R-nul Edinet, com. Parcova. Atestat la 2 mai 1575 cu denumirea Grumăzeni
NOTA STATISTICA . Poziţia geografică: 48 grade 10 min.
latitudine nordică şi 25 grade 5 min. longitudine estică. R. Ciuhur.
Suprafaţa - 38,27 ha. Distanţe: pоnă la c-rul r-nal -14 km, pоnă la st. c. f.
Brătuşeni - 6 km, pоnă la Bălţi - 63 km, pоnă la Chişinău - 200 km. 348
de gospodării ţărăneşti, care prelucrează 1.268 ha de pămоnt arabil.
Populaţia - 806 oameni. AP "Albenii", "Cвrpeni". 32 de gospodării
familiale (89 ha). Biserică (1740). 109 fоntоni şi 17 izvoare. Gimnaziu,
casă de cultură, 2 biblioteci, grădiniţă de copii, punct medical, oficiu
postal, 2 magazine, monument
Fintоna Albă e situată
In Valea Ciuhurului.
: Arheologii au depistat
оn această zonă
vestigii din epoca
paleoliticului şi
neoliticului, bronzului
şi fieruiui. Ciuhurul
pe atunci era rоu
;re, pe el oamenii coborau cu plutele
ă la Prut şi pоnă la Dunăre. Peste 46
monumente arheologice au fost
egistrate pe rоul Ciuhur - unelte de
r.ră, aşchii de cremene, lame, nuclee
silex, unelte tip "rabo", ceramică din
erite epoci.
Din vechime căruntă aici au locuit
:o-dacii. Vоnătoarea, pescuitul, apoi şi
ricultura au fost ocupaţiile lor
r.cipale. Locuiau оn bordeie, pe
estele colinelor. оn sec. V-XIII оncoace
nвvălit hoardele barbare migratoare -
rmaţii, sciţii, goţii, hunii, alanii, slavii,
:::. ungurii, cumanii, nohaii, tataro-
: ngolii. Qţi numai nu au abuzat de
meleagurile noastre!.. "Potopul Asiei a vrut să оnghită lumea", scria N. Bălcescu. "Migratorii nu cruţau pe nimeni, scria şi savantul arheolog Ion Hîncu, dar şi ei erau striviţi:". Răposaţii invadatorilor erau оnmormоntaţi sub movile mari de pămоnt. O astfel de movilă se află nu departe de casa ţăranului Matvei Cernea din Fоntоna Albă, iar alta - оnspre s. Parcova. Se ştie căоn 1910 оn s. Năduşita, r-nul Drochia, a fost descoperit un chip de idol pe vоrful unei movile funerare. Probabil, şi tumulii de la Fоntоna Albă erau vоrfuiţi de astfel de idoli, dar ei s-au pierdut. Avem mărturii arheologice şi documentare despre dezvoltarea unei civilizaţii umane pe Valea Grumăzoaiei, denumită mai tоrziu şi Valea Curechiştea. Pe aici s-au dat lupte sоngeroase cu hoardele tătare şi cu cazacii ucraineni.
Grigore Ureche scrie că оn aug.1470 "ridicatu-s-au multă mulţime de oaste tătărească şi au оntratu оn ţară, să prade, cărora prinzоndu-le de veste Stefan Vodă, le-au ieşituоnainte". După unele mărturii,
Stefan cel Mare s-a deplasat cu oastea sa pe Valea Grumăzoaiei (astăzi Curechiştea) - aşa se numea la оnceputuri Fоntоna Albă, documentar atestată, totuşi, ceva mai tоrziu. оn unele documente оntоlnim denumirea Grumădzeni, spre Arionesti şi votcina Samoleuca "şi, de acolo, оnainte, tot la deal, pe culme", "unde, peste drum, este piatra despărţitoare tot de Arionesti, şi, e acolo, la vale, şi trecu peste Valea Grumăzoaiei, şi drept la deal, şi ajunge la şleahul care merge la Bălţi:" La sud, unde este hotarul acestei moşii, se numeşte "Fоntоna veche a lui Vasile Albul din Zguriţa". lar la 2 mai 1575 Petru Vodă, domnitorul Moldovei, a iscălit uricul de danie lui "Ion Golоi, mare logofăt, un loc оn pustie pe Ciuhur оntre Grumăzeni şi оntre Rujniţi, оn fata Rusului, pe această parte a Ciuhurului, dinspre ţinutul Iaşului".
Numirea de astăzi, Fоntоna Albă, apare оn sec.XVII, cоnd moşia satului a fost оmpărţită оn două părţi şi vоndute dif eritor nobili. Mai tоrziu acestea s-au unit cu denumirea Fоntоna Albă. Se pare că eel -care a оntemeiat satul a fost pоrcălabul
de Hotin Barbă-Albă, descendentul presupus al lui j Vasile Albu, care avea o fоntоna lоngă Valea Grumăzoaiei, de unde a venit şi denumirea Fоntоna Albă.
Cоnd se desfăşura războiul
I din 1572-1574 cu Imperiul
I Otoman, loan Vodă eel Viteaz
"оi'dărui lui Golăi două mari
I moşii". Una din ele era cea a
I satului Fоntоna Albă, atestarea
documentară a căruia avea să
I apară peste un an, ca apoi,
peste cca un secol, la 8
sept. 1762, să intervină оncă o
menţiune, оn "mărturia
hotarnică făcută de Meleghi,
vornicul de poartă, privitoare la hotarele
moşiilor Parcova şi Grumăzeni, ale
Mănăstirii Cetăţuia".
оncepоnd cu documentele din 1812-1881, satul apare deja cu denumirea Fоntоna Albă, dar оn acea vreme sătenii se confruntau cu mari probleme şi constrоngeri. Anexarea Basarabiei la Rusia оn 1812 s-a soldat cu mari drame pentru populaţie. Sătenii erau impuşi să plătească impozite peste măsură de mari. Trecоnd prin Fоntоna Albă moscalii le confiscau pоinea, furajul. Le luau vitele, păsările şi le foloseau pentru hrană.
Aceasta оn ce priveşte toponimul. Biserica, оnsă, la acea vreme exista. Ea fusese construită оn 1740. Din lemn. lar lemn pe acolo era de ajuns. O mare parte din оmprejurimi era acoperită de păduri. In 1817, după cum observă documentele, biserica era "slabă". Adică avea nevoie de reparaţie. оnsă cu veşminte, odăjdii, mantii bisericeşti şi alte haine, cu unelte, lucruri bisericeşti şi cărţi locaşul sfоnt era aprovizionat suficient. Ea avea şi un preot bun, şi un diac. оn sec. XIX documentele i-au reţinut pe preoţii Dodiţă, Vasile Bobu,
Pavel, loan, de H asemenea, şi pe dascălii Gheorghe Sоu, Nicolae Pădureţ, pălămarul loan Groapă, starostele Stefan Bradu. In mijlocul ţăranilor biserica avea mulţi susţinători - Tudor Bradu, Petru Condrea, Grigore Bоtcă, Andrei Bradu, Grigore Ciornea, Vasile Moraru ş.a.
De fapt, оn'l817 оn sat erau 33 de gospodării - 35 de bărbaţi şi 31 de femei, care aveau destul pămоnt arabil, imaş bun, toaloacă. Satul avea şi un iaz cu peşte. Pоnă la Donduşeni aveau cale de 2 ore de mers pe jos. Apoi iată că ne parvine o nouă informaţie: оn 1835, adică numai peste 18 ani, satul are 57 de familii cu 134 de bărbaţi şi 112 femei. De aproape 4 ori mai mult. Apar nume noi - Spiridon Bоrsan, Ion Damanciuc, Stefan Damanciuc, Matei Frecăuţeanu, Andronache Gatcec, Grigore Gatcec, Andrei Lupuşor, Filip Moraru, Vasile Rotaru ş.a. Apare un nume interesant -Ciomo-Rus (Lazăr Ciorno-Rus, Onufrie Ciorno-Rus, Stefan Ciorno-Rus). оncă peste 24 de ani - 76 de gospodării: 146 de bărbaţi şi 148 de femei. Printre ei erau: Gheorghe Bradu, Gheorghe Ciobani, Simion Ciobanu, Matei Cojuhari, Grigore Ciornоi, Tudor Frecăuţeanu, Ion Lupuşor, Axentie Rotaru, Efim Ruso, Grigore Ţurcanu ş.a. Statisticianul A. N. Egunov fixează pentru 1870 (оncă peste 11 ani) - 411 locuitori (202+209), iarоncă peste 5 ani - 435 de oameni (214+221). Parcă e prea mare creşterea din 1870, dar cea din 1835 chiar e neverosimilă,
nu-i aşa? A. Egunov оi numeşte "ţărani оnstăriţi", I dar nu chiar prea оnstăriţi, | pentru căоn 1870оncele 72 de gospodării numai оn 7 erau cоte 2 cai, оn 1875 cele 78 de gospodării aveau оn genere numai 30 de cai.
Victor Ladaniuc
Bibliografie
Anuarul Romвniei pentru comerţ, Industrie, meserii şi agricultură. Bucuresti, 1925-1926.
Arbore Z. Basarabia оn secolul XIX. Bucuresti, 1898.
Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a statului. Vol.1. Bucuresti, 1957.
Cercetări istorice. Revista de istorie Romвnească. Anul V-VII (1929-1931). Iaşi, 1932.
Expunerea de situaţie a judeţului Hotin pe anul 1934. Chişinău, 1935.
Mihailovici Paul. Regestrele actelor moldovenesti din arhiva de la Constantinopol a Sf. Morniоnt. Chişinău, 1934.
Nakko A. Istoria Bessarabii s drevneişih vremen. Ot naşestvia Batоia do Buharestskogo mira. Partea II. Odesa, 1876.
Zapiski Imperatorskogo obşcestva seliskogo hozeaistva iujnoi Rossii. Nr.5-6. Odesa, 1897.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-4628. Tel. primăriei - 0-246-45-236.
