R-nul Riscani, or. Costesti. Atestat in anul 1755
NOTĂ STATISTICĂ . Suprafaţa - 13 kmp. Distanţe: pmă la c-rul r-nal - 36 km, pină la Bălţi - 70 km, pină la Chişinău - 208 km. R. Prut şi
Ciuhur. Biserica Sf. Arh. Mihail. Gospodării - 180. Populaţia - 378 de oameni, incl. 373 de romăni. Apţi de muncă - 207. Fondul locativ - 13,4 mii mp.
Case - 180. Drumuri - 5 km (cu imbrăcăminte dura - 2 km). Fintini - 78.
Magazin, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, oficiu postal.
Acest sat cu nume neobişnuit, dar frumos. spălat de apele mării artificial a nodului hidraulic Costesti, stă tupiiată sub cozorocul unor stlnci viguroase, împodobite cu mormane de piatră şi fuioare albe de negară.
Denumirea, după cum constată savantul Anatol Eremia, reproduce termenul eutopic duruitoare, format cu sufixul -(i)toarede la verbul anomatopeic a durui - a face zgomot. Astfel s-a numit la început valea şi pinul cu praguri stincoase din apropierea localităţii. Mai tlrziu numele obiectelor topografice a trecut asupra satului datorită fenomenului numit metonimic. Apelativul duruitoare e cunoscut In limba noastră cu sensurile be îngust in albia unui riuleţ, unde apa, prin curgerea sa rapidă, face zgomot, prag în albia unei ape curgătoare, cascadă.
Lîngă Duruitoarea, în partea lui de est, In şirul de stinci din toltre calcaroase se află la înălţimea de 33 m de la nivelul satului un monument arheologic, în care au locuit cei mai vechi oameni de pe
meleagul nostru - o grotă compusă din trei camere - două laterale şi una centrală - care comunică între ele. Au fost evidenţiate cinci straturi culturale. Cel mai vechi, după cum ne descrie arheologul Ion Hîncu, este stratul al cincilea, care se tăinuieşte la o adîncime de 230-235 cm de la suprafaţa actuală a satului. In el au fost depistate numai nişte oase de urs de peşteră, fara urme de activitate umană. Cel de-al patrulea strat, din camera de sud şi din cea centrală, conţine rămăşiţele a trei ruguri, nuclee, aşchii zimţate, răzuitoare din cremene şi cuarţite. In stratul trei au fost descoperite unelte de silex şi cuarţit, precum şi oase de cal, zimbru, mamut, rinocer ş. a. Obiectele găsite în straturile patru şi trei aparţin culturii paleolitice Teiiak. Stratul doi conţine rămăşiţele a două ruguri şi o vatră, unelte de cremene (răzuitori, vîrfuri de mînă ş. a.), unelte de os şi corn, precum şi podoabe din cultura Madlen (paleolitic). In acelaşi strat a fost găsit şi un fragment al maxilarului inferior al omului paleolitic - cea mai veche piesă antropologică din Moldova. Se ştie că aceşti oameni au trait în grote acum 300-150 de ani î. Hr. In primul strat au fost descoperite obiecte din eneolitic şi epoca bronzului, din perioada getică, precum şi
din evul mediu trziu.
Grota are, după cum constată Ion Hăncu, doctor in istorie. 49 m lungime. Camera de jos are 18 m lungime şi 7-10 m lăţime, iar înălţimea ei variază de la 1 plnă la 8 m. Intrarea In grotă, dinspre sud-vest, era bine încălzită şi luminată de soare cea mai mare parte a zilei. Astfel toată suprafaţa grotei de peste 300 mp e uscată, luminoasă şi buna pentru trai.
Milenii In sir grota le-a servit băştinaşilor drept adăpost şi scut de apărare. Clnd hoarde Incîrdăşite de huni, tătari, otamani urcau pe Prut In sus, băştinaşii se retrăgeau In grotă, camuftlndu-se cu tufari, Inarminduse cu pietre, suliţe şi topoare. Multe a văzut
Duruitoarea un ambasador polonez.
Victor Ladaniuc, Tudor Ţopa
Bibliografie
Boga L. T. Documente basarabene. Vol. XIV. Chişinău, 1931.
Chetraru N. A. Pamiatniki epoh paleolita i mezolita. Chişinău, 1973.
Diaconescu E. Vechi drumuri moldoveneşti. Iaşi, 1939.
"Moldova Suverană", 9 mai 2003.
Uricarul. Vol. VIII. Iaşi, 1886.
Verina V. Pamiatniki prirodl Moldavii. Chişinău, 1980.
Verina V. Tainele lumii subterane. Chişinău, 1983.
NOTĂ DE UZ ACTUAL Cod postal - MD- 5618. Tel. primăriei - 0-256-32-236.
