Raionul Soroca. Atestat în 1859
NOTĂ STATISTICA . R. Nistru. Gospodării - 416, inclusiv 5 in
cătunul Lunci, locuitori - 1.040, inclusiv 11 in Lunci. Fondul funciar -
2.002 ha, inclusiv 1.776 ha teren agricol, 212 ha livezi. Fondul apelor -
131 ha. Agenţi economici: "Diamax-Agro" - 500 ha, SRL "Scala-
Agrovim" - 47 ha, "Sergiu Petru" -117 ha, "Ilina" -129 ha, "Kernel" -
182 ha. Gimnaziu, oficiul medicului de familie, bibliotecă, cămin
cultural, centrală telefonică, oficiu de telecomunicaţii, 6 unităţi comer
ciale. Distanţe: pină in c-rul r-nal - 6 km, pină la st. c.f. Floreşti - 48 km, pină la Chisinău -167 km.
Conform regretatului savant istoric Ion Hîncu, arheologii au identificat aici vetrele a 2 aşezări din perioada romană. Locuitorii acestora îşi înălţau case din nuiele şi lut, arau şi semănau pămîntul din jur, creşteau vite, practicau diverse meşteşuguri, Intreţineau relaţii comerciale cu negustori din oraşele Imperiului Roman. Acele vetre au existat pînă la invazia hunilor din anul 376. cind au fost devastate şi incendiate locurile acelor sate au fost atestate urme : case arse, grămezi de lut ars, diferite :b:ecte, mai ales vase de argilă din perioada romană (sec. II-IV). In jurul anului aici s-a format un alt sătuc, populat zi : ameni care lucrau pămîntul, creşteau
vite, duceau o viaţă grea, trăiau în bordeie adînci, avînd un inventar casnic foarte modest. Pe vatra lui au fost identificate vase de argilă, modelate cu neîndemînare, datînd din sec. VIII-IX. Hincu I. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova. Chişinău, 2003, p. 353.
Satele, afirmă savantul, au fost arse. Dar cu locuitorii lor ce s-a făcut? Că nu au stat ei cuminciori, ca să fie exterminaţi cu toţii. O parte au fost duşi, probabil, în robie. Alţii, credem, s-au ascunsin desişul pădurilor seculare, pe unde nu călca picior de nomad. Şi, probabil, ei s-au reTntors, poate nu o singură data, la vetrele lor devastate, aprinzînd din nou focul în ele şi scînteia vieţii pe acest şes. Documente însă nu avem.
In paşaportul primăriei satului Egoreni se menţionează că aşezarea ar fi fost atestată prin 1747, cu denumirea Izbişte. Posibil, pe aici o fi existat un asemenea cătun. Dar şi urmele lui s-au pierdut. In orice caz, el nu figurează nici în recensămînturile din 1772-1773 şi 1774, nici în lista localităţilor din teritoriul dintre Prut şi Nistru, ocupate de Rusia, alcătuită în
a.1818. {ANRM. F.5, inv.3, u.p.611)
Se ştie exact că satul actual a fost atestat în 1859, cu denumirea Egorovca. Dar el ar fi putut să se numească altfel, şi anume - Gheorghieni. Supoziţia mea are temei. Şi iată de ce.
Şesul, pe care se află în prezent cartierul Soroca Nouă şi satul Egoreni, în trecutul îndepărtat a fost parte componentă a moşiei Bujorăuca. Pe la începutul secolului XIX, această moşie era
Gheorghe şi Constantin părţi din moşia Bujorăuca. Parte din şesul de care am pomenit îi revine lui Gheorghe, care, între timp, devenise căpitan în armata ţaristă, aflînduse în serviciu la Moscova. După exemplul unor boieri moldoveni, rămaşi în teritoriul ocupat, şi a fiilor lor care se numeau Iorgu, lordachi sau Gheorghe, şi el, Gheorghe Cerchez, îşi ia numele rusesc Egor.
Clucereasa Cerchez le pusese fiilor o
stăpînită de clucerul Nicolai Cerchez, căsătorit cu Maria, fiica nobilului Vasile Buzne. Conform recensămmtului din 1817, moşia cuprindea peste 2.250 fălci de pămînt sau 3.375 ha Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău. 1928, vol.XVIII, p.83 . Era o moşie mare, chiar cea mai mare din Ocolul Mijlocului al ţinutului Soroca. De tîrgul Soroca o despărţea pînul Racovăţ. In anul 1821 soţii Cerchez aveau 8 copii: Alexandru, de 21 ani, praporşcic în armata rusă, Gheorghe - 14 ani, Constantin - 13 ani, Mihail şi Gavril - de cîte 9 ani, Ana - 18 ani, Profira - 11 ani şi Sevastia - 10 ani. Gheorghe a urmat exemplul fratelui mai mare şi s-a înrolat în armata ţaristă, fiicele s-au măritat. Alături de părinţi a rămas Constantin. In 1836 clucerul Nicolai Cerchez trece în nefiinţă. Văduva sa, Maria Cerchez, întocmeşte un testament prin care repartizează fiilor săi Alexandru,
condiţie: să nu se separe unul de altul, să păstreze integritatea moşiei Bujorăuca, gestionarea acesteia fiindu-i încredinţată fiului mai mare, Alexandru, devenit peste ani colonel, apoi general-maior în corpul I de cadeţi din Moscova. Dar, se vede, fraţii nu i-au dat ascultare. Mai mult, Constantin, rămas la baştină ca împuternicit al lor, va încerca să-i dezmoş-tenească. Primii doi îşi vor căuta dreptatea prin judecăţi. Relaţiile dintre fraţii Cerchez depăşesc cadrul prezentului articol, de aceea nu vom intra în amă-nunte. Vom spune doar atît: Gheorghe -Egor Cerchez a întreprins măsuri ener-gice pentru popularea părţii sale de moşie.
Intemeinduşi satul, Egor Cerchez i-a dat numele său, dar ruseşte - Egorovca. Dacă şi-ar fi amintit că initial a purtat numele Gheorghe, nu-i exclus să-l fi denumit Gheorghieni.
Satul a fost populat rapid cu ţărani moldoveni, dar şi cu ucraineni din partea stlngă a Nistrului, care erau bucuroşi să treacă în Basarabia, unde ţăranii se considerau liberi, spre deosebire de tot Imperiul Rus, unde ei erau şerbi. Cu tim-pul, cei sosiţi din stinga Nistrului au fost asimilaţi de moldovenii care constituiau majoritatea locuitorilor satului.
Insă, cu toate că de jure ţăranii de aid erau considered liberi, de facto, ei erau dependent de feudalii locali, fiind obligaţi să presteze boierescul, să dea dijmă, să plătească un sir de taxe şi impozite către stat.
La 14 iulie 1868 guvernul ţarist a aprobat Regulamentul privind efectuarea reformei ţărăneşti în Basarabia. El se baza pe principiile generale ale "Regulamentului din 19 februarie 1861", care a pus începutul lichidării şerbiei în Rusia. Moşierilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra tuturor pămînturilor care le-au aparţinut pînă la reformă. Ei erau obligaţi să dea ţăranilor loturi în folosinţă permanentă pentru prestaţiile stabilite. Spre deosebire de alţi subiecţi ai Rusiei, unde pămîntul se transmitea Tn folosinţă obştilor săteşti, în Basarabia el se dădea în folosinţă familiilor şi cu drept de moştenire. Toate familiile de ţărani primeau loturi egale, indiferent de numărul membrilor lor.
Moşia inginer-căpitanului Egor Nicolaevici Cerchez - Egorovca - fusese
inclusă în sectorul celui de-al doilea mediator de pace din judeţul Soroca -Feodor Aleinikov. Ţăranii din Egorovca au primit 376 desetine de pămînt arabil, urmaşilor căpitanului Egor Cerchez le-au
rămas 588 desetine 1.120 stînjeni pătraţi. La 1 august 1871 mediatorul de pace a semnat decizia de punere în vigoare a Actului statutar al acestei moşii, care act confirma suprafeţele de mai sus şi stabilea obligaţiile ţăranilor faţă de stăpîni.
Pe moşie se aflau şi o carieră de piatră, o moară de vînt, o cnşmă. Despre acestea aflăm din petiţia tutorei urmaşilor
lui Egor Cerchez, Natalia Hogikolova, locuitoare a satului Egorovca, adresată drmuirii zemstvei judeţene Soroca:
"Ooctombrie 1888.
Eu am primit de la clrmuirea de zemstvă foaia de impunere - 24 ruble pentru cariera de piatră. Dar eu nu beneficiez de la vinzarea pietrei, dat fiind faptul că oameni din Cosăuţi due piatră la Soroca. De aceea, toţi cumpărătorii m-au părăsit. Eu chiar am închis cariera. De aceea, rog să fiu scutită de impozitul funciar".
Vasile Gore, membru al cîrmuirii de zemstvă, verifictnd petiţia, a notat: "La Egorovca, moşia urmaşilor lui Egorf?' Cerchez, sînt 550 desetine de pămînt arabil, construcţii | boiereşti In valoare de 300 || ruble. Venituri: 250 ruble de la cariera şi 15 ruble de comerţul cu băuturi spirtoase , m "Obştea ţăranilor dispune de B 376 desetine de pămint arabil, o moară de vlnt cu două pietre; construcţii în valoare de 3300 ruble, venit în sumă de 15 ruble de la clădirea ce au dat-o pentru cîrciumă".
Egor Cerchez a avut două fiice - Liubov şi Sofia. Prima s-a căsătorit cu generalul P. P. Pîşnenko. A doua era necăsătorită şi în 1901. In acel an Liubov Egorovna Pîşnenko şi Sofia Egorovna Cerchez stăpineau aici cTte 241 desetine. Era şi a treia proprietară -văduva de negustor Natalia Constantinovna Hogikolova, ea deţinînd 83 desetine.
Populaţia o ducea destul de greu. Mai ales în anii cînd satul era bătut de diverse calamităţi naturale - grindină, secetă, îngheţuri tîrzii... In asemenea cazuri statul, în persoana zemstvei, le venea în ajutor,
dar nu dezinteresat. In 1888, de pildă, 19 gospodari au fost nevoiţi să solicite un împrumut de cereale pentru alimentatie şi însămînţări. Li s-au dat 930 puduri de porumb, pentru care ei au plătit, Tn decurs de 3 ani, 559 rub.86 cop. {Otciotl, dokladf, smeti rasskladki Sorokskogo uezdnogo zemskogo sobrania 1888. Soroca, 1889, p. 63).
In 1891 la .Egorovca erau 313 locuitori (189 bărbaţi şi 164 femei). Doi ani mai tTrziu satul se afla Tn volostea Ocolina. Aici erau 77 gospodării, 313
locuitori, care dispuneau de 376 desetine de pămnt. Aveau şi o primărie. Biserică nu e menţionată.
Zamfir Arbore, Tn "Dicţionarul geografic al Basarabief din 1904, scria: "Egorovca, sat în jud. Soroca, volostea Ocolina, aşezat între or. Soroca şi satul Cosăuti. Are 62 case, cu o populaţie de 870 suflete..." Ultima cifră ni se pare exagerată, căci e îndoielnic ca în fiecare casă să fi locuit în medie cTte 14 suflete!
Secolul XX a fost bogatin evenimente. Le vom trece Tn revistă Tn mod cronologic.
1907. E aprobat planul construcţiei bisericii In s. Egorovca.
1912. La Egoreni se construieşte biserica "Naşterea Maicii Domnului".
1922. Este menţionată aceeaşi biserica, In care slujea preotul Mihail Dumbravă, parohul Bisericii "Sf. Dumitru" din Bujorăuca.
În Basarabia se înfăptuieşte reforma agrară. Ţăranii sunt împro-prietăriţi cu pămînt din eel expropriat de la moşieri şi mănăstiri care aveau moşii mai mari decit 100 ha. 88 de locuitori ai satului Egoreni au primit 195 ha 7525 m.p. de pămTnt, care urma să fie răscumpărat timp de 20 de ani Cardaş A. Aspecte din reforma agrară basarabeană. Chişinău, 1924, p.93.
Se menţionează că arhiva primăriei a fost distrusă de bolşevici In 1917. In sat sunt 120 de case locuite, 160 de menaje; 746 de locuitori (366 bărbaţi şi 380 femei); o carieră de piatră; şcoală primară mixtă, biserica ortodoxă, primărie; 2 ctrciumi Dicţionarul statistic al Basarabiei. Chişinău, 1923.
1930. Se efectuează recensămlntul general al populaţiei Romăniei. Pe 29 decembrie In s. Egoreni din plasa Floreşti, jud. Soroca, s-au înregistrat 650 de locuitori (339 bărbaţi şi 311 femei), 136 de gospodării individuale şi 2 gospodării colective, 136 de case Recensămîntul general al populaţiei Romăniei 29 decembrie 1930. Bucureşti, 1938, vol. IX, partea I, p.231.
Din cei 650 de locuitori 616 erau romăni, 2 - unguri, 22 ruşi, 3 ruteni, 1 -slrb, 1 - bulgar, 5 - evrei. După limba maternă, tabloul e următor: 1. romănă -620 de locuitori, 1. rusă - 20,1. ucraineană - 4, 1. bulgară - 1. idiş - 5.
Ştiutori de carte in sat erau 116 bărbaţi şi 16 femei in vtrstă de la 7 ani In sus sau 24,6% din totalul acestei categorii
de populate. Ill bărbaţi şi 15 femei aveau studii primare, 4 bărbaţi şi o femeie - studii secundare. Şcoli profesionale şi universităţi nu absolviseră nici un locuitor al satului. Dintre cei 404 neştiutori de carte, doar 74 erau copii In vîrstă de 7-12 ani, ceilalţi 330 rămăseseră fara carte de pe timpul ocupaţiei ruseşti. Aşa că atunci and unii autori trlmbiţează că in perioada interbelică populaţia Basarabiei a fost ţinută In Intuneric de către autorităţile romăne, trebuie să cunoaştem adevărul şi să cugetăm bine.
1931-1932. In satul Egoreni din plasa Ocolina erau 970 de locuitori, biserica, o şcoală primară. Slnt menţionaţi clrciumarii Sanchişciuc loan şi Gudima Gavril. Plşnenko Liubov mai stăplnea 100 ha, inclusiv 3 ha de vie {AnuarulRomăniei pentru comerţ, Industrie, meşteşuguri şi agricultură. 1931-1932- Bucureşti, 1932, p.530).
1933. In sat erau 173 de copii de vlrstă şcolară (5-16 ani). In catalogul şcolii primare erau Inscrişi 118. Ei erau dăscăliţi de Th.Stefanov şi Ana Beliovschi, ambii cu diplome de Invăţător din 1912 {Anuarul învăţămîntului primar al Romăniei. 1933. Bucureşti, 1933).
1940. Basarabia e anexată de Uniunea Sovietică. Egorenii din nou sunt denumiţi Egorovca. Satul e inclusln raionul Soroca din judeţul cu acelaşi nume, suportă toate transformările socialiste ca şi celelalte localităţi din Basarabia.
22 iunie 1941. Mai mulţi locuitori sunt mobilizaţi In armata roşie şi trimişi pe front.
18.111.1944. "Armata a 4-a de gardă a ajuns la Nistru pe sectorul Ianculovo-Gruşca şi, cu unităţile ei din prima linie, forţlnd rlul Nistru, a pus stăplnire pe s. Egorovca" (Moldavskaia SSR v Velikoi Otecestvennoi voine Sovetskogo Soiuza. 1941-1945. Chşinău, 1975, pag. 322).
In aceeaşi zi la Soroca sosesc din evacuaţie organele de conducere a RSSM. Deja la 17 aprilie 1944 guvemul RSSM şi CC al PC (b) din Moldova au adoptat o hotănre privind predarea obligatorie către stat a cerealelor, porumbului, seminţelor de floarea-soarelui şi soia din recolta anului 1943 (!). Au fost stabilite normele de predare a acestor produse pentru fiecare gospodărie tărănească, iar executivele judeţene din teritoriul eliberat au fost obligate să asigure realizarea planului de postavca (impozite) pină la 15 mai 1944. Şi la Egorovca au dat buzna împuterniciţii de tot soiul, măturtnd ptinea din podurile ţăranilor şi ductnd-o In depozitele statului.
O mare parte dintre bărbaţii satului au fost luaţi şi duşi la bătălie. Acasă nu s-au relntors 29, numele lor fiind inclusetn "Cartea Memorief, editată de Ministerul Apărării al Republicii Moldova:
Bugai Alexei Victor, a.n. 1911, dispărut 11.1944; Bugai Atanasie Alexandru, a.n.1922, dispărut 05.1945; Bugai Iacob Victor, a.n.1916, dispărut 11.1944; Bugai Mihail Pavel, a.n. 1926, dispărut 05.1945; Bugai Zaharia Alexei, a.n.1910, dispărut 10.1941; Ceban Dumitru Ion, a.n.1922, dispărut 05.1945; Ciumac Ignatie Efim, a.n.1899, dispărut 01.1945; Cojocaru Anton Gheorghe, a.n. 1908, decedat 22.03.1945, Polonia; Cojocaru Dumitru Vasile, a.n. 1909, dispărut 1944; Cojocaru Maxim Gheorghe, a.n.1913, dispărut 1945; Donos Dumitru Constantin, a.n. 1909, dispărut 1941; Dubciuc Vasile Axentie, a.n. 1922, dispărut 05.1945; Guţu Hie Gheorghe, a.n. 1907, dispărut 09.1944; Mazur Pavel Nicolae, a.n. 1905, dispărut 11.1944; Mihalaş Alexei Alexandru, a.n. 191.6, dispărut
1945; Mutruc Timotei Stefan,
a.n. 1894, dispărut 05.1944; Minzat Ion Vasile, a.n. (?), decedat 08.03.1945, Federate Rusă; Minzat Nicolae Vasile, a.n. 1905, dispărut 11.1944; Murzac Dumitru Tudor, a.n. 1923, decedat 16.04.1945; Mutruc Timotei Stefan, a.n. 1894, dispărut 05.1945; *Nazar Dumitru Tudor, a.n. (?), decedat 16.04.1945; .Nichitov Ion Nicolae, a.n. 1913, dispărut 10.1944; Rotaru Stefan Carp, a.n.1918, dispărut 05.1945; Smetana Gheorghe Efim, a.n.1905, decedat 01.05.1945; Vovc Dumitru Vasile, a.n. 1915, dispărut 10.1941; Vovc Pavel Dumitru, a.n.1909, dispărut 04.1945; Vovc Pintilie Simion, a.n. 1924, decedat 16.04 1945; Vovc Teodosie Mihail, a.n. 1909, dispărut 11. 1944; Zagorodniuc Pavel Ion, a.n. 1916, decedat 08.04.1945.
1946. Republica e strtnsă in cleştele unei secete cumplite, cum nu a mai fost de 50 de ani. Populaţia suferă de foame. Unii cetăţeni încearcă să camufleze ceva ptine, pentru a-şi întreţine copiii. Statul îi obligă să-i dea şi ultimele grăunţe, iar dacă nu - îi arestează.
La Egorovca, sub acuzaţie de neindeplinire a obligaţiilor de predare a produselor agricole către stat, a fost arestat Victor I. Bugai (n.1885) şi condamnat la 5 ani privaţiune de libertate. Eliberat in 1947 pe motiv de boală. Fiodor Gh. Cojocaru a fost condamnat la 2 ani privaţiune de libertate şi degradarea In drepturi civile pe termen de 3 ani pentru "sustragere de la plata impozitelor".
1949. In noaptea de 5 spre 6 iulie au fost ridicaţi ca "chiaburi" şi duşi in Siberia: Ceaitenşciuc Ion P. (n.1889) cu soţia Ana; Ciumac Xenia G. (n.1895); Gudima Gavriil M. (n.1898) cu soţia Alexandra, fiul Iavrentie şi fiica
lulia; Gudima Ion M. (n. 1902) cu soţia Maria, fiica Sofia şi fiul Valentin.
După aceasta, fiind speriaţi, şi mai mulţi săteni s-au înscris in gospodăria colectivă "Serghei Lazo".
Credincioşi tradiţiilor de ani şi ani, agricultorii continuau să practice şi legumicultura. In 1950 c-zul "Serghei Lazo" a sădit cu legume 12 ha, primul In raion a început vlnzarea roşiilor şi castraveţilor (Ziarul "Leninistul", 2 august 1950). Cu timpul, această tradiţie s-a consolidat şi a devenit principala preocupaţie a egorenenilor.
9 mai 1968. In centrul satului, tingă şcoală, a fost dezvelit un obelise în memoria consătenilor căzuţi în războiul din 1941-1945. E confecţionat din piatră de Cosăuţi. Pe 2 plăci de marmură sunt scrise numele celor căzuţi în lupte enncene.
1970. Colhozul a fost transformat în sovhozul "Ovoşcevod" ("Legumicultorul"). Directori au fost Afanasie Ouş, apoi Constantin Grigor.
1986. Prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti din 3 februarie 1986 a fost creat sovietul sătesc Egorovca.
1991. Satul îşi recapătă numele Egoreni. La fel se va denumi şi gospodăria agricolă de stat.
1994. Conform" Dicţionarului statistic al Moldovef (ChişinăU, 1994, p. 1229), satul Egoreni avea suprafaţa de 16,6 km.p. E menţionată biserica "Naşterea Maicii Domnului". Gospodării individuale - 360. Populatia - 1.020 persoane (509 bărbaţi şi 511 femei). Structura naţională: moldoveni -967, ucraineni -31, ruşi -16, găgăuzi - 5, bulgari - 1. Sovhozul "Egoreni"
stăpînea 1.279 ha de pămînt, inclusiv arabil - 920 ha, livezi - 116 ha; la ferme avea 250 de bovine, 71 de ovine. Cetăţenii aveau în folosinţă individuală numai 146 ha. Erau 333 de case, 88 fîntîni, 3 magazine, o cafenea, o instituţie de educaţie preşcolară, o şcoală moldovenească medie incompletă pentru 140 de locuri, o bibliotecă, un oficiu de telecomunicaţii, un stadion.
Sovhozul s-a desfiinţat. Ţăranii au fost împroprietăriţi cu pămînt, fiecăruia din cei care, conform legislaţiei Republicii Moldova, aveau dreptul la o cotă de teren echivalent revenindu-i cîte 1,67 ha.
Ion Guţu
Valeriu Mutruc
In a. 2005 la Egoreni şi în cătunul afiliat Lunci existau 416 gospodării, 1.040 de locuitori. Fondul funciar al primăriei constituie 2.002 ha, inclusiv terenuri agricole - 1.776 ha, livezi 212 ha, vatra satului - cca 100 ha. Fondul apelor însumează 131 ha, fondul de rezervă al primăriei - 205 ha, inclusiv 104 ha păşuni. Activează agenţii economici agricoli: "Diamax-Agro" (conducător Ion Coţaga) lucrează 500 ha, SRL "Scala-Agrovim" (conducător Ion Rotari) -arendează 47 ha, SRL "Sergiu Petru" (conducător Petru Zolotariov) - 117 ha, SRL "Ilina" (conducător Larisa Topală) -129 ha. SRL "Kernel" a cumpărat 182 ha şi a sădit livadă de nuci, a creat o pepinieră de puieţi. Carierele de piatră sunt exploatate de Uzina Materialelor de
Construcţie din Soroca şi Firma de Producţie şi Comerţ "Veer" SRL. Sunt 240 gospodării ţărăneşti. Activează gimnaziul (director Nina Zagorodniuc) în care studiază 106 elevi dăscăliţi de 11 profesori. In cadrul gimnaziului există şi o grupă de 20 de micuţi care se pregătesc pentru şcoală. Funcţionează oficiul medicului de familie (medic-şef Nicolae Raischi), biblioteca (şefă - Eugenia Bugai), clubul, centrala telefonică pentru 200 de linii, oficiul postal, 1 magazin al cooperaţiei de consum şi 4 particulare, 1 bar.
De la Egoreni provin:
Ion T. Guţu (n. 1943), fost prim-secretar al CC al comsomolului din Moldova, preşedinte al executivului orăşenesc Chişinău, ministru al Economiei şi prim-viceprim-ministru al RM. Din 2001 e deputat în Parlamentul RM. A absolvit in-tul Politehnic din Chişinău, Academia de Ştiinţe Sociale din Moscova. Doctor în filosofie. De specialitate este economist. Lucrează maistru la DC-20, în organele komsomoliste din republică, trecînd calea de la secretar al doilea al CR pînă la primul secretar al CC al comsomolului din Moldova, organizator responsabil al CC al comsomolului din URSS, prim-secretar al CR de partid Octombrie, Chişinău, şeful secţiei industrie a CC al PCM, preşedinte al comitetului executiv al sovietului orăsenesc Chisinău
de deputaţi ai poporului, secretar al CC al PCM. Actualmente e director general al Uniunii Industriaşilor din Republica Moldova.
Constantin Nesterenco (n. 1968), a absolvit şcoala medie nr. 1 din or. Soroca, facultatăţie de mecanizare a agriculturii şi de pedagogie ale Academiei Agricole din Kiev, facultatea cu relaţii international a Academiei de Administrare Publică pe lîngă Preşedinţia RM. A lucrat inginer-şef în sovhozul Holoşniţa. Din 1998 e director al Colegiului Tehnic-Agricol din Soroca. In 1994 a susţinut teza de doctor în pedagogie.
Valeriu Mutruc, n.1966. A absolvit facultatea de istorie a Universităţii de Stat din Moldova, a făcut doctorantura la Universitatea "Alexandru loan Cuza" din Iaşi", unde a şi susţinut teza de doctor în istorie.
Aurel Guţu (n. 1968), doctor în ştiinţe tehnice, profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei. A absolvit şcoala medie nr. 1 din Soroca şi in-tul Politehnic din Chişinău, în 1974 a susţinut teza de doctor în ştiinţe tehnice la Iîin-tul Politehnic din Krasnodar, a lucrat asistent, conferenţiar, şef de catedră, din 1995 e profesor la UTM la f-tea de energetică. Are peste 90 de publicaţii, inclusiv 4 cărţi, deţine 5 brevete de invenţii.
Vasile Trofăilă
Bibliografie.
ANRM. F.41, inv.l, u.p.355.
ANRM. F.68, inv.l, u.p.125.
Cartea memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Chişinău, 2003, vol.3.
Cartea memoriei. Editie a Ministerului Apărării al RM. 2004. vol'.3.
Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău, 1928, vol. XVIII.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-3021. Tel. primăriei - 0-230-71-2-36.
