Mun. Bălti Atestat in 1846
NOTA STATISTICA (2005). R Răut. Distanţe: pînă in oraşul şi st. c. f.
Bălţi - 7 km, pină la Chişinău -145 km. Gospodării -1.250, populaţia -
3.530 de locuitori. Agenţi economici: 5 instituţii bugetare (primăria,
şcoala medie, grădiniţa, casa de cultură, ambulatorul medical), 3
organizaţii obşteşti, 30 de intreprinderi individuale. Biserica "Sf.
Treime". Moşia -1.791 ha, sectoarele de pe Iîngă case - 363 ha. Case -
1.157, fondul locativ - peste 55 mii nip. FintTni - 516. Drumuri - 8,7 km.
Oficiu postal. Un stadion.
La 7 km. est, între calea ferată spre Floreşti şi mil Răut, in regiune de şes, mai sus de orăşelul Biruinţa.
La Elizaveta arheologii au descope-rit 3 vetre de sate, un cimitir vechi şi au Inregistrat 13 movile funerare din adlncul istoriei. "Două vetre de sate, scrie savantul Ion Hîncu, datează din perioada anilor 2000-3000 î. Hr., ctnd oameniitşi făceau încă unelte din cremene, deşi cunosteau arama, cultivau deja pămîntul şi modelau din lut diferite obiecte, mai ales, veselă de argilă înfrumuseţată cu ornamente pictate. Tot aici s-a descoperit vatra unui sat şi un cimitir din perioada romană. Acest sat străvechi a fost devastat şi incendiat In anul 376, clnd s-a produs invazia hunilor. Pe moşia satului sint şi 13 movile funerare, mărturie a prezenţei temporare pe aceste locuri a triburilor denomazi".
Actuala localitate îşi trage obirşia din sec. XIX, fiind menţionată in scrisin anul
1846 (Dicţionarul statistic al Basarabiei, Chişinău, 1923\. Recensămîntul din 1859 a fixat aici 64 de case, 238 de bărbaţi şi 202 femei. In 1865, afirmă Alexandr Egunov, "satul Elizavetovca era pe moşia nobilei Novgorodeţkaia", care stăplneatn lunca Răutului 1.909 des. de pămint. Satul creştea repede, in 1870 el intrunea de acum 123 de curţi cu o populaţie de 507 suflete.
După ce au înfruntat cumplita holeră din vara a. 1872, ţăranii şi-au intensificat muncile pe ogoare. In 1876 ei însămintaseră cu gnu 365 desetine, cu secară - 110 des., cu orz - 475 des., cu cartofi -8 des., deşi aveau la Indemină doar 21 de pluguri şi 61 de boroane, 102 care trase de boi. Cu toate că administraţia ţaristă mlnase 230 de bărbaţi din localitate la construcţia şoselei Bălţi-Soroca. Iar asupra iernii descălecase la cazare şi hrană în sat un regiment întreg de soldaţi.
In 1877 moşierita Olga Catargi, care stăplnea în Elizaveta din plasa Slobozia-Bălţi 1.092 des. de pămînt, începu să stnngă de la 115 familii de ţărani plata pentru "nadelurile" (loturile) repartizate
lor în urma reformei agrare din Imperiul Rus. Suma se ridicase la 26.220 rub., o povară extrem de grea pentru plugarii împroprietăriţi. La 5 ian. 1882 s-a constatat că Ivan, Olga si Nicolae Catargi posedau la Elizaveta 789 des. de pămînt, tăranii - 1.120 des. In 1885 în cele 145 de case de aici vieţuiau 325 de bărbaţi si 301 femei.
La 10 mai 1895 o ploaie furtunoasă cu grindină a distrus 9 case, apele învolburate ale Răutului au inundat ogrăzile, au înecat 95 de vaci şi boi, 602
oi, 77 de porci şi 1.171 de păsări. Adunarea judeţeană de zemstvă, examnînd cererea sătenilor din Elizaveta loviţi de nenorocire, refuză să le acorde o susţinere materială.
Către sf. sec. XIX, Tn 1898, boierii din familia Catargi posedau aceleaşi 789 des., iar sătenii - 1.120 des. Elizaveta, jud. Bălţi, intrase în lista localităţilor din Imperiul Rus care depăşeau 500 de
suflete. Ea avea Tn 1897 o populaţie de 780 de oameni, dintre care 776 erau de religie ortodoxă.
Noul secol, XX, satul îl începu cu deschiderea şcolii de alfabetizare, unde venise în calitate de învăţătoare Elena Glavan. Proprietarul Ion Botezat fusese întărit epitrop al şcolii. DarTn 1903 Elena Glavan a fost transferată în alt sat, în locul ei a venit învăţătoarea Valeria Guşan.
Dicţionarul geografic al Basarabiei, editat de Zamfir Arbore în 1904, ne informează: "Elizavetouca, sat mare în jud. Bălţi, aşezat în valea Răutului, pe malul unei bălţi. Face parte din volostea Slobozia-Bălţi. Are 135 de case, cu o populaţie de 1.057 de suflete. Ţăranii posedă pămînt de împroprietărire 1.120 desetine. Proprietarul Catargi are aici 789 desetine. Sunt vii şi grădini cu pomi".
Intre anii 1903-1910 s-a construit în piatră, pe locul unei foste bisericuţe de lemn, Casa Domnului cu hramul "Sf. Treime". Biserica a fost distrusă în timpul războiului şi reconstruită abia în 1987 din iniţiativa lui Tudor Cuţubab şi a consiliului bisericesc din 20 de persoane. In 1910 Elizaveta număra 175 de curţi şi 834 de locuitori.
In 1912 nobila Olga Catargi poseda 237 des. de pămînt, Anton Gordinschi - 20 des., Cozma Monastîrschi - 30 des. Cea mai mare moşie de aici aparţinea nobilei Anastasia Leonard -542 des. Peste doi ani la Elizaveta a fost creat un sector exemplar pentru ţărani în ce priveşte culturile de cîmp.
La 25-26 ian. 1918 Tn sat s-au oprit ostaşi romăni din Divizia 1 de cavalerie, chemaţi de Sfatul Ţării să potolească în Basarabia spiritele revolutionare şi
devastatoare provocate de bolşevici.
In sept. 1922, in cadrul reformei agrare anunţate de Sfatul Ţării si decretată de Regele Romăniei, 274 de ţărani din satul Elizaveta sunt Inzestraţi gratuit cu 1.019 ha de pămlnt. Peste un an, conform datelor din Dictionarul statistic al Basarabiei, aid erau 300 de case, 522 de bărbaţi si 493 de femei.
Şcoala primară cu doi învăţători din Elizaveta (Iacob şi Vera Secu) in 1933 era frecventată de 102 elevi, mai rămineau analfabeţi doar 15 copii. Era un mare succesln alfabetizarea populatiei din acest sat din lunca Răutului. In anul următor Tudor Iovu îşi procură o batoză cu motor. Oamenii duceau un mod paşnic de viaţă, fara să bănuiască ce-i aşteaptă. In vara a. 1940 pe imaşul din preajma Bălţilor au aterizat avioane cu stele roşii, sovieticii au mutat forţat frontiera de la Nistru pe riul Prut. La 10 noiem.1940 noile autorităţi au inregistrat in Elizaveta, r-nul Slobozia-Bălţi, 1.665 de locuitori, toţi romăni.
In iulie 1941 şi în martie 1944 vlrtejurile războiului au răvăşit întreaga localitate. Mulţi plugari vrednici s-au topit
în acel teribil potop de foe. Din bătălii n-au revenit în familiile lor:
Nichifor Babii (1924-1945),
Pavel Babii (1920-1945), Chiril
Babii (?), Nichita Babii (1910-1941),
Dumitru Bălţatu (1921-1945),
Gheorghe Bălţatu (1925-1945),
Efim Bălţatu (1922-1945), Nichita
Bălţatu (1921-1945), Simion
Bălţatu (1922-1945), Nicolae
Bocancea (1915-1944), Ion Bostan
(1921-1945), Dumitru Botnaru
(1909-1941), Grigore Botnaru
(1920-1945), Vasile Botnaru
(1913-1945), Afanasie Burlacu (?-
1945), Simion Burlacu (?-1945),
Simion Burlacu (1913-1945),
Grigore Chironda (1914-1941),
Simion Cojocaru (1901-
1945), Trifan Cojocaru
(1900-1945), Ion
Crasnojon (1914-1941),
Stefan Crasnojon (1903-
1945), Nicolae Cuşnevici
1(1910-1945), Alexandru
Cuţulab (1904-1941),
Ignat Cuţulab (1904-1945),
Gheorghe Eremciuc (1929-
1945), Nichifor Eremciuc
(1921-1945), Iacob Eremciuc (1910-1945), Ion Eremciuc (1919-1945), Anton Gărnăuţanu (1910-1945), Stefan Gărnăuţanu (1925-1947), Tudor Gărnăuţanu (1910-1945), Chiril Gnida (1897-1945), Stefan Grumaţchi (1923-1945), Nichita Frumusache (1919-1945), Mihai Frumusache (1910-1945), Dumitru Labă (1925-1945), Mihai Labă (1910-1945), Ion A. Nedelea (1914-1945), Ion T. Nedelea (1924-1945), Serghei Nedelea (1897-1945), Nicolae Patraşcu (1910-1945), Ion D. Pînzaru (1898-1945), Ion T. Pînzaru (?), Nicolae Petrache (?), Alexandru Popa (1922-1945), Tudor Popa (7-1945), Nicolae Puiu (1924-1945), Tudor Puiu (1900-1945), Gheorghe Rusu (?), Stefan Spătaru (1924-1945), Axente Tudor (1923-1945), Iova Tudor (?), Chiril Tudor (1910-1945), Filip Tudor (1909-1941), Mihai Tudor (1923-1945), Procopie Ţurcanu (1909-1941), Tudor Vacarciuc (1913-1941), Vladimir Vacarciuc (1899-1945), Pavel Vrabie (1915-1944), Nistor Zaboroşciuc (1923-1945).
64 de bărbaţi, schilodiţi de gloanţe şi schije, s-au stins din viată după război, In zile de pace. La 1 sept. 2005 in sat mai erauln viaţă 13 veterani de război: Andrei Bălţatu, Dementie Bălţatu, Ion Cuşnevici, Alexandru Crasnojon, Zinovie Cojocaru,
Ion Cuţulab, Grigore Eremciuc, Nichita Labă, Spiridon Labă, Ion Patraşcu, Gheorghe Tudor şi Pavel Tudor. In Armata Romănă au fost încorporaţi 18 tineri din Elizaveta, restul, peste 140, au fost mobilizaţi In trupele sovietice.
9 bărbaţi din acest sat au luptat In Afganistan, 3 şi-au zdruncinat sănătatea în avaria de la Cernobtl, 11 cu arma în mtnă au apărat demnitatea Moldovei pe Nistru în 1992. Ostaşul Ion Magnet (1968-1987) a căzut pe pămînt afgan, departe de meleagul natal. Postmortem e decorat cu ordinul "Steaua Roşie".
Printre cei 1.374 de oameni arestaţi şi deportaţi de comisarii ruşi din or. Bălţi sunt şi "chiaburi" de la periferie, din Elizaveta.
După război în Elizaveta a fost organizată gospodăria agricolă de stat, s-hozul "Răut", menit să asigure oraşul din apropiere cu legume şi produse animaliere. Aceeaşi funcţie o îndeplinesc şi gospodăriile ţărăneşti de astăzi, împroprietărite cu pămînt.
Elizaveta s-a aflat în componenţa r-nului Lazo (azi Sîngerei). In subordinea or.Bălţi a trecut în 1968. Populaţia de aici, 3.090 de oameni la număr, n-a susţinut în 1991 referendumul unional de reanimare a URSS.
Victor Ladaniuc Tudor Ţopa
Bibliografie
Arborc Zamfir. BasarabiaTn secolul XIX. statisticeskogo comiteta. Vol.III. Chişinău,
Bucureşti, 1898. 1867.
Egunov A. N. Zapiski Bessarabskogo Otciotî i dokladî Belitkoi uezdnoi zemskoi upravi 1894 goda. Bălţi, 1895.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-3151. Tel. primăriei - 0-231-68-381.
