Mun. Chisinău, oras. Atestat la 1 iunie 1656
NOTA STATISTICA . R. Durleşti. Suprafaţa - 24 kmp.
Populaţia - 15.608 oameni, majoritatea romăni. Apţi de muncă - 8.200.
Fondul locativ - 139 mii mp. Conductă de gaze. Biserica "Sf. Arh.
Mihail" (1865). 18 magazine, cafenele si baruri, casă de prestări
, servicii, 2 frizerii, atelier foto, sauna, policlinică, 5 grădiniţe de copii,
2 scoli medii romăne, o scoală medie rusă, casă de cultură, 5 biblioteci,
oficiu de telecomunicaţii, casă de economii.
I Pentru că nu
prea ştie lumea unde
se termină Chişinăul si
unde Incep Durleştii. In
spaţiul dintre Prut şi Nistru plnă în prezent,
adică ptnă la Inc. sec. XXI, s-au descoperit
eel puţin 154 de aşezări ale geţilor din
secolele IV-IIIT. Hr., iarîntre ele e şi cea de
la Durleşti, care se află în masivul silvic,
denumit în popor Pădurea lui Manole, la
îngemănarea a două npi adînci. Aici este o
poiană în forma de semicerc, cu un diametru
de 70 m, înconjurată de un val de pămînt
şi un şanţ. In zilele noastre şanţul are o
lăţime de 8-9 m şi o adîncime de 1,2-2 m.
Inălţimea valului de pămînt e de cca 2-3
m. Unii durlesteni batnni povestesc că aici
era odată şi un perete de piatră, alcătuit
din bolovani mari. Acestea sunt urmele unei
vechi cetăţui de prin anii trei sute î. Hr.
Acesta e un argument arheologic referitor
la populaţia străveche, stabilite pe aceste
locuri, unde azi prosperă localitatea
urbană.
Atestarea scrisă,însă, documentară ne parvine mult mai tîrziu, după mai bine de şaisprezece secole după Hristos, pe 1 iunie 1656 cînd Gheorghe Stefan Voievod le întăreşte lui Onofrei şi Ionaşcu Bucşan mai multe cumpărături în satul Durleşti. Adică în satul, care deja exista. Dar de cTnd anume? Cine să ne-o spună, dacă de alte documente deocamdată n-am dat? Mai multe cumpărături înseamnă mai multe părţi de moşie.
Data de 1 iunie 1656 o găsimîn diverse hrisoave, de aceea nu poate fi pusă la' îndoială. Astfel, în aceeaşi lună şi în acelaşi an, dar cu 11 zile mai tîrziu, un oarecare Dumitru Rusu din s. Vovînţeni, tin. Lăpuşna, apare ca martor în hotărnicirea s. Durleşti. Apoi o nouă ştire apare la hotar de secole, la 27 apr. 1700, cînd Eremia Movilă îi întăreşte o nouă cumpărătură în Durleşti unui Caisîn, care plătise bucata de pămînt cu 60 zloţi polonezi. Apoi - iar tăcere. Pînă la venirea administraţiei ruseşti, care la numărătoarea din 1772 găseşte aici 39 de gospodari şi îi pune să plătească bir ţarului lor, scădere făcîndu-se pentru 28 de călăraşi ai serdăriei, 9 văduve sărace, pe care on le punea la bir, on nu le punea tot atîta era, şi pentru mazilul Tănase
Irmiţoi. Despre mazilul acesta, Tănase, nu cunoaştem nimic. Căutîndu-i pe birnici, aceeaşi administraţie îşi corectează listele şi In 1774 Inscrie deja 44 de gospodari, dar la acei cu scădere de bir se mai adaugă un călăraş, preotul Hie şi diaconul Chiriac, mazilii Grigoraş Onofrei şi Tănase Irmiţoi, ruptaşul Ion Şişcanu. 5 case, însă, In Durleşti erau parasite. Apoi, una după alta, apar din nou cîteva mărturii de hotărnicire a moşiilor.
La 20 dec. 1788 unităţile armatei ruseşti au ieşit din Durleşti şi, Ungă satele Gangura şi Sălcuţa, au intrat în luptă cu turcii şi tătarii. Incă o informaţie ce ne interesează e cea din-31 oct. 1808, cînd un bărbat din s. Durleşti, Leon "de Dumnezeu temetoriu", e hiritonisit diacon şi trimis în Briceni. Dacă după această ştire putem presupune că satul avea deja biserică, un document din 1812 chiar ne spune clar că în Durleşti lucra o biserică de lemn încă din 1783, iar în 1813 protoiereul Isai din localitate apare şi el ca martor în s. Nişcani, iar protoiereul Iie Şişcan e distins cu crucea cu pietre scumpe - în memoria războiului din 1812. Dar această faţă bisericească se pllnge
în anul următor că slujbaşii vădrăritului îl constnng să plătească dajdie pentru cele 350 de vedre de vin, pe care el le-a vîndut din recolta sa negustorilor Ion Ghimpu, Tănase Cantaragiu şi Petru Mungiu, dar i se explică clar că nu face să se supere, căci plata vădrăritului se ia conform hotărfrii împărăteşti, iarTn caz contrar se poate supăra toată tagma bisericească.
Lîngă Durleşti mai era o silişte mica -Cartîşa, de asemenea, votcină răzeşească, ce e pomenită in documentele sec. XVII de cîteva ori, dar ea exista, conform Dicţionarului statistic al Basara biei (1923), şi în 1423. E de presupus că ea cu timpul s-a contopit cu Durleşti, dar iată că la înc. sec. XIX exista separata. Dacă Durleştii în 1817 aveau 94 de gospodării, 10 văduve, 37 de burlaci, 13 mazili, 10 ruptaşi, 3 preoţi, 2 dieci, un diacon şi 3 paracliseri, Cartişa în 1820 avea 2 gospodării ţărăneşti (18 vaci, 11 boi, 120 de oi, 10 livezi), dar mai avea şi o familie de maloruşi (o casă, un cal, o vacă, 2 porci).
Dispunem de mai multe informaţii despre averea locuitorilor durleşteni din 1820. Ele ne arată că cleru! satului era alcătuit din 11 gospodari buni. Astfel,
dacă se ia în total, cele 11 gospodării ale slujitorilor duhovniceşti dispuneau de 10 beciuri bune, 18 magazii, 13 cai, 47 de vaci, 38 de boi, 44 de animale cornute mici, 46 de porci, 140 de ştiubeie. Prisăci mai bune aveau protopopul Isai Şişcanu, preotul loan, diaconii Zaharia şi Istrate, dascălii Nastase, Simion şi Constantin.
Dar iată cum se prezintă mazilii - 15 case, 20 de magazii, 16 cai, 50 de vaci, 48 de boi, 45 de capre, 47 de porci, 612 ştiubeie, iar ţăranii - 104 case, 26 de beciuri, 172 capre, 150 de oi, 250 de porci, 66 de ştiubeie. Prisăci mai bunişoare aveau ţăranii Manolache şi Iordache, Tănase, Vasile şi Stefan Onofrei, apoi Mihalache Mardare. Ionaş Mindrescu, Nicolae Popa, Enache Tănase, Constantin Cotorobai, Eremia Liana. Mai erau in sat clţiva jidovi (care stăpîneau 2 cîrciumi, un beci, doi cai) şi ciţiva cazaci mai bogaţi care trăiau in 4 case şi ţineau 18 cai, 21 de vaci, 26 de boi, 150 de oi şi 36 de porci. Observăm că mulţi gospodari aveau ştiubeie cu albini, prisăci mai mari sau mai mici, care le aduceau un venit bun, căci mierea era adunată în putini şi butoiaşe şi lua calea peste hotare şi se vindea cu preţ de aur.
O mahala a Durlestilor, Chicera sau
Chicerca, număra 18 gospodării ţărăneşti cu 12 case, 2 beciuri, 2 magazii, tot aici afltndu-se şi o familie de maloruşi - în 1820 şi 32 de gospodării -în 1830.
Pămîntul fiind marfă ca orişice marfă, se vindea, se cumpăra, fie că era cu livadă, cu vie, cu cereale sau culturi tehnice. In 1859 Durleştii aveau 233 de familii cu 1.342 de suflete (605 bărbaţi şi 737 de femei), iar Cortişa (acum apare ortografiat Cortîş), ocolul Buiucani, aproape de s. Durleşti - 16 familii cu 133 de suflete (64 de bărbaţi şi 69 de femei). Donică Iordăchescu, Stefan Iordache, Cristofor Ivanov, Stefan Ciobu, Isai Florea, Leiba Lehtenberg, Afanasie Mihailov, Afanasie Stratanov, Ion Suruceanu, Constantin Irmicioi, Zamfir Onofrei, Costache Iordache. Manuil Gorcea, Aghache Niron, David Briner - iată doar cîteva nume de durleşteni, care apar în diferite documente de la mijl. sec. XIX.
Victor Ladaniuc
Bibliografie
Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie "A. D. Xenopol". Vol. IX. Iaşi, 1972.
Boga L. T. Documente basarabene. Vol. II. Chişinău, 1928.
Buiucani. File de istorie a satului şi a sectorului. Chişinău, 2002.
Buletinul Institutului de cercetări sociale al Romăniei. Regionala Chisinău. Vol. II, 1938. Chişinău, 1939.
Buletinul Institutului social din Basarabia. Vol. I. Chişinău, 1937.
Ghibănescu Gh. Ispisoace şi zapise. Vol. VI. Iaşi, 1933.
Krupenikov I. A. Istoria gheograficeskoi mTsli v Moldavii. Chişinău, 1974.
Poni P. Statistica răzesilor. Bucuresti, 1921.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal — MD-2003.Tel. primăriei'— 58-44-78.
