UAT din stînga Nistrului. Atestat în l523
NOT A STATISTICA . R. Nistru. Populaţia - cca 21.700
de oameni. Apţi de muncă - 12.000. CHE. Diferite uzine şi fabrici, asociaţii
r-nale. 11 şcoli, 13 biblioteci, palat de cultură, 2 cinemaţografe, muzeu de
istorie şi etnografie, spital r-nal, 4 farmacii, centru de telecomunicaţii, o
mare reţea de magazine, cafenele, baruri şi gherete, hotel, apeduct,
sanatoriu, stadion, port fluvial.
De la Camenca
în jos Nistrul pare să
se mai ogoiască,
să-şi reguleze întru
cltva albia, de la
Jorile orheiene iar
începe să se arunce
ba într-o parte, ba în
alta, ca s-o ţină tot
aşa ptnă la liman. Albia lui se umflă, se
lăţeşte, cind se apropie de stavila înaltă,
artificială de la Dubăsari, al treilea oraş,
după Tiraspol şi Rîbniţa ca mărime din
stlnga Nistrului. Acest al treilea oraş,
municipiu, se află la o distanţă de 63 km
de Chişinău. E înconjurat de satele
Corjova, Calinovca, Crasnoe, Lunga Nouă
şi Lunga -în stînga Nistrului, şi Răculeşti
şi Ustia - in dreapta lui.
7 movile mari de pămtnt, rămase de la războinicii asiatici ca înmormîntări, ne sugerează opinia că In apropiere cîndva s-a aflat o aşezare umană, premergătoare Dubăsarilor de azi.
"Geografia Moldovei" de I. Eftodiev, editată la Balta In 1929, spune că localitatea ar fi existatîn sec. XIV-XV, dar deoarece nu ne of era destule argumente, ne vom opri la o altă atestare, mai
temeinică, din Dicţionarul enciclopedic de Brokgauz şi Efron, în care se spune că în 1523 Dubăsarii existau ca punct de sprijin, oraş, în întinsurile pămlntului Oceakov, stăptnite de turci. Localitate de hotar era şi după sec. XVI, cind partea de jos se numea ţara Edison, fiind locurile de păşunat ale tătarilor nohai, iar cea de sus - Podolia şi făcea parte din Polonia. Aşadar localitatea exista, mai ales, că exista ca oraş, poate, într-adevăr, din sec. XV sau - cine ştie? - poate şi de mai înainte. Istoricul Ion Nistor afirmă şi el că localitatea, în 1650, exista, dar el nu se referă, în fond, la podul "de dubase", adică de luntri. Mai clar ne informează M. V. Serghievski în studiile sale moldo-slave, numindul la acelaşi an "mesteciko", adică orăşel (la început sătuc) primit de Costache Jora de la Grigore Milescu. Acest Costache Jora mai avea pămînturi în sus pe Nistru. ESM, însă, nu ia în calcul aceste atestări şi declară existenţa Dubăsarilor de la 1702. Qţiva ani mai tîrziu de atestarea ESM, în 1710, dezertorul suedez Fridrich Shulitz recunoaşte că a fugit de Karl XII din or. Bender pînăîn or. Dubăsari, unde a angajat un evreu, care l-a petrecut pînă
în Breslav. De fapt, nu putem afirma cu destulă certitudine că în acea vreme Dubăsarii erau deja oraş, tîrg sau sat. deoarece toate documentele se bat în această privinţă cap în cap. Astfel, chiar într-un hrisov următor citim că "satul Dubăsari, aflat de cealaltă parte a Nistrului" a rămas "sub ascultarea Mitropoliei Brăila".
Multe şi diverse sînt documentele, ce ne aduc ştiri despre Dubăsari, ştiri de tot felul, mai importante şi mai puţin importante, dar toate ne demonstrează că această localitate îşi ducea viaţa activ, cu fel de fel de probleme, în care se includeau pînă şi domnitorii. La mijl. sec. XVIII în această regiune a ţării Moldovei erau, de exemplu, bine cunoscute "drumul Suslenilor şi drumul Dubăsarilor", ultimul drum fiind menţionat ca hotar al moşiilor de pe Răut ale lui Constantin Rîşcanu (Orhei) şi Filip Catargiu (Piatra), în apropierea drumului Suslenilor. Dintre problemele mari ale localităţii trebuie să reţinem atacurile din această vreme a nohailor şi haidamacilor. De exemplu, la 7 iulie 1768 Poarta a fost informată că Dubăsarii au fost arşi, că armata turcească a pierdut 1.800 de oameni -tătari, moldoveni, turci ucişi. La acel moment aşezarea aparţinea hanului de Crimeea. Dar cînd, în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, feldmareşalul
P. A. Rumeantev vine încoace, e nevoit să-i scrie împărătesei Ecaterina II că unităţile sale s-aumtors înapoi, deoarece n-au găsit careva armate inamice. Aflăm ş; unele informaţii militare, de ordin tactic, probabil, interesante pentru specialiştii respectivi.
Altceva, însă, ne atrage atenţia: în Dubăsari se tipăreau cărţi! Aici au văzut lumina tiparului cîteva calendare şi o traducere, realitate foarte importantă pentru acea vreme. In această muncă era deosebit de mare contribute preotului rus Mihail Strelbiţki şi a feciorului său Policarp, gravor iscusit.
Aflat la răspîntia războaielor, călcat de hoardele tătare şi turceşti, timpuri îndelungate ttrgul n-a prea putut să se dezvolte. După războiul ruso-turc din 1787-1791 a fost format judeţul Dubăsari, dar iar e lipsit de această onoare, fiind inclusîn jud. Tiraspol. Intr-un cuvint, mizeria şi analfabetismul erau indicii principali, care arată starea vieţii oamenilor.
Dar mai dăm de o informaţie interesantă. După ce piaţa Hotinului a fost ocupată de austrieci", mitropolitul Gavril, fost mitropolit al Brăilei, al Tomarovei, al Hotinului şi al întregii Ucraine, în 1788 se găsea aici, în Dubăsari, "fara să aibă pîinea cea de toate zilele". El se afla aici, "fara eparhie
şi in 1796. Dubăsarii au statut de oraş din 1795. Cu toate că "industria oraşului" era reprezentată de clteva mori de vint, o oloiniţă şi o topitorie de slănină. Dar din 1792, după cum s-a arătat, avea deja o tipografie - cea a cărturarului Mihail Strebliţki, transferată aid de la Iaşi şi In care se tipăresc cărţi In moldoveneşte, greceşte şi ruseşte. Trebuie să menţionăm că din cele 21 de tipărituri ale sale o buna parte le-a efectual la Dubăsari, incl. Prima carte de poezie romănească-Poezii Noo" de loan Cantacuzino.
În ultimul sfert al sec. XVIII Dubăsarii sunt onoraţi de astfel de personalităţi ca feldmareşalul Rumeanţev, kneazul Potiomkin, polkovnikul Selunski, gubernatorul Ecaterinoslavului V. Kahovski, de Fon-Raah. V. Kahovski, de exemplu, aduce pentru raportul împărătesei informaţia cum că la tipografia protopopului Strebliţki s-au tipărit un Bukvar şi o carte de versuri (50 de exemplare), autor Sicikariov. Nu importă cine e autorul, importă mai mult evenimentul In sine. Gebernatorul venise aid cu poruncă de la Ecaterina II să ia cunoştinţă de acest ţinut şi să-i raporteze, lucru, pe care el şi-1 face la 5 mai 1792. După Incheierea păcii de la Iaşi el e pus In fruntea noii gubernii. Mai aflăm apoi, că loan Răducanu Cantacuzino, autorul volumului de versuri In l. romănă, e asezat In Rusia
şi a ajuhs la gradul de polkovnik. A trait Intre anii 1757-1828. Se mai constată că versurile sale, editate la Dubăsari, nu sunt originale, ci traduse din ruseşte.
Dubăsarii slnt marcaţi In anii nouăzeci
ai sec. XVIII şi de prezenţa lui A. Suvorov
şi a lui M. Kutuzov. Suvorov expediază
de aid clteva scrisori de
tactică militară unor
eomandanţi ruşi, iar
Kutuzov cu o escortă de
700 de oameni şi un sir
lung de trăsuri trece
prin Dubăsari spre
Chişinău şi Iaşi. Pe aid
trece şi călătorul rus
Struve, care, de
asemenea, ne lasă
informaţii interesante
despre această
localitate. Un alt călător rus, Pavel Sumarokov a găsit aid "circa 300 de curţi cu vieţuitori moldoveni, greci bulgari, jizi şi clţiva ruşi'' precum şi multe dughene cu lucruri mărunte De-a lungul malului mai relatează el, se Intind multe livezi. Intr-un raport diplomatic din sept. 1799 citim că In Moldova a fost ucis un negustor, trimis de ruşi, împreună cu alţi negustori, la Odobeşti după vin. In acelaşi an se Inregistrează In Dubăsari 440 de case cu 2.114 locuitori şi 6 prăvălii. In mai 1804 a stat aid mitropolitul G. Bănulescu-Bodoni. Aşezarea căpăta importanţă şi prin contora poştală, care expedia pachete de stat. In prizonierat la Dubăsari se afla seraxirul Hasan, fost comandant al fortăreţei Tighina. Trece pe aid şi diplomatul francez Reinhardt, fost ministru
la Florenţa şi în Elveţia. Şef al afacerilor de grăniceri din Dubăsari era Hie Catargiu, general-maior, care devine şi proprietar de moşie. De clteva ori trece pe aici sau vine special istoricul Dmitri Bantîş-Kamenski, care în 1810 editase cartea "Călătorie prin Moldova, Valahia şi Serbia" - în limba rusă.
Un cartier al oraşului poartă numele Creţeşti. Acesta e un fost sat moldovenesc mai la nord de Dubăsari. El e atestat pe o hartă rusească Podrobnaia karta graniţ Rossii s Turţiei" din 1800, dar era cunoscut şi pe lame. sec. XX ca localitate romănească aparte. Denumirea ei, după cum constată savantul Ion Dron, e o evidentă creaţie lingvistică, avînd la bază numele de familie Creţu.
După 1812 vin alte evenimente, alte informaţii. O selectăm pe cea din 1813, cînd în Dubăsari se deschide prima şcoală publică, şi pe cea din 1815, cînd s-au născut 55 de băieţei şi 54 de fetiţe, s-au înregistrat cununiile a 24 de perechi, dar şi au decedat 55 de bărbaţi şi 50 de femei. In revista Arhivele Basarabief (nr. 4, 1936) citim căîn 1816 Dubăsarii aveau biserică (catedrală) cu un protoiereu, 3 preoţi, 2 diaconi, 3 dieci şi 3 clopotari. Prin acest tirguşor stnns în jurul cîrciumelor" trece şi renumitul medic englez William Mac-Michael, academician în ţara sa, venind-din Rusia. Mai mult, într-o seară de aprilie 1818 trece pe aici împăratul Alexandr I, care seîntorcea de la o întîlnire în Odesa cu colegul său din Austria. Iată ce înseamnă să stai în crucea unor drumuri foarte însemnate. Din aceeaşi cauză, însă, au avut Dubăsarii multe, tare multe suferinţe.
În 1821 se deschide şcoala parohială.
Toate mărfurile mai importante, mai ales, votca şi vinurile, puteau trece spre Rusia numai prin vămile Dubăsari şi Mogilău. Apoi linia vamală de pe Nistru
se mută pe hotarele de vest ale Basarabiei.
O mare personalitate rusă, chirurgul Nicolai V. Sklifosovski, s-a născut la 6 apr. 1836 în Dubăsari. A absolvit f-tea de medicină a Unităţii din Moscova. A lucrat la spitalul orăşenesc din Odesa. Teza de doctor a susţinut-o la Harkov. E profesor la Unitea din Kiev, Academia medico-chirurgicală din Peterburg, Uitea din Moscova. A propagat şi a aplicat asepsia şi antisepsia în chirurgie. A elaborat multe metode operatorii complicate. A propus metoda osteosintezei în pseudoartroză, numită "lacătul rusesc" sau "lacătul lui Sklifosovski". A murit în 1904, la 13 decembrie.
Pină în 1859 avem un lanţ lung de informaţii despre vînzările de case, livezi, alte lucruri, procese de judecată, căutări de criminali, afaceri comerciale etc. şi abia la acest an aflăm (din Lista localităţilpr guberniei Herson) că în Dubăsari stau cu fata spre soare 681 de case cu 3.110 bărbaţi şi 2.7 95 de femei, 2 biserici, o sinagogă şi 3 case de rugăciuni, un spital, o staţie poştală, 10 fabrici şi uzine, 21 de mori, 3 iarmaroace - deja un portret mult mai relief at. Lîngă Dubăsari se dezvolta şi un sătuc mic Mahala, cu 82 de curţi, 496 de oameni şi o mica bisericuţă, sătuc, ce avea, cu timpul, să se contopească cu oraşul.
"Preotul superior al catedralei "Adormirea Maicii Domnului" Stefan Ducturovschi e confirmat în obligate de blagocin pentru bisericile din ţinutul Dubăsarilor.
Un mic port fluvial descarcă aici lemn comercial.
Ratuşa orăşenească raportează Direcţiei guberniale din Basarabia că oraşul Dubăsari a fost oficializat în 1795, dar, curios, nu poate afirma dacă pînă la aceasta a existat aici vreo silişte sau nu.
În 1870 funcţiona o şcoală ministerială de alfabetizare, care abia in 1899 a fost transformată in şcoală de 2 clase. Plnă atunci, însă, învăţători erau Ivan Racikovski şi Mihail Korotenko. In 1876 se deschide şi o institutie curativă.
In subordinea spitalului sunt incluşi 15. 165 de locuitori din satele din jur, pină in 1893 s-au tratat la staţionar 352 de bărbaţi şi 196 de femei. In 1894, 14 martie, aici se naşte (In Mahala) Nichita Smochină, renumit etnograf, istoric şi
La 19 noiem., acelaşi an, vin la cazare (şi hrană, desigur) unităţile regimentului 11 de draguni şi 11 de ulani Ciuguev. A părăsit serviciul (după vlrstă) medicul de zemstvă Vladikovski, care mai bine de 23 de ani a condus un spital de circumscripţie, dar moare la 24 aug. 1894 fara mijioace de a fi înmormîntat.
Anii secetoşi de la sf. sec. XIX afectează crunt şi clmpurile dubăsărene. In 1892 trăitorii orăşelului împrumută de la zemstvă 960 puduri de orz şi 5.056 puduri de porumb In sumă totală de 3.910 ruble. In acelaşi an In şcoala orăşenească invaţă 106 băieţi şi 50 de fete, iar in cea particulară de (de categoria a 3-a) de băieţi - 30 de elevi.
publicist, membru al Academiei Romăne. A fost căpitan de artilerie In armata rusă, stabilit apoi la Iaşi, unde obţine studii superioare. În anii 1941-1943 organizează In or. Tiraspol un comitet ştiinţific şi Institutul Moldovenesc de Cercetări ştiinţifice. A editat ziarul "Transnistria". A fost membru de onoare al Academiei Romăne.
1897 - 13.466 de locuitori (6.667 de bărbaţi şi 6.799 de femei), au decedat 280 de oameni (162 de bărbaţi şi 118 femei). In oraş funcţionează separat şi un spital pentru evrei.
1901 - incă un Imprumut mare de cereale, In sumă de 5.633 rub. 24 kop. Cele 2 poduri plutitoare aduc un venit
anual de 960 ruble. Un cal costa atunci 150 rub., destul de scump.
1903 - 14.537 de locuitori (7.132 de bărbaţi şi 7.405 femei). Şcoala de fete a dnei Erizon trece In posesia dnei şoihit.
- oraşul stăptneşte 3.984 des. de pămînt, incl. 636 des. ocupate de urbe, 668 des. de păşuni ş. a.
- Mahala avea 177 de curţi cu 955 de locuitori (483 de bărbaţi şi 472 de femei). Dar mai exista in coasta Dubăsarilor o localitate - Carantin, care număra 93 de curţi cu 484 de suflete (239 de bărbaţi şi 245 de femei).
1909 - savantul Nicolae Donici
inaugurează aici observatorul de
astronomie fizică.
1910 - funcţionează 5 şcoli primare
Tnvaţă 291 de copii, în şcoala parohială bisericească - 112 copii, în cea de 2 clase - 266 de copii, în cea particulară - 202 copii. S-au născut 171 de prunci.
- 12.989 de locuitori (6. 300 de bărbaţi şi 6.689 de femei). La încheierea anului oraşul avea deja 13.164 de locuitori. Cei mai man posesori de livezi erau Z. Fiodorov, S. Serbina, E. Belomutova, K. Faţala.
- prin curţile oamenilor erau 364 de cai, 12 boi, 353 de vaci, 628 de oi, 53 de capre, 499 de porci.
1917 - f rămintările revoluţionare rus 1919 - oraşul expediază un vagon de făină înfometaţilor din Petrograd.
1920 -în oraş activează 11 comunişti şi 40 de komsomolişti.
cu 15lnvăţători. Medicul veterinar A. N. Livenov şi felcerii Nesterov şi Firovschi deservesc 49 de localităţi din jurul Dubăsarilor.
1913 - o cruntă epidemie de scarlatina. In cele 2 scoli ministeriale
1924 - este proclamată RASSM. Dubăsarii devin centru raional.
Războiul din 1941-1945 provoacă mari pierderi umane oraşului de pe Nistru. Sunt răpuşi în lupte:
Haim Barbarovici, Fiodor
Barschi, Gavril Bartişev, Nicolai
Bessmertnii, Mihail Bortacov, Efim
Bragarciuc, Vasile Brăileanu,
Dumitru Burnusus, Vasile
Cadricencu, Vasile Carlov, Piotr
Cazimirov, Eugeniu Chiper, Nicolai
Clacico, Simion Cobileanschi, Vasile
Cojuhari, Hie Cojuşnean, Stepan
Conţevici, Fiodor Cotlearov, Grigore
Cozlov, Ivan Cozlov, Vasile Cozlov,
Mihail Craveţ, Ion Cuciuc, Grigore
Demenciuc, Maxim Denisov, Mihail
Denisov, Haim Falzilberg, Anghel
Fanşel, Vasile Gavriliţă, Porfirie
Gherman, Teodor Gherman,
Vladimir Gherman, Naum
Ghiterman, Herţ Golberman,
Dumitru Gomolea, Ivan Grabovnic,
Pavel Grinic, Gheorghe
Halamovschi, Alexandru Hortan, Timofei Hortan, Ivan Ignatiev, Mihail Ignatiev, Vladimir Ijiţchi, Mihail Izmană, Petru Izmană, Dumitru Jelauc, Dumitru Juruc, Vasile Larionov, Moisei Levchin, Dumitru Lopatchin, Dumitru Lunga, Vasile Lucencu, Ivan Macovschi, Iosif Malearov, Moişa Miller, Ilarion Mironovici, Ivan Mironov, Feodosie Morencu, Filip Moşneaga, Vladimir Muchie, Petru Munteanu, Mihail Musicman, Dumitru Nadvoţchi, Gavril Neboisa, Alexandru Pascal, Gheorghe Pencovschi, Gheorghe Petraşcu, Nichifor Pocosovschi, Mihail Popov, Simion Postică, Gavril Puşcariov, Pavel Reabciuc, Vasile Reabciuc, Gheorghe Reznic, Haralampie Romanenco, Matvei Romanenco, Alexandru Roşcovan, Iie Savranciuc, Grigore Serbin, Ivan Serbin, Alexandr Smirnov, Ivan Socolnicov, Alexei şestacov, Petru şosliţa, Simion Steinberg, Ion Tcaci, Afanasie Turcenco, Grigore Ulianov,
Mihail Velicico, Achim Verlan, Eremei Vinogradov, Filip Zagadailov, Timofei Zaicenco, Cristofor Zbirnea, Naum Zemel, Grigore Zolotariov.
Victor Ladaniuc, Vladimir Nicu
Bibliografie
Anuarul Institutului de istorie si arheologie "A. D. Xenopol". Vol. XXIII. Iaşi, 1986.
Arheologhiceskie pameatr.iki Dubossarskogo raiona. Chişinău, 1987.
Catalogul documentelor moldoveneşti din Direcţia arhivelor centrale. Vol. V. Bucureşti, 1975.
Catalogul documentelor turcesti. 1455-1829. Vol. II. Bucureşti, 1980.
Călători străini despre tările Romăne. Vol. VIII. Bucureşti, 1983.
Cronici turcesti privind tările Romăne. Extrase. Vol. III. Bucureşti, 1980.
Diaconcscu Emil. Vechi drumuri moldoveneşti. Iaşi, 1939.
Documente privind istoria Romăniei. Colectia E. Hormuzaki. Vol. I. Bucureşti, 1962.'
Iorga N. Istoria romănilor prin călătorii. Vol. II. Bucureşti, 1928.
Kniga pameati. Tiraspol, 1998.
Mihnevici I. Istoriceskii vzglead na ucennoe zavedenia Novorossiiskogo kraia i Bessarabii. Odesa, 1843.
Sbornik postanovlenii uezdnoh sobranii Kişinevskogo zemstva. Chişinău, 1914
NOTA DE UZ ACTUAL Cod postal - MD-4501.
