R-nul Glodeni Atestat la 1 febr.1508
NOTA STATISTICA . Distanţe: pină la c-rul r-nal - 6 km,
pină la st. c. f. Bălţi - 37 km, pină la Chişinău -175 km. Populaţia -
1.998 de oameni. Apţi de muncă -1.113. Case - 710, cu gaz lichefiat -
630. Terenuri agricole - 2.170 ha. Biserica Sf. Ierarh Nicolae. Casă de
rugăciunl. Gimnaziu, cămin cultural, 2 biblioteci, oficiu postal,
grădiniţă de copii, citeva magazine şi baruri, punct medical, 152 de
Rntini, piaţă comercială (vinerea), stadion, muzeu.
Satul Duşmani şi se
varsă înrîuleţul Căldăruşa. Locurile sunt
joase, cele mai mari altitudini atingînd
174-216 m. Pe partea dreaptă a văii
trece traseul auto Rlşcani-Glodeni-Moara
Domnească. Pe ctmpii şi coline - livezi şi
holde mănoase.
E atestat documentar la 1 febr. 1508, cînd domnul Ţării Moldovei Bogdan 1-a miluit pe Duşman, sluga lui dreaptă şi credincioasă cu un loc "pe această parte a Dubovăţului, la Fintîna Puturoasă ca să-şi întemeieze un sat". Spre sf. a. 1633, după cum ne informează documentele vechi, satul Duşmani, denumit după numele întemeietorului lui, deja exista. Şi nu numai unul, ci chiar două -Duşmanul Mare, eel al slugii domneşti, şi Dusmanul Mic, de alături. Acum
proprietari erau Patraşcu şi Miron Ciogolea, logofăt, hatmanul Isac Bălică. Mai tlrziu, la 13 apr.1647, o parte de moşie o cumpără, cu 15 galbeni, un oarecare Toderaşcu din Rusi, apoi, la 14 oct. 1649, toată moşia e cumpărată de căpitanul Vasile Mlrzacu din Hotin. Apoi, la 5 iulie 1673, Stefan Petriceicu Voievod trece moşia Duşmanilor în posesia Mănăstirii Cetăţuia din Iaşi, dar cu drept de a-şi strlnge zeciuiala sa. Domnitorii se schimbă mereu, dar Duşmanii aşa şi rămln în stăpînirea Mănăstirii, doar cu anumite specificări.
De Duşmanul Mare şi Duşmanul Mic nu se mai aude, se vede că s-au contopit şi în documente apare numai s. Duşman, alteori ortografiat Duşmani, la plural, probabil, de la contopirea celor două aşezări. Satul era măricel şi sătenii aveau nevoie să-şi îngrijească şi de suflet. Astfel, în 1760 e înălţată şi sfinţită biserica de lemn, informaţie preluată de la P. Constantinescu-Iaşi. Accentuăm asupra acestei surse, deoarece ni se furnizează şi o altă informaţie precum că biserica cea de lemn a fost ridicată în 1801. Oricum, ea întotdeauna a avut hramul Sf.
Ierarh Nicolae. Preoţi in 1835 erau loan Secrieru, de 57 de ani, văduv, şi Alexandru Revencu, de 51 de ani, cu soţie şi 3 copii. diacon - Grigore Ţiţei, de 54 de ani, văduv cu 5 copii, dieci -Afanasie Secrieru, de 29 de ani, cu soţie şi 4 copii, şi loan Revencu, de 34 de ani, cu soţie şi 3 copii, dascăl - loan Axentie Revencu, de 56 de ani, văduv. In acelaşi an satulTntrunea 2 familii de ruptaşi (5 bărbaţi şi 3 femei), 85 familii de ţărani (272 de bărbaţi şi 211 femei). Cel mai Trstnic duşmănean atunci era Gheorghe Galiţchi de 77 de ani, după el veneau Axinia Filimon şi Ştefana Cazacu - de cite 70 de ani.
Victor Ladaniuc ,Vladimir Nicu
Bibliografie.
ANRM. F. 134m univ. 2, d. 1-3, 108, 117
Anuarul Romăniei pentru comerţ, indus-trie, meserii şi agricultură. Bucureşti, 1929.
Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a statului. Vol. II. Bucureşti, 1959.
Constantinescu-Iaşi P. Basarabia arheologică şi artistică. Chişinău, 1933.
Ghibănescu Gh. Arhiva muzeului mu-
nicipal Iasi. Documente romănesti 1653-1722. Iaşi, 1929.
Mihailovici Paul. Registrele actelor moldoveneşti din arhiva de la Constantinopol a Sf. Mormint. Chişinău, 1934.
Paul Mihail. Documente şi zapise moldovenesti de la Constantinopol 1607-1806. Iaşi, '1948.
Sajin Alcxandru. E mai ttnăr satul. Chişinău, 1985.
NOTA DE UZ ACTUAL.
Cod postal - MD-4921. Tel. primăriei - 0-249-74-236.
