R-nul Drochia. Atestat la 14 dec. 1585 cu denumirea
Gnilovoda, Ghizdita
NOTĂ STATISTICA . Distanţe: pоnăоn c-rul r-nal - 20 km, pînă la st. c. f. Ghizdita - 3 km, pînă la Chişinău -178 km. Gospodării 760, populaţia -1.436 de locuitori, dintre care 1.427 sunt români basara-
beni. SRL "Fоntоniţa S.P.", gospodării ţărăneşti - 93. Fоntоni - 321, iazuri - 4. Moşia satului - 3.042 ha, dintre care terenuri arabile - 2.055,6 ha, livezi - 407 ha, păşuni -169,4 ha, teren intravilan -169,4 ha. Biserică,
gimnaziu, sucursală a Băncii de Economii, oficiu postal, centru al medicilor de familie, cămin cultural, 2 biblioteci, grădiniţă de copii, un magazin şi 3 baruri. Comuna uneşte 2 unităţi administrative: Fоntоniţa şi cătunul gării Ghizdita.
Sat în cîmpia Sorocii,
оntre oraşele Drochia
şi Donduşeni, pe un
pоrоu-afluent de stоnga
al rоului Răut. Cea
mai оnaltă colină, spre
Baraboi, are o
altitudine de 230 m.
Pоnă la reforma
administrativ-teritorială din 2002 оn
componenţa comunei mai intrau şi
aşezările Antoneuca, Pervomaiscoe,
Sergheuca.'Moşia satului moşteneşte 2
movile funerare din epoca bronzului.
ESM scrie: "оntre 1523 şi 1781 siliştea se numea Hnilovoda, din 1781 - Ghizdita, de la 23 ian. 1965 - Fоntоniţa". Cercetătorul Vladimir Nicu оnsă (vezi оndreptarul bibliografic "Localităţile Moldovei оn documente şi cărţi vechi1), consideră că această vatră străbună a fost atestată оn scris la 14 dec. 1585 cu denumirea Gnilovada. Aceeaşi părere are şi istoricul T. Balan (vezi culegerea "Documente bucovinene''(Cernăuţi, 1939, vol.V).
оn 1599 moşia satului Gnilovada aparţinea Mănăstirii Voroteţ. Recen-sămоntul din 1772-1773 a găsit aici 32 capi de familii, toţi birnici ai Mănăstirii Voroteţ.
Revista "Arhivele Basarabiei" nr.4 din 1934 scria că "după ce satul Cubolta a fost devastat de oştirile ruseşti, preotul şi toţi oamenii de acolo s-au mutat la Gnilovada, luоnd cu ei şi odoarele bisericii". Aceasta s-a оntоmplat оn 1793.
Moşia şi satul Ghizdita cu cei 50 de birnici оn 1804 a fost cumpăratв de tovărăşia boierilor bucovineni Teodor Musteaţă, Nicolae Roset şi Iordache Balş. Bisericuţa de lemn de aici fusese construită оn 1784, dar la 27 dec. 1813 o parte din moşia satului devine proprietate a spătarului Ioniţă Başotă, o altă parte aparţinea boierului Dumitrache Bogdan, careоn 1817 posedaоn Ghizdita 700 fălci de fоnaţuri, 700 fălci de toloacă şi 300 fălci de arătură, 3 iazuri şi 84 de gospodării ţărăneşti. Biserica avea 2 preoţi. оn familia preotului Vasile Bejan
se născu (la 1841) fiul Feofil, care mai tоrziu a absolvit Seminarul Teologic din Chişinău şi va оmbraca rasa de preot.
In 1857 moşia Ghizdita a fost acaparată de comerciantul Hristofor Stepanov. Recensămоntul din 1859 trecu aici оn registre 131 de case, 401 bărbaţi şi 391 de femei, o biserică ortodoxă. оn 1862 pe lоngă biserică a fost deschisă o şcoală parohială cu o duzină de copii. La 1 ian. 1865 urmaşii moşierului Stepanov stăpоneau оn Ghizdita 4.401 des. de pămоnt. оn anii 1866 şi 1872 satul a trecut printr-o cumplită epidemie de holeră. оn 1875, conform datelor aduse de Alexandr Egunov, satul numără 170 de case cu 434 de bărbaţi şi 395 de femei, care ţineauоn gospodăriile lor 124 de cai, 280 vite mari comute şi 920 de oi. Centrul de recrutare luase la evidenţă toţi bărbaţii din localitate.
La оnceputul lui 1882 situaţia se schimbă оn favoarea ţăranilor: 178 de săteni posedau 1.464 des. de pămоnt, pe cоnd boierii aveau оn posesie 736 des. In 1890 Ghizdita din ocolul Tоrnovei avea 221 de gospodării, оn care locuiau 548 de bărbati şi 497 de femei. Peste doi ani, care au fost ani grei, secetoşi, boierul Gheorghe Buruiană vinde zemstvei
judeţene 1.540 puduri de porumb pentru a fi date cu оmprumut ţăranilor nevoiaşi. Aici mai are conac Robert Stepanov, feciorul comerciantului Stepanov. оn 1897 la şcoala de alfabetizare din sat este angajat оnvăţător Filip Iapăscurtă, care pe 15 ian. 1900 a fost menţionat cu o Gramotă de laudă a Ministrului оnvăţămоntului public. Paralel mai activa şi o şcoală parohială pe lоngă biserică.
Zamfir Arbore dă o caracteristică laconică acestei aşezări оn Dicţionarul geografic alBasarabiei(Bucureşti, 1904): "Ghizdita, sat оn jud. Soroca, volostea Tоrnova, alături de linia căii ferate Bălţi -Ocniţa. Are un heleşteu de 109 stоngini deasupra nivelului mării. Are o populate de 1097 suflete de ţărani romвni; biserică; şcoală elementară rusă; 300 vite mari; 200 oi; grădini". оn 1910 localitatea оntrunea 284 de case cu o populaţie de 1.386 de suflete. Al optulea an făcea slujbă оn biserica de aici preotul Gheorghe Sumnevici, avоndu-1 dascăl pe Mitrofan Ghоrlea. Şcoala parohială, pusă оn grija lui, a adunat оn bănci 50 de băieţi şi 10 fete. оn 1915 şcoala parohială era frecventă de 135 de elevi, cea laică - de 52. Satul numără 663 de bărbaţi şi 653 de femei.
După actul Unirii din 1918, Instituţia romвnă "Casa Noastrв" оi оmpropri-etăreşte pe 324 de ţărani din Ghizdita :u 1.025 ha de pămоnt. оn 1923 satul era alcătuit din 350 de curţi, avea moară :u aburi, şcoaiă primară, 3 cоrciumi. Drintre boiernaşi оn 1933 s-au ridicat harnicii agricultori Teodor Semoschevici, Aiexei Dolghi, Grigore Rotaru, Grigore 3uruiană.
La 10 noiem. 1940 autorităţile ~ovietice auоnregistrat оn Ghizdita 2.432 ie oameni, inclusiv 2.298 români :;sarabeani, 95 - ruşi, 6 - ucraineni, restul - de alte etnii. Apoi peste sat, ca s: peste întreaga republică, au dat navală
orocirile una după alta: războiul, -:r:demiile, foametea, deportările,
r.ectivizarea forţată. In morminte : r:о;eşti comune zac:
Bădărău Tteodosie Constantin
1912-1945), Belinschi Timotei
Dumitru (1909-1945), Brinişter Nicolae Ion (1909-1945), Brinişter Nicolae Serafim (1913-1945), Brоnză Alexandru Simion (1923-1945), Brоnză Dumitru Ion (1925-1945), Brоnză Grigore Nicolae (1922-1945), Brоnză Pavel Ion (1923-1945), Brоnză Tudor Nicolae (1918-1945), Bruzniţchi Ion Procopie (1914-1945), Cagu Atanasie Gheorghe (1912-1945), Chetraru Constantin Simion (1902-1945), Chistrea Ion Tudor (1922-1945), Chistrea Tudor Andrei (1909-1945), Cioinac Tudor Vasile (1923-1945), Cioinac Vasile Filip (1919-1945), Cisteacov Gheorghe Teofil (1914-1945), Conişescu Petru Iacob (1925-1945), Copacinschi Andrei Ignatie (1912-1945), Copacinschi Stefan Tarasie (1925-1945), Cuşnir Ion Vasile (1902-1945), Donici Constantin Simion (1912-1945), Donici Vladimir Petru (1923-1945), Dorogan Dumitru Avacum (1924-1945), Dorogan Simion Avacum (1924-1945), Dudău Alexandru Anton (1904-1945), Dudău Grigore Anton (1923-1945), Dudău Stefan Ion (1918-1945), Efrem Stefan Eremia (1919-1945), Eni Ion Petru, Eni Trifon Ion (1919-1945), Gribincea Dumitru Alexandru (1926-1945), Griţco Grigore Ion (1911-1945), Gritco Petru Calistrat (1923-1945), Malanciuc Pintilie Simion (1913-1945), Măroi Ion Ion (1922-1945), Mihailov Nicolae Leonte (1904-1945), Moscalu Isidor Timotei (1917-1945), Popescu Filip Darie (1906-1945), Pricon Gavril Macarie (1924-1945), Pricon Iacob Ion (1926-1945), Pricon Simion Ion (1903-1945), Publer Efim Tudor (1915-1945), Publer Tudor Gheorghe (1922-1945), Raznovan Aristide
Ion (1918-1945), Raznovan Gheorghe Mihail (1920-1945), Raznovan Ion Trifon (1922-1945), Raznovan Mihail Ion (1924-1945), Raznovan Mihail Trifon (1919-1945), Rusu Dumitru Efim (1924-1945), Rusu Petru Iacob (1898-1945), Saji Dumitru Carp (1923-1945), Samoraslă Daniel Grigore (1919-1945), Samoraslă Iacob Gheorghe (1925-1945), Samoraslă Teodosie Iacob (1902-1945), Sotnic Mihail Ion (1903-1945), Sotnic Vasile Ion (1906-1945), Ţurcan Ion Vasile (1903-1945), Vatamanu Anatoilie Iosif (1909-1945), Vatamanu Gheorghe Darie (1909-1945), Vatamanu Iacob Atanasie (1919-1945), Vatamanu Iacob Ion (1919-1945), Vatamanu Tudor Stefan (1927-1945), Vatamanu Vasile Mihail (1925-1945), Zalda Alexandru Tudor (1920-1945), Zaporojanu Filip Victor (1919-1945), Zaporojanu Ion Efim (1907-1945), Zaporojanu Nicolae Alexandru (1919-1945), Zaporojanu Victor Ion (1900-1945).
Deportările staliniste, facute sub arme оn puterea nopţii, au răpit din acest sat de gospodari 79 de oameni, risipindu-i prin regiunile siberiene Tomsk, Novosibirsk şi Kurgan. оi enumerăm pe toţi acei, care au trecut prin iadul organizat de bolşevici pe pămоntul nostru, fapta aceasta rămоnоnd un Western pentru venetici şi cozile lor de topor. Pătimiţii sunt:
Afanasie Brişner, Anton Brişner, Casian Brişner, Parascovia Brişner, Vera D. Brişner, Vera I. Brişner, Alexandru Buruiană, Natalia Buruiană, Avram Chistruga, Nadejda Chistruga, Ion Chiţan, Elena Dolghi, Eugenia Dolghi, Iustin Dolghi, Zinaida Dolghi, Avronia
Donici, Ecaterina Donici, Olga Donici, Teodor Donici, Teofil Donici, Alexandru Dorodean (Dorojan), Eudochia Dorodean, Ana Dorojan,
Alexandru G. Eni, Andrei Eni, Ecaterina Eni, Efimia Eni, Elizaveta Eni, Iocob Eni, Ion Eni, Maria Eni, Petru Eni, Stepanida Eni, Vera Eni,Vasile Eni, Eugenia Efrem, Fiodor Efrem, Iurie Efrem, Natalia Efrem, Stepanida Efrem, Vladimir Efrem, Anton Foamete, Alexandru Fedoruţă, Alexei Fedoruţă, Anastasia Fedoruţă, Efim Fedoruţă, Galina Fedoruţă, Lidia Fedoruţă, Maria Fedoruţă, Olga Fedoruţă, Axentie Gheorghiţă, Domnica Gheorghiţă, Elizaveta Gheorghiţă, Feodosia Gheorghiţă, Maria Gheorghiţă, Nicolae Gheorghiţă,
Vasile Gheorghiţă, Anton Grumează, Alexandru F. Roznovan, Alexandru I. Roznovan, Elena Roznovan, Filip Roznovan, Ion Roznovan, Maria Roznovan, Nina Roznovan, Petru Roznovan, Vera Roznovan, Anastasia Sоrghi, Vasile Sоrghi, Anisia Ţurcanu, Anton I. Ţurcanu, Anton M. Ţurcanu, Maria Ţurcanu, Vladimir Ţurcanu, Varvara Ataman.
La 24 sept. 1947, оn timp ce populaţia mureaоn masă de foame, ziarul "Sovietskaia Moldavia" consemna din Ghizdita: "Fruntaşii predării pоinii la stat".
K-zul "Molodaia Gvardia" ("Garda Tоnără") organizat aici s-a specializat оn culturi tehnice, pomicultură, legumicultură si creşterea animalelor si оn 1976 s-a ales cu un beneficiu de 477 mii de rub. A construit un complex pentru şcoala medie, casă de cultură, punct medical, grădiniţă de copii, un monument consacrat consătenilor căzuti оn războiul din 1941-
1945, diferite obiective de producţie. Dar odată cu declararea independenţei Republicii Moldova agricultura satului a cotit de pe platforma socialistă spre economia de piaţă, bazată pe proprietatea ţăranilor asupra pămоntului. De atunci 93
de gospodării оşi lucrează ogoarele proprii оn mod individual, restul s-au asociatоn SRL "Fоntоniţa SP".
Ultimele trei recensămоnturi oficiale au fixat la Fоntоniţa: оn 1979 -1.916 locuitori, оn 1989 - 1.606, оn oct. 2004 - 1.394 de cetăţeni.
оn martie 1991 populaţia satului Fоntоniţa a susţinut unanim hotărоrea Sovietului Suprem al RSSM de a nu participa la referendumul unional care urmărea scopul să fortifice sistemul UniuniiSovietice.
Valentin Rusu ,Tudor Ţopa
Bibliografie
Din tezaurul documentar sucevean. Catalog de documente 1393-1849. Bucuresti, 1983.
Ghibănescu Gh. Surete si izvoade. Iasi, 1914.
Pameatniki arhitecturо Moldavii (XIV nacealo XX veca), Chişinău, 1986.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-5122. Tel. primariei 0-252-41-236.
