R-nul Drochia. Oras. Fondat în 1889
NOTA STATISTICA . Suprafaţa - 10 kmp. Distanţa pină
la Chişinău - 168 km. Populaţia - 16.600 de oameni, incl. 15.006 romăni.
Apţi de muncă -10.157. 23 de intreprinderi industriale. Fondul locativ -
339 mii mp. Case cu instalaţie de apă - 4.270, cu gaz lichefiat - 7.517.
Catedrala "Adormirea Maicii Domnului". 69 de magazine, cafenele şi
baruri, 2 case de prestări servicii, atelier foto, curăţătorie chimică, baie,
policlinică, spital, 2 farmacii, 7 grădiniţe de copii, 4 şcoli romăne, o
şcoală rusă, o şcoală mixtă, un liceu, o şcoală polivalentă, cinematograf,
muzeu, 3 case de cultură, 9 biblioteci, 2 oficii poştale, 2 case de
economii, 2 hoteluri, stadion.
Cîţiva ani în urmă, in
ziarul guvernamental
"Moldova Suverană",
publicistul Vasile
: Trofăilă încerca să
demonstreze pe
exemplul or. Drochia
cum "oamenii, dacă
dau dovadă de
hărnicie, ştiu a folosi posibilităţile ce le
of era o cale ferată, reuşesc să edifice pe
loc gol un oraş înfloritor".
Arheologii, însă, demonstrează şi ei că pe aici au locuit oameni cu mult înainte de apariţia acestei gări şi acestui oraş. Primul sat, cică, s-ar fi format cu cca 5 mii de ani în urmă. Locuitorii lui îşi făceau casele din lemn, uneori chiar cu 2 nivele, Iucrau pămintul, creşteau vite, mai ales, bovine, practicau diferite meşteşuguri. Dar satul a ars. Oricum, aceste resturi de lut ars, unele unelte de cremene, oase de animale, cioburi de oale, uneori pictate sau incizate foarte frumos, dovedesc epoca eneoliticului (mileniile IV-IIII. Hr.). La Inc. celui de al 2-
lea secol e. n. a apărut un nou sat de agricultori, buni meşteri şi gospodari. Dar şi această silişte a fost prădată şi arsă de războinici nomazi în a. 376 e. n. Cei 3 tumuli funerari din apropierea oraşului anume de la ei au rămas.
Biografia oraşului actual începe din 1889, cînd s-a construit calea ferată Otaci-Bălţi şi cînd lingă mica haltă, mai tîrziu numită gară, au apărut primele locuinţe ale feroviarilor. După aceea aşa se face că toate drumurile din satele mai apropiate şi mai îndepărtate s-au cîrnit în aşa fel ca numaidecît să treacă prin această gară de trenuri. Ţăranii îşi expediau de aici producţia lor agricolă, iar negustorii primeau diferite mărfuri industriale. In felul acesta, parcă pe neobservate, localitatea din preajma gării a pornit să se lăţească din contul caselor, ridicate de oamenii care se strămutau încoace din satele Chetrosu, Baroncea, Ghica Vodă, Drochia ş. a.
Gării i se dădu numele satului din apropiere, care exista de mai bine de un
secol. Dar treptat-treptat gara Drochia a fondat o nouă localitate, care mulţi ani a rămas să se numească pe vechi - gara Drochia. In pragul sec. XX aici erau deja 11 case, iar în 1922, In cadrul reformei agrare din Basarabia, 43 de locuitori au primit 250 ha 500 mp din pămlntul confiscat de la marii proprietari de moşii.
Localitatea, însă, nu nimereşte în documentele scrise ca unitate administrativ-teritorială aparte. Abia Recensămlntul general al populatiei din Romania din 30 dec. 1930 o notează cu numele Drochia-gară. In acea zi aici au fost înregistraţi 595 de locuitori, incl. 296 de bărbaţi şi 299 de femei, 137 de gospodării, 110 clădiri diferite. Deci, localitatea creştea mereu. Avea deja şcoală primară, învăţători fiind Mihail Sedaţchi şi Paula Ciobanu. In 1933 şcoala era frecventată de 69 de copii - numai unul singur nu fusese încă şcolarizat!
Stepele întinse din jur forfoteau de fel de fel de animate şi păsări, dar, mai ales,
ca întotdeauna, dedropii saudrochii, cum era pronunţia dialectală locală. De aici e şi etimologia denumirii satului Drochia şi, deci, şi a noii localităţi. Dar oamenii, dacă erau întrebaţi de unde sunt, răspundeau, ca întotdeauna: "De la gară" sau "De la gara Drochia".
Oraşul Drochia şi satul Drochia adesea provoacă multe încurcături, cînd li se dezghioacă istoria. Chiar şi actualul primar Valeriu Ciobanu într-o publicaţie de ziar confunda istoria satului cu cea a oraşului.
Noua administraţie sovietică îl transformă în 1940 în c-ru r-nal în componenţa jud. Soroca, dar după război, în 1948, judetele sunt desfiinţate, r-nul Drochia, însă, rămîne, fiind subordonat organelor republicane. Dar nu se termină cu aceasta. Impărţirea administrativ-teritorială suferă schimbări după schimbări, derutînd mereu populaţia, schimbări, care, de altfel, continuă şi azi. Astfel, în an. 1952 în RSSM sunt create 4 districte, r-nul
Drochia fiind inclus în districtul Bălţi. In ian. 1963 r-nul Drochia este desfiinţat şi înfiinţat din nou in dec. 1966, apoi iar, Tn 1998, e desfiintat, localitatea fiind inclusă din nou în jud. Soroca, apoi iar devine c-ru r-nal.
Cu denumirea Drochia-gară din plasa Bădiceni localitatea apare şi în Recensămîntul general al populatiei Romăniei din 30 dec. 1930, el a înregistrat 595 de locuitori.
Războiul din 1941-1945 a întrerupt final vieţii multor drochieni. Iată numele lor:
Ion Albu, Saidula Arabov, Spiridon Avram, Ion Baciu, Mihail Balica, Ion Baraneţchi, Ion Beiu, Gavril Bejan, Ion Bejan, Nicolae A. Bejan, Nicolae S. Bejan, Petru Bejan, Ion Bejenaru, Vasile Bilic, Nicolae Bitlii, Iustin Boltaci, Dumitru Bordeniuc, Leontin Borodin, Simion Boţarcu, Tudor Brinză, Gheorghe Bubulici, Andrei Bujor, Vasile Bunescu, Andrei Burlacu, Vasile Buruiană, Vasile Calinovschi, Ananie Ciubotaru, Nicolae Celac, Gheorghe Cernei, Chiril Chişcă, Gavril Ceaicovschi, Vasile Cincilei, Gheorghe Ciobanu, Vasile Ciocanu, Alexandru Ciornii, Serafim Ciornii, Ghenadie Codreanu, Petru Conişescu, Gheorghe Cotlear-Cernatonschi, Alexa"ndru Crema-rencu, Dumitru Cremarencu, Vasile Cristiuc, Vasile Cumpătă, Eremie Curteanu, Nichita Damianov, Nicolae Danilov, Mihail Dobro-volschi, Pantelimon Dolghieru, Alexandru Drab, Ion Drab, Trofim Drab, Vasile Drab, Arsenie Dubală, Valentin Dubici, Arsenie Dudău, Vasile Dudco, Grigore Garabagiu, Vasile Garabagiu, Ion GTscă, Grigore Grebnev, Ion Grebnev, Petru Grebnev, Grigore Grumeza, Tudor
Grumeza, Alexandru Guţu, Dumitru Guţu, Andrei Gubic, Parfenie Harbuz, Artemie Hetman, Spiridon Igorceac, Alexandru Jitaru, Nichita Jitaru, Nicolae Jitaru, Mihail Leahu, Axentie Licar, Alexandru Lucencu, Vladimir Luchian, Pavel Luncaru, Ion Lupaşcu, Alexandru Malearciuc, Mihail Malearciuc, Nicolae Malearciuc, Vladimir Malearciuc, Ion Mandric, Dionisie Maniuc, Ion Maniuc, Petru Maniuc, Vasile Maniuc, Stefan Maxim, Macarie Mazur, Iachim Melinte, Constantin Melnic, Grigore Melnic, lacob Melnic, Petru Melnic, Simion Melnic, Tudor Melnic, Vasile Melnic, Simion Melniciuc, Simion Merciucar, Nicolae Merciucar, Simion Merciucar, lacob Meşcoi, Emanoil Minte, Tudor Mişcanschi, Ion Modoroga, Mihail Moisiuc, Petru Moscaliuc, Ion Munteanu, Stefan
Musteaţă, Vasile Musteaţă, Tudor Mutruc, Ion Negruţă, Eremia Melipovschi, Ion Nemerenco, Filip Nepop, Arhip Nerciu, Nicolae Nerciu, Simion Nerciu, Hie Nihti, Ion Nihti, Pavel Novae, Vasile Ojovanu, Stefan Onea, Gavril Palenciuc, Iacob Palenciuc, Pavel Palenciuc, Trofim Palenciuc, Grigore Pislaru, Savelie Pislaru, Nicolae Plahotiuc, Ion Plugaru, Sofronie Plugaru, Vasile Plugaru, Ion Pocitaru, Ion Prisăcaru, Nicolae G. Prisăcaru, Nicoae I. Prisăcaru, Nistor Prisăcaru, Vasile Prisăcaru, Petru Procopie, Gavril Răileanu, Grigore Răileanu, Ion Răileanu, Pavel Răileanu, Petru Răileanu, Grigore Robu, Simion Roşca, Alexei Rotaru, Mihail A. Rotaru, Mihail S. Rotaru, Nicolae Rotaru, Simion Rotaru, Vasile Rotaru, Vladimir Rotaru, Ion Roznovan, Mihai Roznovan, Andrei Ruşeţ, Grigore Rusu, Nicolae Rusu, Petru Rusu, Grigore Searabună, Ion Scripcaru, Tudor Scurtu, Boris Scutelnic, Ion Scutelnic, Mihail Scutelnic, Nicolae Scutelnic, Mihail Simac, Chiril Singereanu, Gheorghe Sitnic, Ion Sitnic, Nicolae Statnic, Vladimir Stepanov, Alexandru Stevenco, Roman Stog, Petru Strimbă, Grigore Şotropa, Anastasie Tcaci, Gheorghe Tcaciuc, Hariton Tirţu, Atanasie Tomulescu, Iosif Topală, Alexandru Ţăbirnac, Eugen Ţăbirnac,
Danil Ţăranu, Andrei Ţurcanu, Ion Ţurcanu, Andrei Umanschi, Lazăr Unta, Ion Vatamaniuc, Alexandru Văcaru, Gavril Velişcu, Iacob Velişcu, Vasile Verbivii, Andrei Vieru, Ion Vinic, Hie Voievod, Petru Voituh, Vladimir Zlogoda, Vasile Zuza.
Totuşi, Drochia îşi face un nume abia după război, cindîn cele ctteva clădiri mai mari şi mai durabile de ltngă gară. naţionalizate de cunnd sunt instalate organele de conducere ale raionului. Populaţia, însă, nu-şi afla linistea. Sunt
represaţi de noua orinduire socială, drept chiaburi" şi "colaborationişti":
Maria Alexeev, Alexandru Dulghieru cu soţia şi 2 copii, Ana Donighevici, Maria Donighevici, Dionis Donţov cu soţia şi un fecior, Constantin Dogaru cu soţia şi 4 copii, Ion Furtună cu soţia, Sofia Grecu, Marion Gutium cu soţia, Ana Leahu cu o fiică, Miron Proseniuc cu soţia şi un fecior, Ion Rişniţă cu soţia şi două fiice, Alexandra Roşca, Mihai Roşca, Alexandra Spatăru, Ion Vlas cu soţia şi un fecior, Maria Vlas, Polina Vorobiov.
Biserica a fost închisă în 1950. De fapt, ea nici nu activase prea mult. In 1939 sătenii, căci sat era mica localitate de la gară. au adunat nişte bani, au cumpărat o casă de piatră, au reparat-o, au împodobit-o cu icoane, au instalat clopote, i-au ridicat cruci şi i-au zis biserica. Şi în acest locaş îşi îngrijeau de suflete, dar iată că li s-a interzis şi acest lucru.
Anticiplnd evenimentele, vom men-ţiona că 40 de ani au trebuit să treacă pină în ziua cînd o nouă echipă de credincioşi a initiat construcţia unei biserici noi, adevărate. De data aceasta, însă, s-a inclus şi executivul r-nului. In 1988 a fost sfinţit locul, preotul Pavel Valuta, transferat aici de la parohia din Viişoara, a devenit sufletul construcţiei, a fost invitat un mare pictor romăn, Petre Achiţenei, şeful catedrei de pictură monumentală de la Academia de Arte din Bucureşti, şi lucrările au pornit. Astăzi catedrala constituie o adevărată podoabă arhitecturală a oraşului.
O creştere rapidă a localităţii începe din 1954, cînd i se atribuie statut de orăşel, iar în partea de nord-est începe construcţia celei de a 4-a fabrici de zahăr din Moldova, iar în jurul ei - a unor noi blocuri locative cu noi magazine, şcoli,
grădinite de copii, cămin cultural, sală sportiveă. Un nou orăşel în orăşelul deja existent. Acest microraion pmă azi se numeşte "Orăşelul fabricii de zahăr" Odată cu punerea în funcţie a acestei mari întreprinderi, în 1957, se pune temelia dezvoltării industriale a Drochiei. In 1963 pe harta ei industrială apare fabrica de mobilă, în 1969 - fabrica de fermentare a tutunului, în 1970 -combinatul de producere a ambalajelor etc. Toate aceste mari întreprinderi, pe lîngă altele, existente anterior, tradiţionale, absolut necesare unui orăşel şi unui c-ru r-nal, cum erau bazele de petrol şi de transport auto, organizaţii de construcţii, unităţi de comerţ, de deservire socială, de alimentaţie publică etc, au contribuit la angajarea de noi forte de muncă, la migraţia populaţiei rurale spre centru, la creşterea populaţiei în Drochia. Dacă la începutul anilor treizeci, conform recensămlntului, la "gară" locuiau abia cca 250 de oameni, apoi în 1970 la Drochia vietuiau peste 11 mii de oameni. Deja la începutul anilor şaizeci devine acută problema spaţiului locativ. Construite din contul întreprinderilor, apar, pe strada centrală, primele case cu două etaje, apoi, în parcul central si în orăşelul fabricii de zahăr - cu 5, iar la începutul anilor optzeci - si cu 9 etaje. Concomitent ia amploare construcţia caselor particulare, cremduse noi microraioane ale orăşelului. Se impunea si a fost elaborat un plan curent şi de perspectivă de construcţie, de reconstructie, dezvoltare şi amenajare a
localităţii, căreia la 28 dec. 1973 i se atribuie statut de oraş. In concepţie arhitectonică partea oraşului, cuprinsă triunghiular între străzile centrale, urma a se reconstrui, şi s-a reconstruit, dîndu-i-se un aspect de urbe modenă. S-au efectuat lucrări de inginerie, s-au demolat casele vechi, pitulate, construindu-se pe locul lor edificii impunătoare: sedii administrative, localuri de menire socială şi culturală, case locative, s-au lărgit, s-au asfaltat şi s-au amenajat străzile centrale şi cele alăturate. Centrul ia contururi distincte pe verticală. Concomitent se înverzeşte oraşul. Pe marginea străzilor se sădesc tei, platani, castani, se crează parcuri, scuaruri, zone de odihnă. In contextul unui oraş modern se înscriu tot de prin anii şaptezeci hotelul cu restaurant, autogara, cinematograful, stadionul cu o capacitate de 10 mii de locuri, iar la începutul anilor optzeci - şi palatul ceremoniilor civile, alte obiective. Cu darea în exploatare a policlinicii, noilor blocuri moderne de spital, farmacii, pe lîngă cele existente, Drochia devine un centru curativ, ce corespunde necesităţilor de profilaxie şi tratare a bolilor, de ocrotire a sănătăţii mamelor şi copiilor, de dispensarizare a bolnavilor
Schimbări radicale s-au produs în domeniul învăţăm întului. Dacă laînc. anilor cincizeci în Drochia funcţiona doar o singură şcoală mixtă, de 7 ani, situată în clădiri dispersate, acomodate, în anii ce au urmat s-au construit un sir de instituţii ce se ocupă de educarea şi instruirea copiilor, inclusiv căpătarea unei profesii.
Activitatea în instituţiile culturale din oraş este bine cunoscută în ţară şi în af ara ei prin formaţiile artistice populare de amatori: ansamblul vocal etnografic "Busuiocul", ansamblul vocal-instrumental "Noi", teatrul de miniaturi "Rîşniţa" etc. Drochia a iniţiat şi găzduieşte anual
manifestări culturale de anvergură, de prestigiu, cum ar fi Festivalul International "Trandafir de la Moldova", festivalul international al tinerilor interpreţi.
La Inc. sec. XXI economia oraşului se tine pe numeroase întreprinderi asociate si particulare care prelucrează toate felurile de producţie agricolă, produse în satele din împrejurimi: sfeclă de zahăr, tutun, porumb pentru seminţe şi furaje, cereale, floarea-soarelui, fructe şi legume, lapte şi came etc. La Drochia se produce mobilă modernă, utilaje pentru frigo-riferele industriale, ambalaje de lemn şi mase plastice, confecţii, produse de panificaţie şi cofetărie, cărămidă, panouri de beton armat prefabricat pentru construcţia caselor. Peste 20 de întreprinderi şi organizaţii prestează populaţiei diverse servicii, efectuiază diverse lucrări. Anii de tranziţie la relaţiile economice de piaţă au generat apariţia numeroaselor societăţi cu răspundere limitată, care activează în domeniul comerţului, alimentaţiei publice, deservirii sociale, transportului etc., concunnd serios cu unele întreprinderi vechi similare stagnate. La multe întreprinderi s-a micşorat volumul de producţie, unele se reprofilează.
Sfera socială a oraşului este reprezentată printr-un complex medical modern, patru şcoli de cultură generală cu un contingent de cca 3.600 de elevi, un liceu theoretic, o şcoală-intemat de tip sanatorial, o şcoală tehnică-profesională, o şcoală sportivă, o şcoală de arte plastice, o şcoală de muzică, o casă de creaţie a copiilor, 8 grădiniţe, un palat al ceremoniilor civile, o casă a cărţii, un muzeu de istorie şi etnografie, zeci de magazine, restaurante, cafenele, baruri, 3 bănci, staţie automata de telefoane, telegraf, Tntreprinderi ce asigură oraşul cu energie electrică, termică şi gaz natural.
Fabrica de zahăr, modernizată în 1972-1974, şi-a crescut capacitatea de 1,7 ori şi constituie 2.780 t. de sfeclă prelucrată în 24 de ore. A avut. însă, şi hopuri critice. De exemplu, în 1997 s-a pomenit cu o datorie de 23 mln lei, dar şi acest hop a fost depăşit. In 2002 avea un investitor foarte puternic - firma germană '"Sudzuker" AG, care a cum-părat 36 procente de acţiuni.
Ritmul avansat de dezvoltare a oraşului, însă, a fost dereglat într-o oarecare măsură de experimentele din împărţirea teritorial-adminstrativă a RM. Astfel, după cum am mentionat, la 11 noiem. 1940 Drochia
devine centru raional, darln febr. 1999 raionul a fost desfiinţat, majoritatea localităţilor sale fiind trecute în subordinea jud. Soroca, pentru vara a. 2003 aşteptindu-se noi remanieri. Cu toate că împărţirea pe judeţe s-a dovedit a fi cea mai eficientă.
În oraş activează 1.114 întreprinderi individuale, 8 SRL, 10 SA, 4 întreprinderi municipale, 16 asociaţii obşteşti, 2 cooperative de consum. Tot ce fac oamenii e o mărturie că Drochia a intrat în albia firească a fiinţei sale şi ocupă un loc de frunte în domeniul economic şi cultural al RM.
Din Drochia s-au ridicat mai multe personalităţi marcante. Aceştia sunt Ghenadie Maceac, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, Iurie Bulat, doctor habilitat în medicină, şef de secţie la In-tul de Neurologie din Chişinău, Iurie Gheorghiţă, doctor habilitat în ştiinţe tehnice, direcor general al firmei "Trans-Raij"-Moldova, Ghenadie Şpac, doctor în ştiinţe tehnice, conferentiar universitar, Valentin Dediu, doctor în fizică, Victor Granetchi, doctor în matematică, conferentiar universitar, actriţa Claudia Bătrinac, poetul Mircea Ciobanu.
Colonelul Mihail Birgău (n. 24 mai 1955), doctor în drept, conferentiar universitar, preş. Asociaţiei obşteşti "Liga Ofiţerilor din Moldova", a absolvit facultatea de eduoaţie | fizică a in-tului Pedagogic şi de Administraţie Publică din Kiev. A susţinut teza de doctor la
Academia Naţională a Afacerilor Interne a Ucrainei. A activatln funcţiile de locţiitor al şefului de curs la Şcoala medie specială de miliţie din or. Chişinău, 1-a lichidarea consecinţelor cutremurului de pămînt din Armenia, în aparatul central al MAI al RM, comandant de batalion, locţiitor al şefului secţiei de învăţămînt, decan, prorector la Academia Naţională de Poliţie "Stefan eel Mare". Desfăşoară diferite activităţi didactico-ştiinţifice.
La Drochia sunt înălţate frumoase monumente lui Mihai Eminescu, ostaşilor căzuţi în război, jertfelor represiunilor staliniste, tinerilor care au participat la războiul din | Afganistan şi poliţiştilor căzuţi în conflictul armat de pe Nistrtu. Activează un post privat de radio şi un post TV. Se editează gazeta raională "Gliadrochiană".
Viaţa literară a oraşului a fost reprezentată în anii şapte-zeci prin poeta de limbă rusă
Maria Soldatenco,
care a trait la Drochia pînă la sfîrşitul vieţii sale. Publica poezii pentru copii în periodicele locale, numele ei apărea sporadic în culegerile de versuri editate în Rusia. In anii optzeci-nouăzeci în Drochia activau trei membri ai USRM - poeţii Mihai Virţanu, Nicolae Leahu si Mircea V. Ciobanu, de asemenea, un membru al UAP din Moldova, pictorul de şevalet Victor Tetco.
La Drochia arheologii fac o descoperire deosebit de preţioasă, care dovedeşte existenţa sarmaţilor din sec. I—II e. n. pe aceste locuri.
La 15 ian. 1993 la mitingul de
inaugurare a monumentului lui Mihai Eminescu a participat dl Mircea Snegur, Preşedintele RM.
In războiul din Afganistan şi-a pierdut viaţa Ludmila Prisăcaru, iar în conflictul armat de pe Nistru - Vladimir Boiarniţchi.
Victor Ladanluc, Vitalie Zagaievschi
Bibliografie
Anuarul Romăniei pentru comerţ, industrie, meserii şi agricultură. Bucuresti, 1925-1926.
Arheologhiceskie pameatniki
Drokievskogo raiona. Chişinău, 1996.
Ballas M. Vinodelie v Rossii. Sankt-Petersburg, 1899.
Camera de comerţ din Basarabia. Chişinău, 1937.
Crăciun T. A. Razvitie şkolt i pedagoghiceskoi rrrisli v Moldavii. Chisinău, 1985.
DokladT gubernskoi zemskoi upravi i post-anovlenia sobrania 1897 goda. Chisinău, 1897.
Moghileanski N. K. Proizvodstvo hlebov, hlebooborot i sbit krestianskogo hleba v Bessarabii. Chişinău, 1916.
Şemiakov D. E. Ocerki ekonomiceskoi istorii Bessarabskoi epohi imperializma. Chişinău, 2002.
Trofăilă Vasile. Judetul Soroca. Chisinău, 2002.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal -MD-5202. Tel. primăriei -
0-252-22-674.
