Meniul principal

• Acasă
• ERMOCLIA
• Istoria Localităţilor Moldovei

ERMOCLIA R-nul Stefan Vodă. Atestat in 1759 Distanţa pină in centrul r-nal -18 km, pină la st. c. f. Căuşeni -13 km, pînă la Chişinău - 91 km. Gospodării - 1.300, populaţia - 4.200 de oameni. Moşia - 5.583 ha. SRL "Miturix- Agro". Drumuri - 25 km. Finttni - 212. Moară, oloiniţă. Liceu, biserica, casă de cultură, 2 biblioteci, centru de sănătate, grădiniţă de copii, centru comercial, filiala "Băncii de economii", oficiu postal, centrală telefonică, parc, 2 monumente, muzeu. Mai încolo de Căuşeni şoseaua ce duce spre Cetatea Albă înfruntă un povîrniş înalt şi întins, aleargă printre coline împodobite cu vii şi livezi, ca peste puţin timp să-ţi arate pe partea dreaptă o localitate mare, de o rară frumuseţe Ermoclia. La întrarea în sat se înalţă printre case o moară de vînt, rămasă moştenire din secolul trecut, moara lui Terinte Caraman, restaurată după ce omul se întorsese din deportările siberiene. Pe cealaltă parte de deal se văd biserica, blocul cu trei etaje al şcolii, căminul cultural, centrul comercial, obeliscul Crucea Pătimiţilor, parcul, case de o ţinută arhitecturală exceptională. Toate, absolut toate străzile sunt asfaltate şi plantate pe margini cu nucari. Pe moşia Ermocliei licăresc la soare 14 iazuri, se astern lungi perdele forestiere, vii şi livezi, fermecătoarea branişte Seliştea, în hîrtoape se află cîteva stîne. Acest agroorăşel se bucura odinioară de o mare faimă, a ocupat locuri de frunte în concursurile republicane şi unionale în ce priveşte urbanistica modernă. Despre el s-au scris cărţi şi pagini de ziar, s-au turnat filme documentare. 15 ani la rind, în ultima duminică a lunii mai, se desfăşoară Festivalul republican al folclorului păstoresc "La stmă". Trecutul localităţii e captivant şi bogat în evenimente, strins legate de istoria Bugeacului în ansamblu. Primii oameni au venit aid cu circa 3.400 de ani în urmă. Ei au fondat două sate diferite. Pe locurile vetrelor parasite s-au colectat obiecte tipice pentru epqca bronzului, perioada tîrzie, secolele XV-XJII î. Hr. Următoarele două sate s-au format circa 1.800 de ani în urmă. Locuitorii îşi făceau case din bîrne şi nuiele, lucrau pămîntul, creşteau vite, întreţineau relatii comerciale cu negustorii din oraşele Imperiului Roman. Satele au ars în anul 376 e.n. odată cu invazia triburilor barbare ale hunilor. Pe vetrele satelor se găsesc vase de lut şi alte obiecte specifice pentru epoca IV e. n. De la triburile nomade, năvălitoare din stepele asiatice, au rămas pe moşia Ermocliei 8 movile funerare. Veacuri la rind hoardele tătăreşti au dat năvală în Bugeac. In 1484 turcii cuceresc vechile fortăreţe moldoveneşti Chilia şi Cetatea Albă, cetăţile lui Alexandra eel Bun şi Stefan eel Mare. Căuşenii devin centra administrativ turcesc - raia. Cetatea Albă e rebotezată de cotropitori în Akkerman (ak - alb + kerman - cetate), Tighina - în Bender (bender oraş fluvial). Dar ce încărcătură etimologică are cuvîntul Ermoclia "In 1759, constată cercetătorul Anatol Eremia, hanul Mengli Ghirai a evacuat din Akkerman şi Bender triburile hoardei edisan. In timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Imperiul Rus a strămutat din Bugeac în Crimeea peste 12 mii de tătari. Restul triburilor tătare, circa 5 mii de familii, au părăsit aceste locuri la începutul războiului ruso-turc din anii 1806-1812, cînd de pe aceste pămînturi au fost definitiv izgoniţi şi turcii". Cea mai timpurie atestare documentară a Ermocliei datează din 1759. "Majoritatea localităţilor populate de valahi şi menţionate în documentele de la Dnepropetrovsk în anii 1759-1762 aparţineau regiunilor de sud ale Poloniei şi Moldovei... Printre ele se aflau şi satele fostului judeţ Akkerman: Isac, Olăneşti, Purcari, Ermoclia" (V.F.Şişmariov. Romanskie poselenia na iuge Rossii. Leningrad, 1975). In 1817 Ermoclia a fost înregistrată ca sat cu o bunăstare mijlocie. In pătura privilegiată intrau preotul, diaconul şi pălămarul, In cea de jos - 70 de gospodari, 3 văduve şi 32 de burlaci. Era ocină (moşie) de stat. Vatra satului cuprindea 50 de fălci. După plecarea tătarilor, in Selişte s-au statornicit mazili şi ţărani moldoveni veniţi din satele din preajma Tighinei. In 1862 aici trăiau 445 de locuitori, In 1875 - 479 de bărbaţi şi 419 femei in 196 de gospodării. "' Dicţionarul geografic al Basarabiei, editat de Zamfir Arbore in 1904 la Bucuresti, ne informează: "Ermoclia, veche selişte de tătari in jud. Akkerman, volostea Talmaza, sat aşezat pe dreapta pînului Sătula... Imprejurul satului slnt multe vii şi grădini cu pomi. La 1827 satul era locuit de 224 suflete, cari posedau 60 cai, 600 vite mari şi 600 oi. Guvernul rus le-a recunoscut de proprietate 2.820 des. de pămlnt. Astăzi (in 1904 - n.a.) satul are 219 case cu o populaţie de 1.900 suflete". PirTul Satula nu e altul decît pîrlul satului, ortografiat satula de topografii ruşi, care au auzit una şi au acris alta. Reforma agrară, înfăptuită de autorităţile romănein septembrie 1922, i-a împroprietărit pe 168 de ţărani din Ermoclia cu 235 ha de pămtnt. In 1924 la Ermoclia, plasa Nistru din judeţul Cetatea Albă, trăiau 2.830 de oameni; primar era Isac Ciobanu, preot paroh -Dumitru Ceaicovschi. Cooperativa de credit "Ermoclia" avea un capital de 13.000 lei. In 1928 Ermoclia se afla în jud. Tighina, avea bancă populară "Ajutorul", 5 mori de vint, o oloiniţă, 2 şcoli primare - una de băieţi, alta de fete. In 1933 din cei 645 de copii de vîrstă şcolară (5-16 ani) în cataloage erau înscrişi doar 265. La şcoala de băieţi predau învăţătorii Alexandm Ciuc, Vasile Pascu, Ion Pleşcu şi Marin Vasilescu, la cea de fete - Alexandra Flocea, Victoria alături de preoţii Gavril Florea (decedat la 21 august 1872), Timofei Ceaicovschi (plecat dintre cei vii la 1 aprilie 1907) şi Dumitru Ceaicovschi (trecut n lumea celor drepţi în 1945). Biserica exista încă prin anul 1799, Pentru ea fusese hirotonisit ca preot Teodor Cucu. Intre 1814-1817 a fost construită o altă biserica de lemn pe temelie de piatră. De la biserica veche a rămas doar locul pristolului - cu o cruce de metal mîncată de rugină, care se vede Popescu şi Marta Mazurenco. In zilele de 23-25 iulie 1941, în luptele de pe moşia satului Ermoclia, au căzut 4 ostaşi romăni: Ianoş Pococi din Oneşti (născut în 1911), loan Păcurici din Dărmăneşti (n. în 1914), Stefan Petrencu din Nistoreşti (n. în 1911) şi Ion Radu din Mărgineni (n. în 1913), chemaţi sub arme de cercurile de recrutare Bacău, Putna şi Prahova. Ei sunt înmormîntati în curtea bisericii, şi azi în curtea şoferului Mihail Chisăliţă. Actuala biserica "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" a fost construită din piatră în 1859. Timp de cinci luni (aprilie-august 1944) clădirea veche a şcolii a servit drept spital pentru regimentele germane, concentrate pe frontul nistrean de la Chiţcani. O parte din răniţi erau încărcaţi în avioane sanitare şi expediaţi în Germania.