit "cu dreptate şi credinţă", domnul оl miluieşte cu un sat care a fost domnesc "anume Zavodinele, ce-i оn ţinutul Sorocei, pe apa Răutului". Dar după prima оntărire, mai multe sate, nefiind de acord, "s-au sculat... şi s-au tоnguit nouă". S-a făcut o nouă hotărnicire la 20 august 1588.
Iată cum e descris hotarul s. Zavadine: movila Bobenilor - satul lui Beliciu (Belicenii de astăzi) - vоrful Sоngereilor - spre r. Solonet - movila din vоrful Odăilor despre Soloneţ -Valea Miceştilor - vоrful rediului Florii - pe marginea drumului la deal, iar de acolo la obоrşia Bоrsanei - movila lui Ivaşco, ce-i оn vоrful Vоrtopului - satul Schindereşti - gura
Cuboltei. (Ghibănescu Gh. Surete si izvoade. Iasi, 1914, vol.IX, p.52.)
Am subliniat " vlrful rediului Florh". Exista, deci, o pădurice a lui Florea, de la care, se afirmă, оşi trage obоrşia localitatea Floreşti de pe Răut.
De aceea unii cercetători şi autorităţile locale au considerat că e corect să aleagă, din toate versiunile, ziua de 20 aug. 1588 drept data a atestării documentare a aşezării omeneşti, care a crescut şi a devenit or. Floreşti.
A mai existat cоndva оncă un sat care, cu trecerea anilor, s-a contopit cu localitatea Floreşti şi şi-a pierdut numele - Bălăbăneşti.
Moşia a mai aparţinut cronicarului Miron Costin, fiicei sale Maria, de la care a trecut оn mоinile lui Iordache Cantacuzino (Deleanul). Acesta avea o fiică, Maria, care se căsători cu marele logofвt Costache Ghica. Generosul socruоi dădu de zestre ilustrului său ginere mai multe moşii, inclusiv Floreştii.
оn 1772-1773, conform recensămоn-tului efectuat de administratia militară rusă, satul Floreşti aparţinea spătarului lordachi Cantacuzino. оn sat erau 33 de case, 2 fete bisericeşti, 30 de moldoveni liberi {vecinia, adică iobăgia, fusese desfiinţată оn 1742) şi o văduvă {Moldova оn epoca feudalismului. Chişinău, 1975, vol.VII, partea I, p.l68.)оn 1774 оn satul Floreşti s-au оnregistrat 63 case locuite, 6 case pustii, poştă, 2 preoţi şi 5 văduve. оn 1786, Iordache Cantacuzino stăpоnea şi moşia Nemţeni, pe care o pretindea şi spătarulEnachiMilo(Uricariul..., vol.XVII, p. 165.)
Recensămоntul din 1817 ne prezintă următorul tablou: "Floreştii A. (adică sat оnstărit - n.a.). 2 preoţi, 1 dascăl, 1
pălămar; 70 gospodari, 8 văduve, 27 burlaci; оn total: 101 bărbaţi, 8 văduve (aceştia erau capi de gospodării - n.a.). Pe Răut, pe moşia d-lui logofăt Costachi Ghica: 100 fălcisălişte, 300 f. fоnaţ, 400 f. loc de arat, 300 f. imaş" {Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău. 1928, vol.XVIIL p.73.) '
Guvernul rus оi оntareşte moşia generalului Semion Starov. оn 1837 el vinde coloniştilor evrei, pe 12 ani, 400 fălci din moşia sa Cot, ei оntemeind o colonie agricolă din care a crescut oraşul Mărculeşti. Generalul Starov a decedat оn 1856, la Petersburg. Moşia trece оn gestiunea văduvei sale Varvara Starova.
Calificativul tоrg pentru Floreşti apare pentru prima data оn listele localităţilor Imperiului Rus, alcătuite оn 1859. Ce-i drept, se considera un tоrg al propri-etarului de moşie. Avea 135 case, 415 bărbaţi şi 383 femei, o biserică.
оn 1862 aici era dislocat statul major şi compania a 3-ia a batalionului I al regimentului Praga din Divizia a 15-ea de infanterie, rămasă оn teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru, ocupat de Rusiaоn 1812. Locuitorii tоrguşorului erau obligaţi să-i cazeze şi să-i hrănească pe militari. Această obligaţie se numea prestaţia de оncartiruire sau de cantonare, introdusă de statul rus asupra ţăranilor plus la toate impozitele pe care le plateau ei.
In 1865 moşia tоrgului Floreşti, satului Mărculeşti şi locul din pustiu Saca, avоnd 5.782 des. 845 stоnjeni pătraţi, aparţineau moşieresei Starova. Dоnsa moare оn 1872. Soţii Starov neavоnd copii, moşia trece, printr-un nepot al lor, ştabs-căpitanul Vladimir Bulgarov, căsătorit cu Ana Acaţatov, la fratele Anei, Victor Acaţatov, nobil basarabean, şi fiicelor lui Bulgarov - Maria Pleşkov şi Nadejda Erizan (Bezviconi Gh. Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru. Bucureşti, 1943, vol.11, p.161.)
In 1870 tоrgul Floreşti e atestat ca centru de voloste. Aici se aflau cоrmuirea
auоmprumutat 1.745 puduri de porumb pentru seminţe şi alimentaţie, оn 1891 -deja 1.840 puduri la 92 gospodării, оn 1892 -1.356 puduri la 260 de familii cu 1.104 suflete.
Viaţa grea, subnutriţia, epidemiile de boli şi alţi factori sociali nefavorabili făceau să crească morbiditatea şi mortalitatea оn tоrg.
Zamf ir Arbore оn Dicţionarul geografic al Basarabiei (1904) prezintă următorul tablou: "Floreşti, tоrg, оn jud. Soroca, centrul volostei Floreşti, aşezat оn valea Răutului, la un km vest de staţia căii ferate Floresti. Prin sat trece linia căii ferate
de voloste, o şcoală populară, un spital al zemstvei, sectorul 4 al judecătorului de pace. In fiecare an dintre 1870-1875 a bоntuit ciuma dobitoacelor.
In cadrul reformei agrare ruseşti, conform Regulamentului din 14 iulie 1868 pentru Basarabia, 181 de locuitori au primit оn folosinţă de lungв durată 1.720 des. din pămоntul moşieresc. Actul statutar al moşiei a f ost pus оn aplicare la 3 iulie 1870. '
Ducоnd o viaţă grea, mulţi ţărani solicitau оmprumut de pоine de la zemstva judeţeană, pentru a ajunge pоnă la roada nouă. оn 1888, de pildă, 87 de gospodari
Bвlţi-Jmerinka. Are 2913 suflete de Romвni răzeşi: biserică; două şcoli, una de băieţi şi una de fete, ambele ruseşti; vite 643 capete; grădini; 3 mori de vоnt. Aici e centrul ocolului medical care cuprinde volostea Floreşti, parte din volostea Pepeni şi parte din volostea Vascăuţi, avоnd 27 sate, o colonie şi tоrguşorul Floreşti".
оn 1905 este menţionată centrala telefonică. La 22 septembrie 1906 zemstva judeţeană permite deschiderea circulaţiei cu automobilele pe ruta Soroca-Floreşti. La 15 ian. 1912 adunarea locuitorilor cere deschiderea
unui punct veterinarоn tоrg. Se deschide la 3 noiembrie 1912. La 1 martie 1912 zemstva judeţeană decide deschiderea unei biblioteci publice оn tоrgul Floreşti.
оn 1908 se adoptв hotărоrea de a construi un pod de metal peste Răut.
оn 1908 zemstva permite organizarea iarmaroacelor săptвmоnale. In 1911 se organizează o mare staţie de оnchiriere a inventarului agricol.
După Unirea din 1918 оncepe realizarea reformei agrare basarabene, initiate de Sfatul Ţării si decretate de regele Romвniei. In cadrul ei, 450 de locuitori din Floreşti au fost оmproprietăriţi
recensămоntul general al populaţiei Romвniei din 29 decembrie 1930, cоnd se оnregistrează două aşezări cu denumirea Floreşti оn plasa Floreşti a jud. Soroca:
Floreştii Noi: 1.163 locuitori (527 bărbaţi si 606 femei), 278 gospodării, 237 case; structura naţională: 425 romвni, 2 germani, 271 ruşi, 3 ucraineni, 53 poloni, 372 evrei, 2,ţigani; ştiutori de carte: 367 bărbaţi şi 342 femei sau 72,2 la sută din numărul persoanelor trecute de 7 ani;
Floreşti sat: 2.657 locuitori (1.565 bărbaţi şi 1.092 femei), 533 gospodării
cu 1.782 ha de pămоnt.
оn 1923-1924 tоrgul Floreşti era reşedinţă de plasă. Avea judecătorie de ocol, 1 şcoală medie mixtă, 4.555 locuitori.
оn 1929 tоrgul avea 2.092 locuitori, fabrica de ape gazoase a lui Leiba Balaban, Banca populară "Vulturul", cooperativa agricolă "Floreşti", 3 mori, depozite de vin ş.a. unităţi industriale, comerciale, de prestări servicii, 2 biserici ortodoxe, 2 sinagogi, 1 spital, 2 şcoli primare.
Tabloul eel mai veridic ni-1 prezintă
individuale şi 2 colective, 431 case; structura naţională: 2327 romвni, 11 unguri, 59 germani, 81 ruşi, 5 ucraineni, 2 bulgari, 4 cehi, 9 poloni, 149 evrei, 9 ţigani; ştiutori de carte - 878 bărbaţi şi 297 femei sau 53,1 la sută din numărul persoanelor оn vоrstă de la 7 ani оn sus.
Puterea sovietică оnregistrează оn noiembrie 1940:
оn orăşelul Floreşti, 1.222 locuitori, inclusiv 461 moldoveni, 285 ruşi, 3 ucraineni, 473 - de alte etnii, cum se scria pe atunci despre evrei şi ţigani,
- оn satul Floresti: 2.275 locuitori. |
|
