Raionul Briceni. Atestat la 15 iunie 1431
NOT A STATISTICA . R. Prut, Zelena şi Cozoreni. Aşezat la nordul Moldovei, pe magistrate auto şi c. f. Chişinău-Cernăuţi. Cîndva avea şi un drum Drepcăuţi-Hotin. Distanţa pină la st. c. f. Lipcani r 9 km, pină la c-rul r-nal - 33 km, pină la Chişinău - 265 km. Biserica Sf. Ierarh Nicolae (1833). Gospodării - 1.190. Populaţia - 2.752 de oameni. Apţi de muncă - 1.212. Pensionari - 920. SRL „Drebozaci", SRL „Cariopsa", minibrutărie, 2 puncte medicale, şcoală medie, 2 biblioteci, 3 magazine şi 2 gherete, 3 baruri, toate particulare, ateliere de prestări servicii, grădiniţă de copii, casă de cultură, oficiu postal, stadion, 460 de fintini. Drumuri - 38 km, incl. cu mbrăcăminte dura - 9 km. Majoritatea caselor de locuit sunt asigurate jţ, cu gaz lichefiat. Sîmbăta in sat Iucrează piaţa de comerţ.
repcăuţii de azi
denotă o denumire
comună pentru
citeva sătişoare
mici, care pe vre
muri se dezvoltau
: pe una şi aceeaşi
moşie mare de pe
malul Prutului.
Stăpînii lor se schimbau la fel de des, ca
şi vestiţii călători, care treceau pe aici
spre Iaşi sau de la Iaşi. Despre cătunul
Ceabrău aflăm dintr-un hrisov de la
Alexandra eel Bun şi de la Iliaş şi Stefan
Voievozi pentru fiii boierului Sandru,
nepoţi ai lui Cozma Sandrovici. Zălucea
a fost satul unde şedea Dragomir",
dăruit boierului Mihail de la Dorohoi in
ziua de 20 dec. 1437. Au fost atestate,
de asemenea, sătişorul şi moşia
Cozareuţi, menţionate documentar la 15
iunie 1431. Răminem la această
atestare documentară, cu toate că
drepcăutenii de azi, şi cei mai bătnni, şi
ceijnai tineri, şi cei mai cu carte, nu prea
ştiu de aşa ceva şi nici un toponim asemănător nu prea cunosc. Acesta poate fi satul Cozireni, care e la 7 km de Drepcăuţi, în Ucraina, pe timpuri acelaşi judeţ Hotin. Dar cine ştie, poate că a şi fost cîndva şi un astfel inceput de sătişor. In schimb, locuitorii satului şi azi mai denumesc nişte mahalale ale Drepcăuţilor Ceabrău şi Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătişoare. Mai există şi mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost ndva aşezat aici. Se ştie, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ştefăneşti şi Ostrov, unde oamenii primiseră pămînt. Ştefăneştii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16 case, Ostrovul numai 4-5, dar au fost strămutate în Drepcăuţi. Ştefăneştii se numeau astfel pentru că prima locuinţă aici şi-a făcut-o un oarecare Stefan, deşi oamenii îi mai ziceau Copaci, pentru că era aici un pîlc de copaci. Ostrov, de asemenea , în 1. vorbită se folosea, deoarece se afla pe
locul numit Ostrov.
Aşezări omeneşti, însă, au fost pe aceste locuri şi mai înainte. In împrejurimile satului se află 8 movile funerare, rămase de la migratorii asiatici. Cea mai înaltă, de 9 m. şi cu un diametru de 50 m. se află la marginea de nord a satului. Tot aici, La Movilă sau La Grîuşor, cum numesc băştinaşii acest loc, se află încă o movilă de 3 m. înălţime şi un diametru de 25 m. Incă 2 movile de 3 m. înălţime şi diametrul de 20-25 m. se află la nord-estul şi sud-estul satului, pe locurile La Kent şi Pe Ostrov. O
decedărilor normale, de boli sau de bătnneţe, de careva accidente. E clar că pe aceste locuri trăiau băştinaşi, care, la nevoie, ştiau să-şi apere avutul.
Nu e exclus, însă, faptul că şi în arhivele poloneze s-ar putea găsi documente despre sătişoarele de pe vatra de azi a Drepcăuţilor. Aici a cinat şi s-a odihnit puţin călătorul Erasm Orwinski, care îl însoţea pe Andrei Bziski, castelanul de Keim, trimis ca sol în Turcia de către regele Sigismund II August. El trecea pe aici în timp frumos de vară, la 18 iulie 1557. La 10 febr. 1615
movilă de 4 m. înălţime se află la marginea de sud a localităţii, la Cadîr. Ea are un diametru de 25 m. încă 3 movile de 2 m. înălţime şi un diametru de 20 m. se înalţă la nordul satului, La Movilă şi La Şora. Majoritatea movilelor la Drepcăuţi n prezent se ară. Nu se cunoaşte exact cauza decedării nomazilor, dar e clar că băştinaşii nu se lăsau cu una, cu două prădaţi de migratorii străini şi nu o data intrau n luptă cu ei, uneori pierzîndu-şi viaţa, iar alteori răpunîndu-i pe musafirii nepoftiţi. Oricum, nu se poate presupune că numărul mare de movile funerare din localitătile noastre sunt doar rezultatul
voievodul Stefan Tomşa, domn al Moldovei, judecă plîngerea lui Dumitru Ponici şi a rudelor lui împotriva lui Simion Oţel, fiindcă în timpul fugii lor în Polonia, a vîndut şi părţile lor de moşie. De moşia Zăluceni, dar sub denumirea Pecic, aflăm şi în anii 1622-1707.
Cercetătorul Vladimir Nicu a studiat şi el această localitate şi chiar a publicat în ziarul Moldova Suverană" (10 ian. 1995) o schiţă interesantă. El constată că în 1667 tree pe aici cetele de oaste ale domnitorului Moldovei Petriceico Vodă şi ale domnului Munteniei Grigore Vodă. Ele trec Prutul pe la Zalucea. Deci, aceste sătişoare erau deja bine
cunoscute.
Denumirea actuală Drepcăuţi o aflăm dintrun document din 15 iulie 1702 ca sat al lui loan Aga", dar ca sat pe harta judeţului Hotin îl aflăm abia după 1812, cînd s-au schimbat şi staplnii cei mari, se cei mici.
La recensămîntul din
1817 s-au înregistrat
două sate aparte.
Zalucea, satul şi moşia,
aparţinea boierilor
Tudorache Ciurea şi
Manolache Banaru
350 fălci de pămlnt
arabil, 400 fălci de
fineaţă, 450 fălci de
toloacă. Satul avea 117
gospodării ţărăneşti, 8
văduve, 37 de buriaci, 2
preoţi, un diacon şi un
dascăl. Ceabrăul. satul şi
moşia, aparţinea
jumătate lui Dumitru Jora, spătarul, şi jumătate Mănăstirii Sf. Sava din laşi - 450 fălci de pămint arabil, 650 fălci de fineaţa şi 250 fălci de toloacă. Satul avea 73 de gospodării ţărăneşti, 7 văduve, 23 de buriaci, un preot, un diacon, un dascăl, care făceau slujbe la biserica ridicatătn 1801. Dacă e să judecăm după aceste date documentare, nu numai Ceabrăul, dar şi Zalucea avea biserica, deoarece nu întîmplător sunt menţionate şi aici feţele bisericeşti.
Drepcăuţii, sat cu moşie, pe care trăiesc 45 de familii, se întîlnesc şi In documentele din luna ianuarie 1822, and nobilul Stefan Ghica, secretar gubernial la Chişinău, îşi confirmă nobleţea în fata noilor stăpini. Apoi, la 1828, aflăm că li s-au făcut injecţii
împotriva variolei la 25 de copii din Zalucea, 35 de copii din Ceabrău şi 44 de copii din Drepcăuţi. Deci, satele mai erau încă separate.
În primăvara a. 1844 r. Prut îşi modifică puţin cursul după o mare revărsare de ape şi 85 ha de la Cotul Mic, cum numeau băştinaşii acest loc de ffngă nu, tree din proprietatea Moldovei în proprietatea imperiului Rus. Are o mare semnificaţie viaţa lui Nicolae Doni, moşierul din Drepcăuţi, descrisă de el în dec. 1850 şi lăsată soţiei sale Elena, feciorilor Grigore şi Tudor şi celor 6 fiice ale lui - Safta, Ecaterina, Maria, Zamfira, Smaranda şi Olga.
Cele trei sătişoare s-au înregistrat aparte şi la recensămTntul din 1859: Zalucea cu 31 de case, 81 de bărbaţi şi 71 de femei, Ceabrău cu 34 de case, 88 de bărbaţi şi 108 femei şi Drepcăuţi cu 147 de case, 540 de bărbaţi şi 513 femei. Conform datelor din 1 ian. 1865
la Drepcăuţi şi Zalucea pămtntul îl stăplneau boierii din familiile Doni şi Cervonovodov - 4.361 des., iar la Ceabrău, 2.474 des., le stăpineau Mănăstirea de la Sf. Mormînt şi moşiereasa Jukovski.
Ţăranilor li s-a dat pămlnt numai după reforma ţărănească din 1868. Astfel, aflăm că în 1871 în Zalucea ţăranii aveau 63 des. de pămînt şi 480 des. în Drepcăuţi, dar boierii n-au suferit prea mult că le-a rămas destul pămînt şi în proprietatea lor: văduva lui Doni stăpînea 361 des., Grigore Doni - 548 des., Teodor Doni -346 des., boierii străini Şora - 1.547 des., Rozenblat -352 des., Alter Fihtman - 45 des., Piaseţchi - 130 des. Numai după
eliberarea Basarabiei şi reforma agrară din 1922 aceşti străini mai sunt stnmtoraţi şi din moşiile lor li se reîntorc ţăranilor din Drepcăuţi 1.187 ha, celor din Ceabrău - 274 ha şi celor din Zalucea - 232 ha.
Documentele anului 1875, studiate
de A. N. Egunov şi publicate la Chişinău, confirmă că Ceabrăul a avut o denumire şi mai veche, în sec. XV, - Corireni, dar ea nu s-a mai găsit şi în alte documente. Urmează marile inundaţii din sec. XIX. în aug. 1889 apele Prutului au inundat satul în aşa măsură că locuitorii lui nici nu dovedeau să-1 părăsească. S-au năruit case, s-a pierdut pîinea stnnsă, s-au înecat vite şi păsări în valoare de 1.912 ruble. 21 de gospodării au fost distruse în întregime. La fel şi morile lui Dumitru Munteanu şi Isaia Neamţu. In 1897 aveau mori pe Prut şi alţi gospodari. Nicolae Cobzaru, Ion Rusnac, Vasile Ghiţac, Simion Rusnac, Stefan Stahi, Nicolae Borosan.
RecensămTntul general al populaţiei mperiului Rus din 1897 înregistrează în Drepcăuţi, jud. Hotin, 976 de oameni, incl. 503 bărbaţi, 475 de femei, 971 de creştini ortodocşi.
Zemstva judeţeană
din Hotin semnalează
în 1901 că în ultimii
ani apele r. Prut au
acaparat 15 des. de
pămînt ţărănesc, care
au trecut apoi în
regatul Romăniei, dar
grănicerii n-au
reacţionat. Laînc. sec.
XX pămTnturile de aici
aparţineau încă
moşierilor Şhor, Kent şi altor boieri mari. Qnd Instituţia fiscală romănă a înfăptuit în sept. 1922 reforma agrară în Basarabia, ţăranii din Drepcăuţi au primit cîte 4 ha de pămînt (3,5 ha de arătură şi 0,5 de imaş). Preşedinte al comisiei de împroprietărire era Petrache Corcimariuc. Pînă în 1918
aici era numai o singură şcoală, la Zalucea. Mai tlrziu s-au deschis şcoli în toate aceste sate, toateln limba romănă. În anii treizeci în sat a apărut primul tractor "Fordzon" cu batoză şi primul automobil - al lui Alexandru Neamţu. In 1942 David Rusnac împreună cu cumnatul său Vasile Hurmuzache au cumpărat un tractor pentru batoza, ce o aveau. Al doilea automobil a apărut în anul 1943, şi 1-a cumpărat Ion Creţu. In sat lucrau 3 oloiniţe. a lui Ion Neamţu, Victor Moroşanu şi a lui Borosan. Pe nul Prut făceau făină vreo 10 mori de apă. Ele aparţineau lui Nicolae Cobzaru, Ion Rusnac, Vasile Ghiţac, Simion Rusnac, Stefan Stahi, Nicolae Barosan ş. a. Mai lucrau şi 2 mori cu motor. Trei lemnari buni, Alexandru Sîrbu, Ion Isac şi Ion Slanovschi, prestau diferite servicii locuitorilor satului. In 1939 s-a construit şcoala primară din Ceabrău, activa căminul cultural, cu secţie de bancă şi bibliotecă, 2 cTrciume, 5 prăvălii. In sat erau 5 familii de evrei. Satele au dăinuit separat, deşi aproape că s-au contopit cu totul pînă la noua ocupaţie, sovietică. In Drepcăuţi era amplasat pichetul de grăniceri nr. 7.
Drepcăuţii au pierdut în războiul din 1941-1945 mulţi bărbaţi luaţi de la coarnele plugului:
Sofronie Andriaş (7-1945), Tudor Balaţchi (1907-1945), Vasile Berleanschi (7-1945), Constantin Beţian (1920-1945), Mihail Beţian (1910-1945), Nicolae Teodosie Beţian (7-1945), Nicolae Tudor Beţian (7-1945), Petru Beţian (1905-1945), Victor Beţian (1945), Vasile Btrleanschi'(1918-1945), Vasile Boiţu (1920-1945), Vasile Bordian (1916-1945), Alexandru Brega (1919-1944), Gheqrghe S. Brega (1920-1945),
Gheorghe V. Brega (1922-1945),
Ion Brega (7-1945), Tudor Brega (7-
1944), Vasile T. Brega (7-1944),
Vasile T. Brega (?-?), Victor Brega
(1924-1945), Ion Brinzilă (1909-
1945), Sava Brinzilă (1911-1945),
Alexei Calendar (1912-1945), N.
Calendar (?-?), Ion Carp (1904-
1945), Anton Chircu (1905-1945),
Ion Chircu (1910-1945), Nicolae
Chircu (1912-1945), Victor Chircu
(1926-1945), Nicolae Chiron
(1915-1945), Gheorghe Ciobanu (?-
1945), Mihail Ciobanu (1925-
1945), Nicolae Ciobanu (1925-
1944), Gavril Ciubotaru (7-1945),
Nichifor Ciubotaru (1920-1945), V.
C. Cojocaru (?-?), Vasile M. Cojocaru (1905-1944), Constantin
Comendant (1900-1945), Luca
Comendant (1909-1945), Anton
Corcimariuc (1912-1945), Isidor
Corcimariuc (1977-1945), Simion
Corcimariuc (1905-1945), Vasile
Corcimariuc (1926-1945), Visarion
Corcimariuc (1905-1945), Nicolae
Creţu (7-1944), Ion Fostic (1925-
1944), Gheorghe Furmuzache
(1925-1945), Vasile Furmuzache
(1910-1945), Tudor Gaidei (?-?),
Ion Gajos (1919-1945), Ion
Gavriliuc (1920-1945), Ion Gheciu
(1906-1945),
Petru Gheciu
(1909-1945),
Vasile Gheciu
(1908-1945),
Ion Ghitac
(1925-1945), Vladimir Ghiţac (1923-1944),
(1911-1945), Nicolae Gilcă (?-1945), Nicolae Grigorciuc (?-1944), Nicolae Gusac (1922-1945), Victor Gusac (1926-1945), Gheorghe Guşu (1920-1945), Ion Guşu (1920-1944), Nicolae Guşu (1918-1945), Savelie Guşu (1900-1945), V. A. Guşu (?-?), V. C. Guşu (?-?), Ion Guţu (1894-1945), Petru Guţu (7-1944), Tudor laţcun (7-1945), Anton Ilcenco (1926-1945), Tudor Iliev (1905-1944), Grigore Ioxa (1912-1945), Ion Ioxa (1916-1945), Ion Lupascu (1912-1944), Vasile
Lupaşcu (1899-1944), Ion Marcov (1910-1944), Vasile Maslov (?-1945), Ilarion Mititelu (1912-1945), Ion Lavrentie Moraru (?-1945), Ion Lazăr Moraru (1913-1945), Victor Munteanu (1923-1944), C. Muzica (?-?), Dumitru Muzica (1917-1945), Ion Neamţu (1911-1945), Nichifor Neamţu (1893-1945), N. Nisfoian (?-?'), Roman Nisfoian (1915-1945), Victor Odagiu (1926-1944), Roman Palamarciuc (1914-1945), Alexan-dru Pertu (1920-1945), Pavel Pogor
(1911-1944), Ananie Mihail Popovici (1904-1945), Ananie Mihail Popovici (1909-1945), Macarie F. Popovici (1907-1945), Macarie I. Popovici (1907-1945), I. Primenciuc (?-?), Petru Primenciuc (1926-1944), Stefan Puha (1902-1945), Boris Rotaru (1923-1945), G. Rusnac (?-?), I. Rusnac (?-?), Nicolae I. Rusnac (?-?), Nicolae P. Rusnac (?-?), Nicolae P. Rusnac (1910-1945), Mihail Rusnac (1907-1945), Artiom Savin (1899-1944), Nichita Savin (1900-1945), Alexandru Stahi (1926-1945), Dumitru Stahi (1926-1945), Macarie Stahi (1909-1945), Nichita Stahi (?-1945), Vasile Stahi (1921-1945), Victor Stahi (1925-1945), C. Stolearciuc (?-?), Ion Stolearciuc (1915-1945), V. T. Stolearciuc (?-?), Victor T. Stolearciuc (1926-1944), Grigore Şanţevoi (?-1945), Victor Şanţevoi (1925-1945), Gheorghe Ţiganciuc (1924-1945), Vasile Ţiganciuc (1911 -1945), Dumitru Unculiţă (1911-1945), Vasile Vacaru (1917-1945), I. Văcăriţa (?-?), Ion Zota (1907-1945).
Unii drepcăuţeni au fost mobilizaţi şi în Armata Romănă şi chiar şi-au pierdut viaţa, luptind pe diferite fronturi. De exemplu, locotenentul Gheorghe Brega a căzut la Cotul Donului.
Numele acestor dece daţi in lupte sau dispăruţi fara urme sunt depistate de pe monumentul gloriei de luptă din s.
Drepcăuţi şi din "Cartea memoriei". Apoi au fost ridicaţi şi duşi in Siberia "culacii" şi alţi vinovaţi fara vină. Numele lor le depistăm dintr-o altă carte, dar cu acelaşi titlu - "Cartea Memoriei". In 1940 a fost reprimat Dumitru Gusac, In 1941 - Policarp Beţian cu soţia Olga şi 3 copii, Dumitru Gavriliuc cu soţia Alexandra şi o fiică, Nicolae Ghiţac cu soţia Olga şi 2 copii, Nicolae Rusnac cu soţia Stepanida şi 3 copii. Policarp Beţian, o mare
1949. Cu fel de fel de învinuiri au fost ridicati şi duşi în regiunile siberiene Kurgan şi Tomsk:
Procopie Beţian cu soţia Parascovia şi 4 copii, Zinovia Corcimariuc cu 3 fiice, Zaharie Gheciu cu nora Alexandra şi 3 nepoţi, Victor Ghiţac cu soţia Ecaterina şi 4 copii, Anastasia Ghiţu, Mihail Ghiţu, Domnica Gusac, Liuba Mazur cu un fecior, Olga Mazur cu o fiică, Victor Morosanu
personalitate a Drepcăuţilor, a fost deputat în Parlamentul Romăniei înainte de 1940 din partea Partidului ţărăniştilor, dar la venirea sovieticilor a fost arestat. deportat şi, incrimimndu-i-se cea mai mare vinovăţie, executat. In 1945 - Efim Corcimariuc, Chiril Ioxa, Dumitru Mazur, Simion Mazur, în 1946 Ion Gusac, Mihail Stolearciuc, Tn 1947 - Iacob Racovschi, Victor Solovei, în 1948 - V. Palamarciuc.
Cel mai mare prăpăd între drepcăuţeni a făcut valul deportărilor din
cu mama Olga, soţia Tatiana şi 4 copii, Vera Palamarciuc cu 2 copii, Elizaveta Pascaru, Nicolae Rusnac cu soţia Elizaveta şi o fiică, Policarp Rusnac cu soţia Liuba şi o fiică,Vladimir Rusnac cu soţia Elizaveta, tata Alexei şi mama Alexandra, Petru Şapteboi cu soţia Ana şi o fiică Daşa, Valentina Zamislovschi.
Un nou val de represalii vine peste Drepcăuţi Tn 1951. Toţi pătimiţii erau învinuiţi pentru confesiunile lor religioase. Acestia au fost:
Ion Bcţian cu soţia Lucheria şi un fecior, Roman Beţian cu soţia Eleonora, Ecaterina Brega cu 3 copii, Simion Brega cu soţia Domnica şi 2 copii, Toma Bugoianu cu soţia Ana şi 3 copii, Leonte Carp cu soţia Daria şi o fiică, Isidor Creţu cu sotia Elizaveta, 3 feciori si tata
Gheorghe, Stefan I. Creţu, Stefan M. Creţu cu soţia Paulina, Efim Furmuzache cu soţia Nadejda şi 4 feciori, Nichifor Gavriliuc cu soţia Maria şi un fecior, Simion Gheciu cu soţia Eugenia şi 2 fiice, Vladimir Gheciu cu soţia Vera şi 2 copii, Maria Gheorghiţă, Victor Ghiţac cu soţia Olga, sora Antonina şi soacra Ana Coca, Zinaida Ghiţac cu o fiică, Mihail Ghiţu, Dumitru Lupaşcu cu soţia Eugenia şi 2 copii, Hie Minciună cu sotia Elizaveta si un
fecior, Ion Neaun cu soţia şi un
fecior, Lucheria Pavlov cu 3 copii,
Alexei Pisarencu cu soţia Sabina şi
2 copii, Alexandru Rusnac cu soţia
Olga, Alexei Rusnac cu soţia
Alexandra şi un fecior şi nora
Elizaveta, Gheorghe Rusnac cu
soţia Profira, 2 feciori şi mama Eca
terina, Serafima
Stahi, Elizaveta
Stolearciuc cu 2
feciori, Liuba
Stolearciuc, Vladimir Stolearciuc cu soţia Olga, o fiică şi mama Liuba.
In sfîrşit, In 1952 au fost represaţi alţi membri ai comunităţii "Martorii lui Iehova":
Liuba Borodcă, Alexandru Brega, Mihail Lupaşcu, Elizaveta Popovici, Maria Popovici, Petru Rusnac şi Nicolae Rusu.
Victor Ladaniuc
Bibliografie
T. Ambrojevici, A. Potlog. Monografia agricolă a jud. Hotin. Cămpina, 1929. C. U. Andreescu, C. A. Stoide.
Stefănită Lupu. Domn al Moldovei (1659-1661). Bucureşti, 1938.
Cercetări istorice. Revistă de istorie romanească. Vol. V-VII (1929-1931). Iaşi, 1932.
Din tezaurul documentar sucevean. Catalog de documente. 1393-1849. Bucureşti, 1983.
Expunerea de situaţie a judeţului Hotin pe anul 1934. Chişinău,1935.
Paul Mihail. Documente şi zapise moldovenesti de la Constantinopol. Iaşi, 1948.
NOTA DE UZ ACTUAL
Cod postal - MD- 4724. Tel, primăriei 0-247-52-336, 0-247-52-338.
