R-nul Cimislia. Existent in sec. XIX
NOTĂ STATISTICA . Suprafaţa - 36,6 km. Gospodării individu
ate - 360. Populaţia -1.200 de locuitori. 2 SRL agricole, moară, oloiniţă
Biserica "Sf. Dumitru". Gimnaziu, grădiniţă de copii, casă de cultură,
bibliotecă, punct medical, oficiu postal, unităţi de prestări servicii,
cantină, 3 magazine particulare şi un magazin mixt de stat. Comuna
include in componenţa sa satul Coştangalia.
E situată
pe partea dreaptă a
văii rlului Cogîlnic, de
stlnga şi de dreapta
şoselei Hînceşti-
Cimişlia, avlnd In
- vecinătate satele
Javgur, Maximeni,
Ialpugeni, Marien
feld, Valea Perjei, Gradişte, Coştangalia
şi oraşul Cimislia. Coordonatele
geografice: 46° 34' 45" lat. nordică şi
28° 44' 45" long, estică. Distanţe: 7 km
pînă la Cimislia, 19 km pină la st. c. f.
Cimislia, 31 km ptnă la Hlnceşti şi 68 km
pînă la Chişinău. Relieful zonei de aşezare
a satului e deluros, făctnd parte din
podişul Cogiinicului de Mijloc. Cotele celor
mai mari înălţimi din împrejurime: 205
m - la nord-est, 223 m - la nord-vest, 238
m - la sud-vest. Vegetaţie de stepă şi
silvostepă. Fauna specifică zonelor de
podiş şi cîmpie.
Pe moşia acestui sat au locuit oameni şi în vremuri străvechi. Despre aceasta ne vorbeşte faptul că aici sunt 2 vetre de sate parasite in adăncul secolelor. O vatră de sat are o vechime de circa 3.300 -3.400 ani, adică din epoca bronzului, secoleleXIV-XIIi. Hr.
Alte două vetre de sate parasite au o vechime de peste 1.500 ani şi se atribuie epocii cănd Imperiul Roman a cucerit şi a dominat Dacia. Locuitorii satului, sedentari, se ocupau cu agricultura şi diferite meşteşuguri, aveau relaţii de comerţ cu oraşele Imperiului Roman şi alţi vecini, foloseau în acest scop moneda romană. Aveau case mari făcute din nuiele şi unse cu lut. Satele au fost prădate şi arse.
În preajma năvălirii hunilor din 376 e. n. a fost săpat şanţul şi ridicat valul de apărare cunoscut sub denumirea Troian şi Valul lui Traian de Sus, urmele căruia se află partial pe moşia satului.
De la cei care veneau pe aceste locuri la prădat şi la păscut vite au rămas 10 movile făcute din pămănt, în care se află mormintele nomazilor.
Satul s-a format pe baza cîtorva cătune existente în sec. XIX: Făgădău, Hutor, Burzovca (Bîrzovca), Blagodati. De la începutul sec. XX e menţionată cu
statut de colonie germană, purttnd denumirea Ecaterinovca. Documentele vremii o atestă precum urmează:
1859. Burzovca, împreună cu
Făgădău şi Blagodati, cătune în jud.
Tighina (Bender), cu 33 de gospodării şi
132 de locuitori.
1860. Blagodati şi Hutor, cătune
in jud. Tighina, aşezări de agricultori şi
crescători de vite.
1905. Blagodati, satin acelaşi jud. Tighina, vol. Gura Galbenei, menţionat pe hărţile şi în registrele localităţilor din anii 1912-1916.
1916. O hartă din 1916 şi "Nomenclatura poştală a localităţilor din Basarabia" de la 1918 atestă pentru prima data denumirea Ecaterinovca pentru acest sat.
1922. "Dicţionarul statistic al Basarabiei" din 1923 conţine următoarele informaţii asupra localităţii: Ecaterinovca, colonie germană în jud. Tighina, plasa Cimişlia, populaţie venită din Bavaria, stabilită aid în 1908; 104 clădiri, 555 de locuitori, primărie, biserică protestantă, şcoală primară, poştă rurală,
moară de aburi, prăvălii.
1930. La recensămîntul populaţiei din 1930 localitatea Ecaterinovca din jud. Tighina, plasa Cimişlia, avea 685 de locuitori, dintre care 653 - germani, 15 -romăni, 9 - evrei ş.a.
1943. Conform împărţirii administrativ-teritoriale din 1943, Ecaterinovca avea statut de comună rurală şi tinea de jud. Tighina, plasa Cimişlia, cu localitatea subordonată' administrativ - Valea Perjei. Coloniştii germani erau deja repatriaţi, în locul lor stabilindu-se locuitori din satele din apropiere.
1945. Războiul s-a terminat, dar de pe cîmpurile de luptă nu s-au întors Andrei Armaneţ, Stefan Crăciu-nescu, Vasile Crăciunescu, Ion Iavorschi, Iacob Nagornii, Simion Niculescu, Valentin Onu, Spiridon Răcilă. După eel de-al Doilea Război Mondial la Ecaterinovca (r-nul Cimişlia) se formează o gospodărie agricolă de stat (sovhoz), evenimentul contribuind la sporirea numărului de locuitori şi la dezvoltarea economică a localitătii.
1949. Deportăriie staliniste nu au ocolit nici micul sat Ecaterinovca. Au fost deportaţi în frigurile siberiene Carp Păpuşoi (n. 1904) cu soţia Ana (n. 1906), fiiceleLiuba (n.1931) şi Maria (n.1937) şi fiii Ion (n.1935), Timofei (n.1940) şi Gheorghe(n.l944).
1959. Recensămînturile ulterioare fixează această dinamică demografică: 694 de loc. (327 de bărbaţi şi 367 de femei) in 1959, 1.096 de loc. (507 bărbaţi şi 589 de femei) în 1970, 1.207 loc. în 1979 şi 1.116 loc. în 1989.
1989. "Dicţionarul enciclopedic moldovenesc" din acest an indică pentru satul Ecaterinovca din r-nul Cimişlia: 1.159 loc. (1987), sediul sovhozului "Cimişlia", şcoală medie, casă de cultură, bibliotecă, ambulatoriu, punct medical, creşă-grădiniţă, oficiu postal, cîteva magazine.
1994. O sursă documentară mai recentă "Dicţionarul statistic al Republicii
Moldova" completează şi precizează informatiile de ordin economic şi demografic: Ecaterinovca, comună în r-nul Cimişlia, 353degosp. indiv., 1.100 de loc. (516 bărbaţi şi 584 de femei), dintre care 755 de romăni, 165 de ucraineni, 100 de ruşi, 75 de bulgari, 5 găgăuzi; sovhozul "Cimişlia", 2.947 ha de terenuri agricole în sectorul obştesc (2.128 ha pămînt arabil, 50 ha vii, 116 ha livezi) şi 153 ha de pămînt în sectorul agricol individual; ambulatoriu, şcoală medie, grădiniţă de copii, casă de cultură. instalaţie pentru proiectarea filrnelor, 2 biblioteci, oficiu de telecomunicaţii, magazine, cafenea, stadion.
Anatol Eremia
Bibliografie.
Anuarul "SOCEC" al Romăniei Mari, vol. II (1923-1924). Bucureşti, 1924.
Dictionarul enciclopedic moldovenesc. Chişinău, 1989.
Giurgca E. Dictionarul statistic ai Basarabiei. Chişinău, 1923.
Itoghi vsesoiuznoi revizii naselenia 1970 goda po Moldavskoi S.S.R. Chişinău, 1972.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-4116. Tel. primăriei - 0-241-31-236. Dir. gimnaziului - Nadejda Cotlova.
