R-nul Rişcani. Atestat la 28 apr. 1894
NOTA STATISTICĂ . R. Prut. Suprafaţa - 10 kmp. Distanţe: pină în c-rul r-nal - 32 km, pină la st. c. f. Brătuşeni - 35 km, pină la Chişinău -209 km. Gospodării - 324. Populaţia - 911 oameni. Apţi de muncă - 345. Toate casele beneficiază de gaz lichefiat. Fintini - 44. Drumuri - 5 km, cu imbrăcăminte dura - 5 km. Ateliere de prestări servieii, 2 magazine, punct
medical, grădiniţă de copii, şcoală, cămin cultural, bibliotecă, stadion.
Duruitoarea la gura
Ciuhurului clteva
căsuţe cu o fintînă
singuratică cu cumpănă. Unii continuau
să numească acest loc "Sectorul 2 al
moşiei Văratic", alţii o botezaseră
Duruitoarea Nouă. Ca să poposeşti în
Duruitoarea Veche trebuia să cobori într-
un defileu cu stlnci înalte şi abrupte, să
treci podul peste Ciuhur şi să înfrunţi un
povîrniş întins cu un drum îngust şi
şerpuitor. Oamenii aveau ogoare pe
ambele maluri ale nului, se duceau în
ospeţie, trăiau în buna înţelegere.
Aceste locuri au fost vizitate frecvent de războinicii răsăriteni. De la huni în jurul satului au rămas 25 de movile funerare, dovadă că băştinaşii nu-şi cedau atăt de uşor avutul.
In documentele de arhivă cătunul
apăru la 28 apr. 1894, cînd preotul Petru Popovici, arendatorul moşiei Văratic, ceru printr-un demers făcut instanţelor guberniale "să scoată sectorul 2 la vinzare publică", deoarece "nu-1 pot tine în arendă - pretul e prea mare" (Arhiva Natională, fond. 125, inv. 1, dos. 981).
In 1910 Duruitoarea Nouă din vol. Zăbriceni avea de acum 48 de gospodării şi o populaţie de 133 de suflete, care dispuneau de 38 des. de pămînt propriu şi 674 des. de "nadeluri", loturi ce urmau să le răscumpere pe bani grei de la moşieri. Poşta se afla în Avrămeni, la o distanţă de 11 verste.
In toamna a.1922, după Unirea Basarabiei cu Romania, 96 de ţărani din Duruitoarea Nouă primiseră gratuit 603 ha de pămînt. Acum altă făină se măci-na la moară, sătucul prinse repede la pu tere. In 1923 el întrunea 142 de ogrăzi (335 de bărbaţi şi 332 de femei), carieră de piatră, şcoală primară. Din cei 183 de copii în vîrstă de 5-16 ani în 1933 erau şcolarizati 120. Tineau aici lectii
învăţătorii Maria Onofrei şi Teognost Macovschi.
Autorităţile sovietice au înregistrat la 10 noiem. 1940 660 de locuitori, dintre care 648 erau ucraineni, restul de alte etnii. Pe 1 aug. 1949, după război, foamete şi deportări, sătucul dispunea de 585 de suflete. Populaţia de aici, impreună cu cea din Văratic, au format k-zul "Biruinţa", fiind subordonată ba r-nului Brătuşeni, ba r-nului Rîşcani, ba r-nului Edineţ. La 1 ian. 1970 aşezarea număra 637 de locuitori, care alcătuiau o brigadă complexă a acestui k-z cu sediul in Văratic. Avea şcoală medie incompletă, cămin cultural, bibliotecă, punct medical, moară, magazin, pare. La primăria Văratic sînt incluse într-o listă comună bărbaţii căzuţi in război şi persoanele deportate din trei sate - Văratic, Dumeni şi Duruitoarea Nouă. Recensămînturile din 1979 şi 1989 au fixat in acest sătuc respectiv 917 şi 863 de locuitori.
In martie 1991 populaţia de aici a susţinut masiv, cu 863 de voturi, hotărirea Sovietului Suprem al RSS Moldova de a nu participa la referendumul unional. La adunarea generală a cetăţenilor luase cuvintul preşedintele k-zului Cimeris, agronomul-şef Gordilă, învăţătoarele Cucută şi Medveţcaia ("Moldova Suverană" din 14 martie 1991). Apoi au
urmat transformări esenţiale in agricultură, in invăţămint şi medicină, in psihologia oamenilor. Satul e orientat integral spre economia de piaţă.
După o despărţire de trei decenii, Duruitoarea şi Duruitoarea Nouă sint iarăşi legate printr-un pod plutitor peste braţul Ciuhur al lacului de acumulare de la hidrocentrala Costeşti.
Duruitoarea Nouă işi menţine populaţia la un nivel stabil, 800-850 de locuitori. Pină la Edineţ are 45 km.
Publicistul Ion Stici, originar din Văratic, scria in ziarul "Moldova Suverană" din 27 apr. 1991: "Izvoarele, stincile şi peştera din Duruitoarea sint descrise in manualele franceze, copiii galilor ştiu că aici a vieţuit omul preistoric. Dar elevii noştri incă nu ştiu".
In ultimii ani elevii din Duruitoarea, Duruitoarea Nouă, Costeşti şi Văratic manifestă un interes pronunţat faţă de istoria meleagului natal, organizează excursii, serate tematice, expoziţii de cărţi, fotografii şi relieve, se intilnesc cu arheologi şi savanţi renumiţi, studiază cu sirguinţă trecutul localităţilor lor. Doar insăşi grota, stincile şi riurile de aici sint pentru ei o carte deschisă a naturii.
Teodor Nită
Bibliografie
Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului. Chişinău. 1922.
Anuarul TnvătămTntului primar. Bucuresti, 1933.
Arheologhiceskie otkritia 1983 goda.
Moscova, 1985.
larovoi E. V. Drevneişie skotovodceskie plemena iugozapada SSSR. Chişinău, 1985.
Ne zabivati nam sorok pervTi... Chisinău. 1985.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-5619. Tel. primăriei - 0-256-77-236.
