R-nul Soroca. Atestat la 12 aprilie 1620
NOTA STATISTICA . Distanţe: pînă la Soroca - 25 km, pînă la st. c. f. Floreşti - 30 km, pină la Chişinău -153 km. Gospodării - 400, locuitori - 870. SRL "Agroglob" şi "Visagromag". Gimnaziul "Ve-niamin Apostol", biserică, cămin cultural, grădiniţă de copii, 2 bibli-oteci, oficiu postal, centrală telefonică, oficiul medicului de familie, 3 magazine, 130 de fintmi.
Aceste meleaguri
erau populate încă
din adincul istoriei.
Deja in secolul II d. Hr. aid au apărut
2 sate, populate de oameni sedentari,
care cultivau pămtntul, cresteau vite,
practicau diferite meşteşuguri, modelau
vase de argilă, produceau diferite obiecte
şi unelte de aramă, bronz, tier şi din alte
materiale, făceau comerţ intens cu
oraşele Imperiului Roman, beneficiind de
moneda romană. Satele şi-au încetat
existenţa In anul 376 in urma invaziei
hunilor, fiind devastate şi incendiate. Pe
vetrele lor au fost atestate urme de case
arse, grămezi de lut ars, diferite obiecte,
mai ales, vase de argilă din sec. IHV.
Aici au staţionat, In ctteva rlnduri, cete de nomazi, veniţi tocmai din stepele asiatice după pradă de război, mărturie materială in acest sens servind cele 4 movile funerare. Trei movile se află spre nord de sat, in păduricea zisă Movila lui Nagîţalta - in Hirtop. (Hîncu Ion. Vetre
strămoşeşti din Republica Moldova. Chişinău, 2003).
Satul e situat In Clmpia Sorocii, între localităţile Stoicani (la est), Vădeni şi Rădulenii Vechi (la vest) şi Ciripcău (la sud), e legat prin şosea cu s. Stoicani şi autostrada Soroca-Chişinău.
Regiune de platou. 325 m deasupra nivelului mării. Dealul Dubna.
Enciclopedia sovietică moldovenească {Chişinău, 1971, vol.2) afirmă că satul e întemeiat In sec. XV. Poate fi. Dar nu ni se oferă şi dovezi documentare. Regretatul cercetător Vladimir Nicu a scris că localitatea a fost atestată documentar, cu denumirea Prideni, la 12 aprilie 1620, şi că i s-a mai zis Prediceni, Pripăceni. (Nicu V. Localităţile Moldovei in documente şi cărţi vechi.
Drept dovadă că satul s-a numit şi Pripiceni serveşte o carte de Intăritură de la Vasile Lupu Vodă, emisă In 1643, pentru moşia Stoicani, In care se arată că ea se hotărniceşte cu Pripiceni. La 17 septembrie 1646 acelaşi domn al Moldovei Intăreşte mănăstirii Golia din Iaşi un sir de moşii din ţinutul Soroca, printre care şi satul Cereşnovăţ, indiclndu-se hotarele: "drumul Alaciului, drumul ce vine de la Peripeceni şi merge spre
Stoicani" {Catalogul documentelor moldoveneşti din Direcţia arhivelor statului. Suplimentl. Bucureşti, 1975).
La 11 iunie 1742 domnul Moldovei Constantin Mavrocordat dă "O carte de hotănt la Costandinache, vel căpitanul de Soroca i Andronache Vartolomei biv postelnic, să meargă la satul Peripecenii, ce este al dumisale banului Aristarho, acolo la Soroca si alt sat, iarăşi întreg, al dumisale banului, anume Zgura şi pol sat din Ciripcău, cumpărătură de la popa Ioniţă şi de la alţii. Şi, fiind trebuinţă a să hotărî, să cheme faţă pe toţi sătenii şi răzeşii şi pe cum să va cade cu dreptate să le hotărască şi să le dei mărturie". (Condica lui Constantin Mavrocordat. laşi 1986, vol. II).
La 15 iunie 1742 banului Aristarho i s-au dat cărţi de stăpinit aceste moşii.
La 1 august 1767 din porunca lui Grigore Ghica voievod şi a stolnicului
Leonard, ispravnic de Soroca, la solicitarea preotului Maftei din Stoicani se măsoară moşia răzeşilor din acest sat. Ei au arătat un suret de pe ispisocul de la Vasile Lupu din 1643 şi hotarnicii au purees "din acest suret, din hotar de spre Pripicenf şi, tot măsunnd, au ajuns "într-o costişă de deal drept ce să numeşte acum Dubna. Şi de acolo am purees peste vale şi ne-am suit în deal in Dubna Veche". (Buletinul Comisiei istorice a Romăniei. Bucureşti, 1928, vol.111). In octombrie acelaşi an la hotărnicirea moşiei Stoicani participă şi "vornicul Mihalache Perciun ot Pripicenf.
In cadrul recensămtntului din 1772-1773, în satul Pripiceni, situat în ocolul Qmpului de Jos al tin. Soroca, au fost înregistraţi 20 capi de familie. Proprietar al moşiei era paharnicul Neculae Ruset, dar el nu avea nici un supus. Cei 14 moldoveni de aici erau considerati tărani
liberi. Mai trăiau in sat 2 fete bisericeşti şi 4 văduve. In 1774 Neculae Ruset avea gradul de ban. In sat erau 18 case locuite plus 7 pustii, 2 băjenari din Ţara Leşască, 7 arnăuţi şi 2 văduve. (Moldova in epoca feudalismului. Chişinău, 1975).
Imediat după ocuparea Moldovei dintre Prut şi Nistru de către Rusia satul Pripiceni era proprietatea lui Costache Lazu. (ANRM. F.5, inv.3, u.p.ll, f.22.) Recensămîntul din 1817 înregistrează aici 3 preoţi, o văduvă de preot, 2 diaconi, un dascăl, 1 pălămar. Aceştia constituiau pătura privilegiată. Pătura de jos se constituia din 108 gospodari, 8 văduve, 40 burlaci. Moşia era stăpînită de paharnicul Teodosie şi avea circa 600 fălci finat, 600 f. imaş, , 400 f. pămînt arabil, 1 iaz fara peşte. Vatra satului ocupa 90 de fălci (Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău. 1928, vol. XVIII).
In 1830 a fost înregistrat acelaşi număr de 108 gospodari.
In 1859 satul e atestat cu o denumire dublă - Dubna (Pripiceni), cu 79 gospodării şi o populaţie de 398 locuitori. (Spiski naselionnîh west Rosiiskoi Imperil. S.Pb., 1861, p. 48.)
Documentele demonstrează că moşia era cumpărată şi vlndută, aici perindîndu-se, In afară de cei amintiţi deja, mai mulţi moşieri: vornicul Ion Sturza (1721), banul Aristarho (1742), nobilul Constantin Talpă (1835), comerciantul Rafalovici...
Conform Regulamentului din 14 iulie 1868, Tn Basarabia se desfaşoară reforma agrară. La această data, în Dubna locuiau 95 de familii şi 10 burlaci. Doar 81 de familii s-au bucurat de dreptul de a primi pămînt în folosinţă de lungă durată. La 26 iulie 1870 lor li
s-au repartizat 656 des. de pămînt, pentru fiecare ţăranii urmînd să plătească cite 2 rub. 10 kop. argint. Pămîntul a fost luat din moşia lui Lev Rafalovici. In 1871 ţăranilor din sat li s-a anunţat că sunt obligaţi să răscumpere pămîntul de la moşier. In acest scop, ei au luat un împrumut în sumă de 18.368 ruble din banca statului. Pentru stingerea împrumutului ei urmau să plătească anual cîte 1.102 ruble 8 kop., timp de 49 de ani.
Vasile Trofăilă
Bibliografie
Buletinul Comisiei istorice a Romăniei. Vol. VII. Bucureşti, 1928.
Ghibănescu Gh. Surete şi izvoade. Vol. IX. Iaşi, 1914.
Popovschi N. Istoria bisericii din Basarabia în secolul XIX. Chişinău, 1931.
Porucic T. Relieful teritoriului dintre Prut şi Nistru. Bucureşti, 1929.
Trofăilă V. Judetul Soroca. Chişinău, 2002.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD-3019. Tel. primăriei - 0-230-79-236.
